ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8930/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 369 din 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a contestat hotărârea nr. 366 din 23 martie 2004, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care s-a respins, ca tardiv depusă, cererea prin care aceasta a solicitat stabilirea calității de persoană refugiată din motive etnice, prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivare, reclamanta a susținut că hotărârea contestată este nelegală, iar refuzul de a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ, îi vatămă un drept recunoscut de lege, dovedit cu actele depuse la dosar.

În cauză, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în ceea ce privește data depunerii cererii. Prin sentința nr. 177 din 14 iunie 2004, instanța sesizată a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 366 din 23 martie 2004 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că reclamanta, în perioada 21 martie 1943 - 6 martie 1945, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile potrivit legii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta a făcut toate demersurile cerute de lege, adresându-se, în termenul prevăzut de lege, Arhivelor Naționale, în vederea obținerii actelor oficiale pentru susținerea cererii sale, fiind deci certă, manifestarea de voință a acesteia, de a beneficia de prevederile legii.

Ca atare, faptul că cererea sa a fost greșit îndreptată, nu este de natură a înlătura reclamanta, de la beneficiul acordat de lege. Din actele dosarului, instanța a mai susținut că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând soluția pronunțată, în raport cu aspectul cu privire la data depunerii cererii, la comisie. Critica adusă sentinței este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut corect, calitatea de refugiat a reclamantei, pe durata refugiului din comuna Tulgheș, județul Ciuc, în comuna Ceahlău, județul Neamț. Tot astfel, în mod judicios, s-a reținut de către instanță, împrejurarea că reclamanta, în cadrul termenului prevăzut de lege, a depus toate diligențele, pentru a dovedi cu acte oficiale, situația de refugiere în care s-a aflat, împreună cu părinții săi, într-o altă localitate, dintr-un alt județ, ca urmare a persecuțiilor etnice. În concluzie, sentința pronunțată în cauză, fiind legală, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 177 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.