ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8589/2009

Asupra recursului civil de față,

reține următoarele:

Reclamanții A.I. și A.D. au

chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu acesta să modifice dispoziția nr. 7345/2007,

în sensul restituirii în natură a imobilului teren în suprafață de 452 mp

situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. nr. 338/11 Târgu Mureș nr. top

324/1/2/2/2 și 324/1/2/2/3/1, iar pentru restul imobilului să se dispună

acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de piață de la data soluționării

contestației, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În subsidiar, reclamanții au

solicitat modificarea dispoziției atacate, în sensul compensării întregului bun

cu alte bunuri echivalente.

În motivare au arătat că prin

dispoziția contestată pârâtul a dispus să le fie acordate despăgubiri în

echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, reținând că

imobilul nu se poate restitui în natură.

Învestit cu soluționarea cauzei

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 138 din 30 ianuarie 2008

a respins contestația formulată de către reclamanți.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut incidență excepția autorității de lucru judecat

invocată de pârât, în sensul că între reclamanți și pârât s-a mai purtat un

litigiu în care reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 1366 din 16

decembrie 2003 și restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Târgu

Mureș, înscris în C.F. 338/11, nr.top.324/1/2/2/2/ și 324/1/2/2/3/1, emisă în

soluționarea notificării înregistrate la pârât sub nr. 4975/2002.

Litigiul a fost analizat de

Tribunalul Mureș, secția civilă, care a pronunțat sentința civilă nr. 353 din

24 martie 2004, definitivă prin decizia civilă nr. 611 din 6 iulie 2004 a

Curții de Apel Târgu Mureș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 7580/2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Din cuprinsul hotărârilor

judecătorești a rezultat că instanța de fond a analizat felul măsurilor

reparatorii de care pot beneficia reclamanții, apreciind că aceștia sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât imobilul în

litigiu a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 numiților B.M. și B.I.

Reclamanții, în prezenta speță,

s-au îndreptat împotriva aceluiași pârât, solicitând modificarea dispoziției

nr. 7345/2007 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș.

Tribunalul a reținut că în

cuprinsul acestei dispoziții s-a menționat că este vorba de aceeași notificare

a reclamanților, soluționată prin dispoziția nr. 1366/2003, dispoziție anterior

atacată în instanță și menținută de hotărârile judecătorești menționate.

Din cuprinsul dispoziției nr. 7345/2007

a rezultat că aceasta fost emisă ca urmare a modificărilor legislative majore

aduse modalității de acordare și felurilor măsurilor reparatorii prin

echivalent, consecință a intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Tribunalul a apreciat că această

nouă dispoziție nu poate conduce la reanalizarea susținerilor reclamanților cu

privire la îndreptățirea lor la restituirea în natură a imobilului în litigiu,

fiind limitată doar la discutarea felului măsurilor reparatorii.

Din conținutul dispoziției

atacate a rezultat faptul că s-a procedat la reanalizarea notificării

reclamanților numai în ceea ce privește măsurile reparatorii, în raport de

dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, iar prin dispoziția atacată s-a

dispus în sensul modificării doar a alin. (2) din dispoziția nr. 13266/2003.

Tribunalul a reținut că

modificarea legislativă introdusă prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind

de imediată aplicare, impunea corelarea măsurilor reparatorii dispuse prin

dispoziția nr. 1366/2003, pentru ca reclamanții să nu întâmpine dificultăți în

executarea acestora.

Instanța a reținut că nu are

relevanță faptul că în cauză reclamanții urmăresc restituirea în natură doar a

unei părți din imobil, întrucât această modalitatea de reparație-restituirea în

natură - a fost supusă anterior controlului judecătoresc.

Totodată s-a reținut că există

identitate de cauză juridică, întrucât în ambele litigii reclamanții au urmărit

dobândirea ca modalitate de reparație pentru privarea de proprietate a

imobilului, restituirea în natură, invocând același temei juridic-dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a apreciat că în ceea

ce privește posibilitatea de restituire în natură a imobilului dispozițiile

legale aplicabile nu au suferit modificări în urma intrării în vigoare a Legii

nr. 247/2005.

În ceea ce privește felul

măsurilor reparatorii, prima instanță a reținut că prin Legea nr. 247/2005 s-a

prevăzut posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin acordarea de alte

bunuri în compensare, măsură reparatorie care nu era prevăzută de legiuitor la

momentul soluționării cauzei.

Cum din probele administrate a

rezultat că pârâtul nu dispune de bunuri sau alte servicii disponibile, care să

poate fi acordate în compensare prima instanță a apreciat că reclamanții sunt

îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

titluri de despăgubire, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu

modificările ulterioare, care se vor stabili în raport de valoarea imobilului

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel reclamanții, care au criticat faptul că instanța a soluționat

litigiul pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 60A din 25 iunie 2008 a respins, ca nefondat apelul reclamanților,

confirmând soluția dată în primă instanță de tribunal.

Reclamanții A.I. și A.D. au

declarat recurs împotriva deciziei din apel, neindicând în drept vreun motiv de

casare și argumentând nelegalitatea deciziei, în esență, pentru faptul că în

mod eronat s-a reținut incidență excepția autorității de lucru judecat în

speță.

Recurenții au susținut că nu

există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, prin elementul cauză se

înțelege fundamentul pretenției afirmate și nu se confundă nici cu dreptul

subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă de care se folosesc părțile.

Pentru suprafața de 452 mp teren

pentru prima data s-a invocat posibilitatea restituirii în natură în prezenta

cauză, nefiind obiect al cercetării judecătorești în litigiul purtat anterior

între părți.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că nu este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare.

Odată soluționată contestația

formulată în condițiile prevăzute de art. 26 mai sus enunțate, procedura

judiciară instituită prin actul normativ menționat se finalizează și, pe cale

de consecință, persoana pretins îndreptățită nu mai are deschisă calea de a

solicita reluarea procedurii, aceasta întrucât dreptul său de a obține măsuri

reparatorii s-a epuizat.

În cauza supusă analizei,

reclamanții au formulat notificarea nr. 207 din 11 februarie 2002 a BEJ

asociați S.P., în conformitate cu dispozițiile legale menționate, pentru a li

se restitui în natură imobilul construcție, împreună cu întregul teren aferent

de 571 mp (119+452), notificare cu privire la care entitatea deținătoare s-a

pronunțat printr-o dispoziție de respingere, respectiv Dispoziția nr. 1366 din 16

decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș.

Dispoziția emisă de entitatea

pârâtă a fost contestată de reclamanți în justiție, în conformitate cu

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Învestit cu analiza legalității

și temeiniciei dispoziției de respingere a notificării, Tribunalul Mureș,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 353 din 24 martie 2004, a respins

acțiunea civilă formulată de A.I. și A.D.

Hotărârea judecătorească

menționată a rămas definitivă și irevocabilă, prin exercitarea de către părți a

căilor de atac, instanțele de control judiciar confirmând soluția primei

instanțe.

Cum imobilul solicitat nu putea

fi restituit în natură, pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș, ținând cont

de recomandările Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților și

având în vedere modificările și completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a emis

Dispoziția nr. 7345 din 25 septembrie 2007, prin care a modificat doar art. 2

al dispoziției anterioare nr. 1366 din 16 decembrie 2003, în ceea ce privește acordarea

de titluri de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Așa fiind, cea de a doua

dispoziție emisă de pârât nu reprezintă o reevaluare propriu-zisă a pretenției

reclamanților de restituire în natură a imobilului, deoarece pe acest aspect

prima dispoziție emisă de entitatea deținătoare conținea prevederi clare și

legale, confirmate, pe cale judecătorească, în procedura legală instituită în

acest scop prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În acest context al analizei,

este de menționat și faptul că referitor la regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat, legiuitorul

a înțeles să modifice succesiv dispozițiile Legii nr. 10/2001, instituind sub

acest aspect o reglementare specială prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

care conține dispoziții noi față de Legea nr. 10/2001 doar în ceea ce privește

modalitatea de restituire în echivalent, prin titluri de despăgubire, menținând

reglementările în ceea ce privește posibilitatea și condițiile în care imobilul

se restituie în natură persoanelor îndreptățite.

De altfel, asupra pretenției

reclamanților de restituire în natură a imobilului s-a statuat, cu autoritate

de lucru judecat, că nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestuia.

Prezumția de lucru judecat având

caracter absolut [conform art. 1202 alin. (2) C. civ.] între părți, rezultă că

instanța de apel în mod legal și corect a reținut incident speței principiul autorității

de lucru judecat, reclamanții, expresie a acestui principiu, neputând pretinde

într-un litigiu ulterior, să dovedească o situație contrară celei stabilite

deja pe cale judecătorească.

Recurentul contestă identitatea

cauzei între cele două litigii, invocând nelegalitatea deciziei recurate în

raport de împrejurarea că în prezentul litigiu a solicitat pentru prima dată

restituirea în natură a suprafeței de 452 mp teren.

Se reține îndeplinită în cauză

tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, cauza cererii de chemare

în judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății, existând

identitate între cele două contestații, ambele formulate de către

recurenții-reclamanți, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte reține că există

identitate și de obiect, reclamanții solicitând restituirea în natură a unuia

și aceluiași bun, astfel cum a fost el descris în notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, ca fiind compus din casă și teren aferent de 571 mp,

respectiv 119 mp + 452 mp.

Așa cum rezultă din situația de

fapt reținută de Curte, nu numai că scopul urmărit de reclamanți este același (în

prezentul litigiu cu cel din litigiul anterior, prin care s-a contestat

dispoziția nr. 1366/2003), dar mai mult însăși pretenția concretă (obiectul sub

aspect material) este aceeași.

Potrivit art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul imobilului (sau entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea

notificării) este obligat ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde

persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este

acceptată de persoana îndreptățită.

Or, acestei obligații legale, de

imediată aplicare, i-a răspuns pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș prin

emiterea dispoziției nr. 7345/2007, contestate în prezentul litigiu.

Ca atare, pentru considerentele precedente

hotărârile instanțelor de fond au fost date cu aplicarea corectă a legii, în

cauză nefîind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții A.I. și A.D. împotriva deciziei civile nr. 60A din 25 iunie 2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, precum și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2009.