ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8589/2009

Asupra recursului civil de față, reține următoarele: Reclamanții A.I. și A.D. au chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să modifice dispoziția nr. 7345/2007, în sensul restituirii în natură a imobilului teren în suprafață de 452 mp situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. nr. 338/11 Târgu Mureș nr. top 324/1/2/2/2 și 324/1/2/2/3/1, iar pentru restul imobilului să se dispună acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de piață de la data soluționării contestației, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. În subsidiar, reclamanții au solicitat modificarea dispoziției atacate, în sensul compensării întregului bun cu alte bunuri echivalente.

În motivare au arătat că prin dispoziția contestată pârâtul a dispus să le fie acordate despăgubiri în echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, reținând că imobilul nu se poate restitui în natură. Învestit cu soluționarea cauzei Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 138 din 30 ianuarie 2008 a respins contestația formulată de către reclamanți. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut incidență excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, în sensul că între reclamanți și pârât s-a mai purtat un litigiu în care reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 1366 din 16 decembrie 2003 și restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Târgu Mureș, înscris în C.F.

338/11, nr.top.324/1/2/2/2/ și 324/1/2/2/3/1, emisă în soluționarea notificării înregistrate la pârât sub nr. 4975/2002. Litigiul a fost analizat de Tribunalul Mureș, secția civilă, care a pronunțat sentința civilă nr. 353 din 24 martie 2004, definitivă prin decizia civilă nr. 611 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 7580/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din cuprinsul hotărârilor judecătorești a rezultat că instanța de fond a analizat felul măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamanții, apreciind că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât imobilul în litigiu a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 numiților B.M.

și B.I. Reclamanții, în prezenta speță, s-au îndreptat împotriva aceluiași pârât, solicitând modificarea dispoziției nr. 7345/2007 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș. Tribunalul a reținut că în cuprinsul acestei dispoziții s-a menționat că este vorba de aceeași notificare a reclamanților, soluționată prin dispoziția nr. 1366/2003, dispoziție anterior atacată în instanță și menținută de hotărârile judecătorești menționate. Din cuprinsul dispoziției nr. 7345/2007 a rezultat că aceasta fost emisă ca urmare a modificărilor legislative majore aduse modalității de acordare și felurilor măsurilor reparatorii prin echivalent, consecință a intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Tribunalul a apreciat că această nouă dispoziție nu poate conduce la reanalizarea susținerilor reclamanților cu privire la îndreptățirea lor la restituirea în natură a imobilului în litigiu, fiind limitată doar la discutarea felului măsurilor reparatorii. Din conținutul dispoziției atacate a rezultat faptul că s-a procedat la reanalizarea notificării reclamanților numai în ceea ce privește măsurile reparatorii, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, iar prin dispoziția atacată s-a dispus în sensul modificării doar a alin. (2) din dispoziția nr. 13266/2003. Tribunalul a reținut că modificarea legislativă introdusă prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind de imediată aplicare, impunea corelarea măsurilor reparatorii dispuse prin dispoziția nr. 1366/2003, pentru ca reclamanții să nu întâmpine dificultăți în executarea acestora.

Instanța a reținut că nu are relevanță faptul că în cauză reclamanții urmăresc restituirea în natură doar a unei părți din imobil, întrucât această modalitatea de reparație-restituirea în natură - a fost supusă anterior controlului judecătoresc. Totodată s-a reținut că există identitate de cauză juridică, întrucât în ambele litigii reclamanții au urmărit dobândirea ca modalitate de reparație pentru privarea de proprietate a imobilului, restituirea în natură, invocând același temei juridic-dispozițiile Legii nr. 10/2001. Tribunalul a apreciat că în ceea ce privește posibilitatea de restituire în natură a imobilului dispozițiile legale aplicabile nu au suferit modificări în urma intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește felul măsurilor reparatorii, prima instanță a reținut că prin Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin acordarea de alte bunuri în compensare, măsură reparatorie care nu era prevăzută de legiuitor la momentul soluționării cauzei. Cum din probele administrate a rezultat că pârâtul nu dispune de bunuri sau alte servicii disponibile, care să poate fi acordate în compensare prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de despăgubire, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare, care se vor stabili în raport de valoarea imobilului stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții, care au criticat faptul că instanța a soluționat litigiul pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 60A din 25 iunie 2008 a respins, ca nefondat apelul reclamanților, confirmând soluția dată în primă instanță de tribunal. Reclamanții A.I. și A.D. au declarat recurs împotriva deciziei din apel, neindicând în drept vreun motiv de casare și argumentând nelegalitatea deciziei, în esență, pentru faptul că în mod eronat s-a reținut incidență excepția autorității de lucru judecat în speță. Recurenții au susținut că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, prin elementul cauză se înțelege fundamentul pretenției afirmate și nu se confundă nici cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă de care se folosesc părțile. Pentru suprafața de 452 mp teren pentru prima data s-a invocat posibilitatea restituirii în natură în prezenta cauză, nefiind obiect al cercetării judecătorești în litigiul purtat anterior între părți. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Odată soluționată contestația formulată în condițiile prevăzute de art. 26 mai sus enunțate, procedura judiciară instituită prin actul normativ menționat se finalizează și, pe cale de consecință, persoana pretins îndreptățită nu mai are deschisă calea de a solicita reluarea procedurii, aceasta întrucât dreptul său de a obține măsuri reparatorii s-a epuizat. În cauza supusă analizei, reclamanții au formulat notificarea nr. 207 din 11 februarie 2002 a BEJ asociați S.P., în conformitate cu dispozițiile legale menționate, pentru a li se restitui în natură imobilul construcție, împreună cu întregul teren aferent de 571 mp (119+452), notificare cu privire la care entitatea deținătoare s-a pronunțat printr-o dispoziție de respingere, respectiv Dispoziția nr. 1366 din 16 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș.

Dispoziția emisă de entitatea pârâtă a fost contestată de reclamanți în justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Învestit cu analiza legalității și temeiniciei dispoziției de respingere a notificării, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 353 din 24 martie 2004, a respins acțiunea civilă formulată de A.I. și A.D. Hotărârea judecătorească menționată a rămas definitivă și irevocabilă, prin exercitarea de către părți a căilor de atac, instanțele de control judiciar confirmând soluția primei instanțe.

Cum imobilul solicitat nu putea fi restituit în natură, pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș, ținând cont de recomandările Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților și având în vedere modificările și completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a emis Dispoziția nr. 7345 din 25 septembrie 2007, prin care a modificat doar art. 2 al dispoziției anterioare nr. 1366 din 16 decembrie 2003, în ceea ce privește acordarea de titluri de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Așa fiind, cea de a doua dispoziție emisă de pârât nu reprezintă o reevaluare propriu-zisă a pretenției reclamanților de restituire în natură a imobilului, deoarece pe acest aspect prima dispoziție emisă de entitatea deținătoare conținea prevederi clare și legale, confirmate, pe cale judecătorească, în procedura legală instituită în acest scop prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În acest context al analizei, este de menționat și faptul că referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat, legiuitorul a înțeles să modifice succesiv dispozițiile Legii nr. 10/2001, instituind sub acest aspect o reglementare specială prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care conține dispoziții noi față de Legea nr. 10/2001 doar în ceea ce privește modalitatea de restituire în echivalent, prin titluri de despăgubire, menținând reglementările în ceea ce privește posibilitatea și condițiile în care imobilul se restituie în natură persoanelor îndreptățite. De altfel, asupra pretenției reclamanților de restituire în natură a imobilului s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestuia.

Prezumția de lucru judecat având caracter absolut [conform art. 1202 alin. (2) C. civ.] între părți, rezultă că instanța de apel în mod legal și corect a reținut incident speței principiul autorității de lucru judecat, reclamanții, expresie a acestui principiu, neputând pretinde într-un litigiu ulterior, să dovedească o situație contrară celei stabilite deja pe cale judecătorească. Recurentul contestă identitatea cauzei între cele două litigii, invocând nelegalitatea deciziei recurate în raport de împrejurarea că în prezentul litigiu a solicitat pentru prima dată restituirea în natură a suprafeței de 452 mp teren. Se reține îndeplinită în cauză tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății, existând identitate între cele două contestații, ambele formulate de către recurenții-reclamanți, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte reține că există identitate și de obiect, reclamanții solicitând restituirea în natură a unuia și aceluiași bun, astfel cum a fost el descris în notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ca fiind compus din casă și teren aferent de 571 mp, respectiv 119 mp + 452 mp. Așa cum rezultă din situația de fapt reținută de Curte, nu numai că scopul urmărit de reclamanți este același (în prezentul litigiu cu cel din litigiul anterior, prin care s-a contestat dispoziția nr. 1366/2003), dar mai mult însăși pretenția concretă (obiectul sub aspect material) este aceeași.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului (sau entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării) este obligat ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. Or, acestei obligații legale, de imediată aplicare, i-a răspuns pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș prin emiterea dispoziției nr. 7345/2007, contestate în prezentul litigiu.

Ca atare, pentru considerentele precedente hotărârile instanțelor de fond au fost date cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefîind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.I. și A.D. împotriva deciziei civile nr. 60A din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.