ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8417/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Tg. Mureș sub nr. 1770 din 5 martie 2003 reclamanta B.G.B. născută A.C.M.N.E.J., prin mandatar A.C.G. a chemat în judecată Primăria Tg. Mureș și SC L. SA, solicitând anularea dispoziției nr. 40 din 23 ianuarie 2003, iar pe fond acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Tg. Mureș, care a fost proprietatea antecesorilor săi și naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. Prin sentința civilă nr. 1542 din 25 martie 2003 Judecătoria Tg. Mureș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș. La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr. 3095/2003, iar prin sentința civilă nr. 523 din 16 iunie 2003 Tribunalul Mureș a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că notificarea reclamantei a fost comunicată Primăriei Tg. Mureș la data de 18 februarie 2002, peste termenul legal prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că aceasta a fost decăzută din dreptul material la acțiune pentru a beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001. Reclamanta a declarat apel împotriva sus-menționatei sentințe, iar prin decizia civilă nr. 134/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș s-a admis apelul, s-a anulat sentința și în rejudecarea în fond a pricinii s-a admis contestația reclamantei, s-a anulat dispoziția nr. 39/2003 emisă de Primăria municipiului Tg. Mureș obligând pe aceasta să emită dispoziție motivată în conformitate cu art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că notificarea reclamantei a fost comunicată Primăriei Tg. Mureș prin biroul executorilor judecătorești S.P. la data de 12 februarie 2002, încadrându-se în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, față de termenul limită de 14 februarie 2002. Pârâta Primăria Municipiului Tg. Mureș a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că notificarea reclamantei în cauză a fost înregistrată la recurentă la data de 18 februarie 2002/15 februarie 2002, data poștei), deci cu depășirea termenului legal care a fost prelungit până la data de 14 februarie 2002 și cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1), (4) și (5) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, notificarea pentru retrocedarea imobilului va fi comunicată persoanei juridice deținătoare prin executorul judecătoresc, care va înregistra notificarea și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile. Prin alin. (4) al art. 21 se stipulează că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea deținătoare.

Aceste dispoziții sunt nuanțate și prin H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice care precizează că, în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut legal, în această situație prevalând principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii. Față de dispozițiile legale sus-menționate, rezultă că dacă notificarea este înregistrată la executorul judecătoresc în termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii (cu prelungirile acordate prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001), aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, sancțiunea prevăzută de art. 21 alin. (5) aplicându-se în cazul nerespectării termenului stabilit pentru înregistrarea notificării la executorul judecătoresc.

În speță, notificarea a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 12 februarie 2002 (f. 5 dosar apel), deci cu respectarea termenului legal, stabilit la 14 februarie 2002. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt concretă în cauză, astfel că recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel este nefondat. Față de considerentele expuse, Curtea va dispune respingerea recursului, în raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Tg. Mureș împotriva deciziei civile nr. 134/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.