ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3002/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 1299 din 28

noiembrie 2003 Primarul Municipiului Târgu Mureș a respins cererea prin care

K.A.A. și K.E. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,restituirea în natură

a apartamentului nr. 4 situat în, strada I., înscris în C.F. Târgu Mureș,

nr.top 4646/215.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 933 din 15 octombrie 2004 a admis contestația formulată de

reclamanta K.E., a modificat parțial dispoziția nr. 1299 din 28 noiembrie 2003

emis de Primarul Municipiului Târgu Mureș și a admis cererea de restituire în

natură pentru cota de ½, din imobilul menționat, condiționat de

rambursarea sumei primă cu titlu de despăgubire (40.000lei) actualizată la data

plății.

S-a reținut că prin decizia nr.505

din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al

județului Mureș a fost preluată în proprietatea Statului Român, în temeiul

Decretului nr. 223/1974, cota de ½ din apartamentul în litigiu, ca

urmare a plecării definitive din țară a reclamantei K.E., cu plata unei

despăgubiri de 40.000 lei.

S-a considerat că preluarea cotei

părți din imobil a fost abuzivă precum și să în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 140 din 18 martie 2005 a respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș și

intervenienții în interesul acesteia S.D. și S.M. împotriva sentinței civile

nr. 993 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Mureș cu motivarea că prima

instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9

alin. (1) întregite cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.

În

termen legal, împotriva deciziei civile nr. 140 din 18 martie 2005 a Curții de

Apel Târgu Mureș au declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureș precum și

intervenienții

S.D. și S.M.

Primarul

Municipiului Târgu Mureș a invocat drept motive de recurs pct. 6 și 9 ale art.

304 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că:

1.

potrivit Legii nr. 10/2001 art. 20 alin. (3) calitate procesuală are numai

conducătorul unității deținătoare, în speță Primarul Municipiului Târgu Mureș;

2.

sunt aplicabile dispozițiile art. 1.4 lit. b) coroborate cu art. 40 din Normele

metodologice nr. 498/2003 care stabilesc faptul că preluarea imobilului în

litigiu

, ci s-a făcut cu plata unei

despăgubiri rezonabile.

Intervenienții

au invocat drept motive de recurs pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și au susținut,

în esență, că:

1.

potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 preluarea imobilului în

litigiu nu a fost abuzivă, despăgubirea primită de reclamantă a reprezentat o

îndestulare rezonabilă.

Ambele

recursuri urmează să fie respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:

Prin

decizia nr. 505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet executiv al

Consiliului popular al Municipiului Târgu Mureș a fost preluată în proprietatea

Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cota de ½ din

apartamentul nr. 4, situat în Târgu Mureș, coproprietatea reclamantei

K.E., ca urmare a aprobării cererii acesteia de

plecare definitivă din țară, cu plata unei despăgubiri în sumă de 40.000 lei.

Prin

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că notificarea se

adresează primăriei, iar dispoziția/decizia motivată se emite de către primar.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în

sensul acestui act normativ, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și

orice acte imobile preluate cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6

alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia și anume cu respectarea Constituției, a tratatelor

internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data

preluării lor de către stat.

Cota

de ½ din imobilul în litigiu, coproprietatea reclamantei, a fost preluat

cu titlu valabil și anume în temeiul art. 2 din Decretul nr. 223/1974, în

prezent abrogat, potrivit căruia persoanele care au făcut cerere de plecare

definitivă din țară sunt obligate să înstrăineze până la data plecării,

construcțiile aflate în proprietatea lor în RS România.

Art.

1.4 lit. B) alin. (2) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 are următorul conținut:

„Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri; cazul în

care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința

sa către stat; stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al

acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind

îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată

rezonabil dacă înstrăinarea imobilului respectiv înainte de formalizarea

intenției de a părăsi definitiv țara. În acest caz soluționarea administrativă

a cererii persoanei care se pretinde îndreptățită va fi respingerea motivată a

cererii”.

Dispozițiile

art. 1.4 lit. B) alin. (2) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 contravin prevederilor art.

1 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001.

Mai

mult, prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că, în situația

imobilelor preluate cu titlu valabil, deținute de stat, de o organizație

cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, dacă persoana îndreptățită a

primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea

unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele

inflației.

Față

de considerentele menționate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de Primarul Municipiului Târgu Mureș și de S.D. și S.M.M.

împotriva deciziei nr. 140/A din 18 martie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.