ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5221/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5221/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 22 decembrie 2011, sub nr. 8621/102/2011,

reclamanta T.A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC C.P.

SA Târgu Mureș și Primăria Târgu Mureș, obligarea

primei pârâte la predarea

terenului cuprins în C.F. Târgu Mureș, reprezentând

loc de casă intravilan, în suprafață de 795 mp, situat în Mun. Târgu Mureș.

Prin Sentința

civilă nr. 1496 din 17 mai 2012, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei Târgu Mureș și,

în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta T.A.D., împotriva

acestei pârâte, ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta T.A.D. împotriva pârâtei SC C.P. SA Târgu Mureș.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,

primarul reprezintă comuna

sau orașul în raporturile cu alte autorități

publice, persoane și în justiție. Prin urmare, orașul ori comuna își valorifică

capacitatea de exercițiu prin primar, primăria fiind o structură funcțională la

nivelul Mun. Târgu Mureș, fără personalitate juridică. Mai mult, în speță,

primăria nu are calitate de unitate deținătoare față de imobilul în litigiu,

astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Târgu Mureș

este întemeiată și determină respingerea acțiunii.

Cu referire la

cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SA, s-a

reținut că potrivit Sentinței civile nr. 1190 din

15 iunie 2011,

pronunțate

de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 800/43/2007, a fost anulată dispoziția nr. 2735

din 21 iunie 2004 emisă de Primarul Mun. Târgu Mureș, prin care fusese respinsă

cererea reclamantei T.A.D. de restituire în natură a imobilului situat în Târgu

Mureș, și a fost obligat primarul la înaintarea notificării din 26 septembrie 2004

formulate de aceasta cu privire la imobil, unității deținătoare SC C.P. SA, în vederea

soluționării ei, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

La data

de 19 decembrie 2011 primarul Mun. Târgu Mureș a emis Dispoziția nr. 9090, prin

care a pus în executare hotărârea judecătorească anterior menționată, înaintând

notificarea și întreaga documentație unității deținătoare.

Unitatea deținătoare SC C.P.

SA a emis la data de

19 ianuarie 2012,

o dispoziție de respinge a cererii de

restituire în natură a imobilului în litigiu, în care a arătat că, pentru

imobilul compus din teren, reclamanta a fost trecută în Hotărârirea nr. 131/2001

a Comisiei Județene de Fond Funciar; prin urmare, conform art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, imobilul nu intră sub incidența acestui act normativ.

S-a mai

reținut că pârâta SC C.P. SA a făcut dovada că deține un titlu de proprietate

asupra imobilului, înscris în C.F. Tg. Mureș, fiind titulara unui certificat de

atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991 și că cererea

reclamantei de obligare a SC C.P. SA la predarea imobilului este lipsită de

temei legal, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, în

condițiile în care procedura de restituire inițiată prin notificarea nr. 15944

din 26 septembrie 2004 este în curs, la data de 19 ianuarie 2012 fiind emisă o

dispoziție de către unitatea deținătoare SC C.P SA, care poate fi atacată în

condițiile și potrivit procedurii prevăzute de această lege specială.

A mai reținut

tribunalul că acțiune în revendicare nu este întemeiată, întrucât reclamanta nu

a făcut dovada titlului în temeiul căruia pretinde predarea imobilului.

Prin Decizia civilă

nr. 42/ A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă T.A.D.,

împotriva Sentinței civile nr. 1496 din 17 mai 2012, pronunțate de Tribunalul

Mureș.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, prin

acțiunea introductivă, reclamanta T.A.D. a chemat

în judecată pe

pârâta Primăria Mun. Târgu Mureș, care a fost introdusă

ca parte în proces iar prima instanță a analizat calitatea procesuală pasivă a

acesteia, iar nu a Mun. Târgu Mureș.

Referitor la

acțiunea în revendicare prima instanță în mod întemeiat a reținut că pârâta SC

C.P. SA deține un titlu de proprietate asupra

imobilului,

respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991,

care a fost înscris în C.F. Târgu Mureș.

Pe de

altă parte, potrivit Hotărârii nr. 131 din 2 din 21 martie 2001 a Comisiei

județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

Mureș, au fost validate propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate

privată, iar pentru imobilul - teren situat în Mun. Târgu Mureș, reclamanta a

fost trecută în anexa nr. 39, a hotărârii mai sus arătate, astfel că devin

incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, modificată, conform cărora

nu intră sub incidența acestei legi

terenurile

al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamanta T.A.D., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot

a deciziei atacate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că imobilul în

litigiu a fost proprietatea autorului său, a fost

inițial rechiziționat iar ulterior a

trecut în proprietatea statului în

baza Decizia nr. 511/1955.

Recurenta-reclamantă

a reiterat cererile formulate și soluțiile pronunțate în cauză în fazele

procesuale anterioare și a menționat că, în apel, a formulat critici cu privire

la calitatea procesuală pasivă a Mun. Târgu Mureș, care în conformitate cu

prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este reprezentat prin

primar, susținând că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu

cu Mun. Târgu Mureș, prin organele de conducere.

A arătat că,

sub un al doilea aspect, a criticat sentința cu referire la aplicarea

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a prevederilor art. 8.1

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

498/2003, însă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia nr. 42/ A din 20 noiembrie

2012 nu a dat o dezlegare acestora, limitându-se la a reține că, pentru

imobilul și teren, reclamanta a fost

trecută

în anexa 39 a Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei Județene

de Fond

Funciar, astfel că imobilul respectiv nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

În opinia

recurentei-reclamante, decizia dată în apel este nelegală, deoarece terenul în

litigiu nu s-a situat în perimetrul C.A.P., condiție esențială, prevăzută de art.

8 din Legea nr. 18/1991 și, în consecință, regimul juridic al terenului este

acela de teren intravilan; împrejurarea că se regăsește în anexa 39 a Hotărârii

Comisiei Județene de Fond Funciar a Jud. Mureș este lipsită de relevanta

juridică în cauză, deoarece terenul nu are regimul

juridic stabilit de Legea nr. 18/1991 ci pe cel stabilit de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce

privește temeinicia acțiunii în revendicare, recurenta-reclamantă a susținut că

și-a dovedit vocația succesorală din punct de vedere

probator prin testamentul autentificat sub nr. 14593/1989 de fostul

Notariat de

Stat Județean Mureș și prin certificatul de moștenitor depus

în dosar.

Intimații-pârâți

au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cererea de recurs este

scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 este scutită și de timbru judiciar.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și

dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte reține că recursul este

fondat și va fi admis, urmând a se dispune casarea cu trimitere spre

rejudecare, pentru următoarele considerente:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș,

reclamanta T.A.D. a solicitat obligarea pârâtei SC C.P. SA la restituirea în

natură a unui bun pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001;

cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile acestui act normativ.

Prezentul

demers judiciar este subsecvent unui proces în care aceeași reclamantă a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. Târgu Mureș, anularea

Dispoziției nr. 2735 din 21 iunie 2004, emise de primar, de respingere a

cererii de restituire în natură a imobilului (teren) situat în Mun. Tg Mureș.

Prin Sentința civilă

nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în Dosarul

nr. 800/43/2007, a fost admisă, în parte, contestația formulată de reclamanta T.A.D.,

în sensul că a fost anulată dispoziția contestată și a fost obligat primarul

Mun. Târgu

Mureș să înainteze notificarea

din 26 iulie 2001, unității

deținătoare SC C.P. SA, în vederea

soluționării.

Din

înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe rezultă că Mun. Târgu Mureș,

prin primar, a pus în executare Sentința civilă nr. 1190 din 15 iunie 2011,

sus-menționată, fiind emisă dispoziția din 19 decembrie 2011.

La rândul său,

pârâta SC C.P. SA, a emis, la data de 19 ianuarie 2012, o dispoziție de

respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Mun. Tg

Mureș.

Cu

privire la prima critică de recurs, privind calitatea procesuală pasivă, Înalta

Curte reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 8621/102/2011,

reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC C.P. SA și Primăria Mun. Târgu Mureș,

prin reprezentantul său legal

Atât la

judecata în primă instanță, cât și în căile de atac, această din urmă pârâtă a

fost reprezentată prin primar, care a formulat întâmpinări.

În contextul în care cu prilejul judecății anterioare, finalizate cu Sentința

civilă nr. 1190 din 15

iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în Dosarul nr. 800/43/2007,

calitatea procesuală pasivă a fost reținută în

privința pârâtei Primăria Mun. Târgu Mureș, reprezentată prin primar,

este

excesiv a se aprecia, în situația particulară a speței, că cererea a fost

formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită

de calitate procesuală pasivă,

cu atât mai mult cu cât argumentele care

susțin această excepție vizează în realitate excepția lipsei capacității

procesuale.

Însă, cu

prilejul rejudecării, urmează a se analiza, în raport cu intimata-pârâtă

Primăria Mun. Târgu Mureș, din perspectiva calității procesuale pasive, dacă

prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat vreo pretenție

împotriva acesteia care să justifice atragerea sa în proces.

Cu

referire la cea de-a doua critică, prin care s-a susținut, în esență, că

imobilul solicitat intră sub incidența Legii nr. 10/2001, Înalta Curte reține

că potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., pentru a putea da o

dezlegare cu referire la modul de aplicare a

dispozițiilor legale în speța dedusă

judecății, este necesar ca situația

de fapt să fie pe deplin lămurită.

Or, instanța

de apel, ca și prima instanță, au concluzionat că terenul solicitat de

reclamantă nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, pornind de la constatarea

că T.A.D. figurează înscrisă în anexa nr. 39, a Hotărârii nr. 131/2001 a

Comisiei Județene de Fond Funciar, fără verificarea modalității în care s-a

făcut această înscriere și a se stabili dacă reclamanta a beneficiat de măsuri

reparatorii pentru imobilul menționat în cererea de chemare în judecată, în

temeiul legii fondului funciar.

Înalta Curte

apreciază că, în speță, situația bunului nu a fost stabilită, nefiind

administrate probe care să contureze regimul juridic al acestuia; de asemenea,

instanțele anterioare, față de pretenția dedusă judecății (cerere de restituire

în natură a unui teren), de temeiurile de drept invocate de reclamantă,

respectiv Legea nr. 10/2001, și de împrejurarea că ulterior înregistrării

cererii de chemare în judecată unitatea deținătoare a emis o dispoziție de

respingere a cererii de restituire în natură, nu au clarificat dacă

reclamanta a contestat formal dispoziția de

respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Mun. Tg.

Mureș, emisă de

pârâta SC C.P. SA., la data de 19 ianuarie 2012.

Față de

dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de

chemare în judecată (art. 1 - 3, art. 6 - 7, art.

9 - 11, art. 21, art. 22 - 25 și art. 27 - 28 din

Legea nr. 10/2001),

considerentele sumare ale instanțelor de fond și apel cu referire la acțiunea

în revendicare, apar ca fiind străine de natura pricinii.

Pentru toate

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) și art.

314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia ce a tăcut obiectul

controlului de legalitate și va trimite cauza, spre rejudecare, Curții de Apel

Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de recurenta-reclamanta T.A.D. împotriva Deciziei nr. 42/ A din 20 noiembrie

2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Casează decizia și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie 2013.