ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 21 februarie 2005, reclamanta B.E.

a chemat în judecată Primăria municipiului Tg. Mureș solicitând obligarea

acesteia la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării transmise

conform Legii nr. 10/2001 și vizând restituirea în natură a imobilului situat

în Tg. Mureș, (înscris în C.F. 1291 și C.F. 5602, nr. top 2232/2, 2177/2,

2177/a).

În cursul procesului a fost emisă

dispoziția nr. 2632 din 24 martie 2005 de către primar, prin care a fost

respinsă cererea de restituire în natură cu privire la imobilul situat în

Târgu-Mureș, înscris în C.F. 1291 (nr. top 2177/2 și nr. 2177/a) apreciindu-se

că acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil

constituit (respectiv, decizia nr. 26/1978 emisă în baza Decretului nr.

223/1974), în timp ce imobilul din C.F. 5602 (transcris din C.F. 1291) a rămas

în proprietatea reclamantei, conform copiei fidele și extrasului de C.F.

Urmare a emiterii acestei dispoziții

reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând modificarea ei în sensul

admiterii cererii și restituirii în natură a părții din imobil preluat fără

titlu din C.F. 5602 și acordării de despăgubiri bănești pentru diferența de

valoare între suma încasată și valoarea de circulație a imobilului înscris în C.F.

1291 Târgu-Mureș, nr. top 2177/2, 2177/a (arătându-se că prin dispoziția

atacată a fost analizată doar situația imobilului din C.F. 5602).

Cadrul procesual subiectiv a fost de

asemenea precizat, prin chemarea în judecată și a Ministerului Finanțelor

Publice ca reprezentat al Statului Român, a SC L. SA Târgu-Mureș și a numiților

I.I., I.V., D.E. (cumpărători ai apartamentelor), solicitându-se constatarea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia.

Prin sentința civilă nr. 698 din 12

mai 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice

invocată de pârâtă și în consecință, s-a respins contestația precizată de

reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

pasivă.

S-a admis contestația precizată,

formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Târgu-Mureș prin primar, SC L. SA Târgu-Mureș, I.I., I.V. și D.I.

S-a respins în fond cererea de

intervenție în interesul pârâtei Primăria municipiului Târgu-Mureș și în

interes propriu formulată de intervenienții I.I. și I.V. și s-a anulat

dispoziția nr. 2632 din 24 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Târgu

Mureș.

Pârâtul Primarul municipiului

Târgu-Mureș a fost obligat să restituie în natură, în favoarea reclamantei

terenul în suprafață de 237 mp., înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top.

2232/2, o suprafață de 198 mp., teren fiind situat la nr. administrativ 15, Târgu-Mureș,

iar o suprafață de 39 mp, teren fiind situat la nr. administrativ 13, conform

raportului de expertiză topo.

S-a constatat îndreptățirea

reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri în

numerar) conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în

C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș, nr. top. 2177/2, 2177/a compus din casă și o

suprafață de 184 mp, despăgubirea constând în diferența dintre valoarea încasată

la momentul preluării de către stat (36.037 lei) în baza Decretului nr.

223/1974 actualizată cu indicele de inflație și valoarea de piață a imobilului,

stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel reclamanta B.E. și pârâții Primarul municipiului Târgu-Mureș, I.I.,

I.V. și D.I.

1) Reclamanta B.E. a solicitat

schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului Primarului municipiului

Târgu-Mureș la restituirea în natură în favoarea acesteia a construcției

existente pe terenul situat în Târgu-Mureș, aferentă terenului în suprafață de

237 mp, înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top 2232.

În motivarea apelului s-a arătat că

reclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat în Târgu-Mureș, înscris

în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top. 2232/2, în suprafață de 237 mp. S-a

susținut că acest imobil este înscris în două cărți funciare, respectiv în C.F.

nr. 1291 Târgu-Mureș, fiind compus din casă cu 5 camere și terenul aferent în

suprafață de 184 mp, precum și în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, compus din

camerele laterale și terenul aferent.

S-a mai arătat că pe cele două

terenuri a fost construită o casă de locuit evidențiată în ambele cărți

funciare, iar părinții reclamantei au cumpărat întregul imobil prin contract de

vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1928. În temeiul Decretului nr.

223/1974 s-a preluat de către stat o parte din imobil, respectiv cel înscris în

C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș, iar restul terenului și camerele laterale au rămas

în proprietatea reclamantei. După anul 1978 întregul imobil a fost închiriat de

stat, iar apoi cel care era în proprietatea statului a fost vândut chiriașilor,

aceștia considerând că au cumpărat și terenul și construcția, proprietatea

reclamantei.

Deși prin hotărârea atacată instanța

a dispus în mod temeinic restituirea în natură a suprafeței de 237 mp teren, aceasta

a omis să dispună restituirea construcției, respectiv acea parte din casa de

locuit care a fost ridicată pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș.

2) Primarul municipiului Târgu-Mureș,

care a declarat apel în numele Municipiului Târgu-Mureș, a solicitat schimbarea

în parte a sentinței atacate în sensul exonerării instituției apelante de obligația

de restituire în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 237

mp înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș nr. top. 2232/2, arătându-se că

sentința atacată este în parte nelegală și netemeinică întrucât din copia

fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș rezultă că ultima înscriere s-a făcut în 28

mai 1970 și conform acestei înscrieri, proprietară tabulară a imobilului este B.E.,

și nicidecum Statul Român. În temeiul deciziei nr. 26/1978 emisă în baza

prevederilor Decretului nr. 223/1974, au fost preluate contra plată casa de

locuit și terenul în suprafață de 184 mp, proprietatea lui B.E., înscrise în C.F.

nr. 1291 Târgu-Mureș, însă cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602

Târgu-Mureș, nu există nicio decizie de preluare în favoarea Sfatului Român.

Or, în condițiile în care terenul în

suprafață de 237 mp nu a fost niciodată preluat de Statul Român și nici nu se

află în administrarea S.C. Locativ SA, Primarul municipiului Târgu-Mureș nu

poate fi obligat la restituirea imobilului în natură, unitatea administrativ

teritorială neavând calitatea de unitate deținătoare, cerută expres de prevederile

Legii nr. 10/2001.

3) Apelanții I.I., I.V. și D.I. au

solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii

introductive și admiterii cererilor de intervenție în interes propriu și în

interesul Primarului municipiului Târgu-Mureș.

În motivarea apelului s-a arătat că

în raport cu cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, instanța a fost

sesizată cu o veritabilă acțiune în revendicare imobiliară, prin care proprietarul

tabular neposesor solicită predarea bunului în deplină posesiune. Reclamanta nu

a făcut dovada deposedării sale și nici nu a precizat amplasamentul terenului

și mai mult, afirmația sa privind camerele laterale construite, s-a dovedit a

fi fără nicio justificare, acestea neexistând în perimetrul imobilului în

litigiu.

S-a susținut că acțiunea dedusă

judecății nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 al cărei obiect

de reglementare este precis delimitat în art. 1, referindu-se la imobilele

preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice și că în cauză, revendicarea imobilului înscris în C.F. nr.

5602 Târgu-Mureș de către reclamanta B.E. este o acțiune civilă care nu poate

avea ca fundament prevederile Legii nr. 10/2001 întrucât acest imobil nu a fost

preluat din punct de vedere juridic de către stat. Sub acest aspect, dispoziția

nr. 2632/2005 emisă de primar este legală, deoarece primarul nu poate restitui

ceea ce statul nu a preluat.

Prin decizia civilă nr. 126/A din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș au fost admise apelurile declarate

de Primarul municipiului Târgu-Mureș în numele Municipiului Târgu-Mureș și

intervenienții I.I., I.V. și D.I.. În consecință, a fost schimbată în parte

sentința și respinsă cererea de obligare a Primarului la restituirea în natură

către reclamantă a imobilului înscris în C.F. 5602 Târgu-Mureș, nr. top 2232/2.

A fost admisă cererea de intervenție

în interesul Primăriei formulată de intervenienții I. și menținute în rest

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, potrivit actelor dosarului, că prin decizia nr. 26/1978 a fostului

Consiliu popular Mureș s-a preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974 de la

reclamanta B.E., casa de locuit compusă din 5 camere și dependințe cu teren, în

suprafață de 184 mp, situată în Târgu-Mureș, județul Mureș, înscrisă în C.F.

nr. 1291 Târgu-Mureș, nr. top 2177/2, 2177/a.

În decizia respectivă nu există

nicio mențiune cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr.

top 2232/2 compus din construcții și teren, care la acea dată constituia de

asemenea proprietatea reclamantei B.E.

Din copia fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș

rezultă că și în prezent reclamanta este înscrisă ca proprietară a imobilului

evidențiat în această carte funciară sub nr. top 2232/2, neexistând nicio

mențiune în sensul că imobilul respectiv ar fi fost preluat de stat. De

asemenea, la dosar nu s-a depus niciun act referitor la trecerea imobilului în

proprietatea statului și pe de altă parte, imobilul nu a figurat nici în

evidențele SC L. SA Târgu-Mureș, care este administratorul fondului locativ de

stat.

În condițiile în care, conform

înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, reclamanta B.E. figurează ca

proprietar tabular și aceste înscrieri sunt opozabile față de terți iar pe de

altă parte, nu există nicio dovadă a preluării de către stat a imobilului

evidențiat în cartea funciară menționată, instanța de apel a apreciat că în

privința acestui imobil nu sunt incidente prevederile speciale ale Legii nr.

10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de

Stat. Dimpotrivă, reclamanta, în calitate de proprietară tabulară a imobilului

își poate valorifica dreptul său de proprietate pe calea dreptului comun,

respectiv pe calea acțiunii în revendicare.

În consecință, s-a constatat că

prima instanță în mod greșit a dispus, pe temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș. Faptul

că, cu ocazia efectuării expertizei topografice s-a constatat că o parte din

construcțiile care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 ar fi

situate pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nu justifică aplicarea

prevederilor Legii nr. 10/2001. Dimpotrivă, acest aspect se impune a fi

clarificat pe calea dreptului comun, într-o eventuală acțiune în revendicare,

în cadrul căreia reclamanta este îndreptățită să pretindă recunoașterea dreptului

de proprietate asupra imobilului care figurează în cartea funciară pe numele

său. De asemenea, nu se poate susține că a existat o preluare în fapt de către

stat a imobilului în litigiu înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, din moment

ce statul nu a fost deținătorul imobilului respectiv și nu a dispus de imobil.

Cu privire la apelul declarat de

intervenienții I.I., I.V. și D.I., instanța de apel a reținut că sunt fondate

susținerile acestora în sensul că cererii de restituire în natură a imobilului

înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nu îi sunt incidente prevederile Legii

nr. 10/2001. Cererea reclamantei nu poate fi însă calificată ca o acțiune în

revendicare din moment ce aceasta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001.

Cu ocazia judecării cauzei în primă

instanță, I.I. și I.V. au formulat cerere de intervenție în interesul Primăriei

municipiului Târgu-Mureș, solicitând respingerea pretențiilor reclamantei.

Având în vedere că reclamanta a susținut că o parte din imobilul înscris în C.F.

nr. 5602 Târgu-Mureș, face parte din imobilul ce le-a fost înstrăinat

intervenienților și care figurează în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș și în

condițiile în care în speță s-a analizat situația ambelor imobile, iar

apărările formulate de Primarul municipiului Târgu-Mureș în legătură cu

imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș au fost apreciate de instanța de

apel ca fiind întemeiate, curtea a reținut că și cererea de intervenție

formulată de intervenienți în interesul primăriei este fondată.

În ceea ce privește apelul

reclamantei, acesta a vizat doar restituirea construcțiilor existente pe

terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, cu privire la care prima instanță

a dispus restituirea în natură. Întrucât situația juridică a construcțiilor

este legată de situația juridică a terenului aferent și în speță s-a stabilit

că situația juridică a terenului trebuie clarificată pe calea dreptului comun,

aceeași soluție s-a apreciat că se impune și în cazul construcțiilor existente

pe terenul în litigiu. Prin urmare apelul declarat de reclamantă a fost respins

ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, care a susținut nelegalitatea soluției cu referire la

motivele prev. de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele

argumente:

- Instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, atunci când a stabilit că pentru imobilul (teren și

construcție) înscris în cartea funciară nr. 5602 Tg. Mureș, nr. top 2232/2 nu

se justifică aplicarea Legii nr. 10/2001 și situația imobilului se impune a fi

clarificată pe calea dreptului comun.

Pe acest aspect, recurenta a

prezentat istoricul imobilului, arătând că în C.F. nr. 1291 Tg.-Mureș s-a

atestat că prin act notarial nr. 178/1907 s-a întabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului sub nr. de ordine A + 1, cu nr. top 2177 și 2177/a, precum și

dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ord. A + 3 intabulat sub

nr. top 2232/2.

În aceeași carte funciară s-a notat

că în anul 1925, toate cele 3 parcele (nr. 2177/a, nr. 2177 și nr. 2232/2) s-au

înscris în favoarea numiților G.B. și G.R., astfel încât aceste parcele constituie

un singur corp de proprietate transmis aceluiași proprietar.

Ulterior, în baza transferului din C.F.

1291 s-a deschis cartea funciară nr. 5602 în care s-a evidențiat cu același

certificat oficios (nr. 11.102/1925) pe nr. top 2232/2, în afara casei de

locuit cu 5 camere și curtea aferentă de 108 mp și camerele laterale plus

curtea în suprafață de 66 stj., adică 237 mp. Ca atare, este vorba de o singură

construcție, ce este edificată pe parcelele cu nr. top 2177/2 și nr. 2232/2.

În concluzie, conform hărții vechi a

municipiului și raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele 3

parcele sunt alăturate, au deschidere pe str. și constituie un singur imobil.

Instanța de apel a însușit din

eroare susținerea intervenienților în sensul că imobilul înscris în C.F. nr.

5602 nu a fost preluat de stat, deși prin decizia nr. 26/1978 Sfatul popular a

preluat doar scriptic casa de locuit și teren în suprafață de 184 mp, în

realitate și în fapt preluând întregul imobil înscris pe nr. top 2177/2, nr. 2177/A,

nr. 2232/2.

Față de această situație, este clar

că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar cauza cade

sub incidența art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.

- Cu referire la temeiul recursului

reprezentat de dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că, urmare a

interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, s-a ajuns la

pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, având în vedere că imobilul

înscris în C.F. 5602 Tg. Mureș este încă în proprietatea recurentei-reclamante,

statul nu putea să-l înstrăineze și nici sentința civilă nr. 853/2008 a

Judecătoriei Tg. Mureș și decizia nr. 297/2009 a Tribunalului Mureș nu pot

privi acest imobil.

Prin acțiunea ce a făcut obiectul

dosarului soluționat potrivit hotărârilor menționate s-a solicitat constatarea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de

intimații-intervenienți cu SC L. SA pentru partea din imobil ce a rămas pe

numele reclamantei.

Or, în motivarea sentinței nr.

853/2008 se reține că imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg. Mureș nu se află în

perimetrul imobilului de pe str.

Intimații au depus întâmpinare prin

care au solicitat respingerea recursului arătând pe de o parte, că motivul

invocat prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este susținut de argumente

fiind prezentate o serie de afirmații legate de operațiunile de C.F. și pe de

altă parte, că instanța a apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile

Legii nr. 10/2001 față de situația juridică a imobilului relevată de probele

administrate, așa încât nu este incident nici motivul de nelegalitate prev. de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai arătat că

reclamanta a încercat să obțină sistarea stării de indiviziune asupra

imobilului nr. 15, dar acțiunea a fost respinsă conform sentinței nr. 631 din 21

ianuarie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureș, constatându-se că este vorba de două imobile

distincte, menționate în cărți funciare diferite.

Examinând criticile formulate,

Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, față de următoarele

considerente:

- În ce privește invocarea nelegalității

soluției din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

constată că recurenta-reclamantă dezvoltă argumente care nu se pot circumscrie

acestui motiv de recurs.

Astfel, în cadrul acestei critici

recurenta prezintă o serie de operațiuni de carte funciară, înfățișând așa cum

singură menționează, „istoricul imobilului”.

Coroborând o serie de date vizând

intabulări în cartea funciară, dezmembrări și alăturări de parcele, recurenta

solicită în realitate, o reevaluare a probatoriului, pentru a se trage alte

consecințe asupra situației de fapt.

Or, pe de o parte, analiza

probatoriului și determinarea elementelor de fapt ale pricinii sunt în căderea

instanțelor fondului, fără posibilitate de cenzură din partea instanței de

recurs care poate realiza doar un control de legalitate.

Pe de altă parte, dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ. presupun, pentru a face incident acest motiv de

modificare, să fi existat un act juridic care să fi făcut obiectul judecății și

ale cărui clauze cu înțeles lămurit, neîndoielnic, să fi fost denaturate de

instanță prin interpretarea dată.

Aceasta presupune ca un act juridic

(în înțelesul material, de

negotium iuris

) din cele care au făcut obiect

al judecății, întemeind pretențiile părții și având conținutul neechivoc, să fi

fost apreciat greșit sub aspectul efectelor sale întrucât, potrivit textului

procedural menționat, i-au fost schimbate „natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic”.

În speță, reclamanta nu face

referire la un asemenea act juridic, ci la o serie de înscrieri în cartea

funciară, tinzând, prin analiza lor, la înfățișarea unei alte situații de fapt

în legătură cu imobilul.

De aceea, critica formulată pe

temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată a fi lipsită de fundament

juridic, aserțiunile recurentei excedând ipotezele vizate de textul menționat.

- Referitor la motivul de

nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că

în mod greșit instanța de apel a înlăturat de la aplicabilitate Legea nr.

10/2001, apreciind că pretențiile asupra imobilului înscris în C.F. 5602

Tg.-Mureș, nr. top 2232/2 ar trebui valorificate pe calea dreptului comun.

Critica este neîntemeiată, raportat

la situația juridică a imobilului.

Astfel, reclamanta însăși arată în

motivele de recurs că „imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg.-Mureș este încă în

proprietatea sa, astfel încât statul nu putea să-l înstrăineze”.

Afirmația recurentei este

concordantă cu soluția instanței de apel care a reținut în considerente că

„potrivit înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, reclamanta B.E. figurează

ca proprietar tabular iar aceste înscrieri sunt opozabile față de terți,

neexistând nicio dovadă a preluării bunului de către stat”.

În același sens sunt susținerile

reclamantei care, promovând acțiunea de ieșire din indiviziune în

contradictoriu cu pârâții I.I., I.V. și D.I. a solicitat partajarea imobilului

din Tg. Mureș, înscris în C.F. nr. 1291, nr. top 2177/12 și C.F. nr. 5602, nr.

top 2232/2, prin atribuirea către aceștia a întregului imobil și obligarea la

plata sultei către reclamantă.

Potrivit sentinței civile nr.

631/2009 a Judecătoriei Tg. Mureș, rămas irevocabilă (și invocată de către

intimații-pârâți în apărare, prin întâmpinarea depusă) s-a reținut că

reclamanta este proprietar exclusiv asupra imobilului din C.F. nr. 5602

Tg.-Mureș, nr. top 2232/2, în timp ce pârâții I.I. și I.V. sunt proprietari

exclusivi asupra imobilului intabulat în C.F. 1291/1 Tg. Mureș, nr. top 2177/2,

2177/a.

Aceste statuări ale instanței

devenite irevocabile (părțile confirmând că nu au exercitat căile de atac), se

opun cu efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, părțile neputând

pretinde o situație contrară regimului juridic stabilit al imobilului, iar

instanța neputând proceda la o altă evaluare jurisdicțională.

- De asemenea, de o manieră la fel

de confuză recurenta susține că sunt lipsite de efecte și „de referință la

speță” hotărârile pronunțate în acțiunea promovată de aceasta vizând nulitatea

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimații I. și D. (respectiv,

sent. civ. nr. 853 din 13 februarie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureș și decizia

civilă nr. 297/2009 a Tribunalului Mureș) întrucât obiectul judecății l-ar fi

reprezentat partea din imobil înscrisă în C.F. 5602 Tg.-Mureș, rămasă în proprietatea

reclamantei, iar nu aceea trecută în proprietatea statului.

Or, potrivit hotărârilor menționate,

intrate de asemenea în puterea lucrului judecat, cererea în nulitate a fost

disjunsă de contestația formulată în condițiile Legii nr. 10/2001, iar soluționarea

acțiunii prin reținerea prescripției extinctive s-a realizat cu referire la

dispozițiile aceluiași act normativ (art. 45 din Legea nr. 10/2001).

Față de considerentele arătate,

criticile de nelegalitate formulate cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. se constată a fi nefondate, recursul urmând a fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de

reclamanta B.(fostă W.) E. împotriva deciziei nr. 126/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Obligă pe recurentă la 3000 lei cheltuieli de

judecată către intimații I.I. și I.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

septembrie 2010.