ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2010

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 21 februarie 2005, reclamanta B.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Tg. Mureș solicitând obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării transmise conform Legii nr. 10/2001 și vizând restituirea în natură a imobilului situat în Tg. Mureș, (înscris în C.F. 1291 și C.F. 5602, nr. top 2232/2, 2177/2, 2177/a). În cursul procesului a fost emisă dispoziția nr. 2632 din 24 martie 2005 de către primar, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură cu privire la imobilul situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. 1291 (nr. top 2177/2 și nr. 2177/a) apreciindu-se că acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil constituit (respectiv, decizia nr. 26/1978 emisă în baza Decretului nr. 223/1974), în timp ce imobilul din C.F.

5602 (transcris din C.F. 1291) a rămas în proprietatea reclamantei, conform copiei fidele și extrasului de C.F. Urmare a emiterii acestei dispoziții reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii și restituirii în natură a părții din imobil preluat fără titlu din C.F. 5602 și acordării de despăgubiri bănești pentru diferența de valoare între suma încasată și valoarea de circulație a imobilului înscris în C.F. 1291 Târgu-Mureș, nr. top 2177/2, 2177/a (arătându-se că prin dispoziția atacată a fost analizată doar situația imobilului din C.F. 5602). Cadrul procesual subiectiv a fost de asemenea precizat, prin chemarea în judecată și a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român, a SC L. SA Târgu-Mureș și a numiților I.I., I.V., D.E.

(cumpărători ai apartamentelor), solicitându-se constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia. Prin sentința civilă nr. 698 din 12 mai 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocată de pârâtă și în consecință, s-a respins contestația precizată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă. S-a admis contestația precizată, formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Târgu-Mureș prin primar, SC L. SA Târgu-Mureș, I.I., I.V.

și D.I. S-a respins în fond cererea de intervenție în interesul pârâtei Primăria municipiului Târgu-Mureș și în interes propriu formulată de intervenienții I.I. și I.V. și s-a anulat dispoziția nr. 2632 din 24 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș. Pârâtul Primarul municipiului Târgu-Mureș a fost obligat să restituie în natură, în favoarea reclamantei terenul în suprafață de 237 mp., înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top. 2232/2, o suprafață de 198 mp., teren fiind situat la nr. administrativ 15, Târgu-Mureș, iar o suprafață de 39 mp, teren fiind situat la nr. administrativ 13, conform raportului de expertiză topo. S-a constatat îndreptățirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri în numerar) conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în C.F.

nr. 1291 Târgu-Mureș, nr. top. 2177/2, 2177/a compus din casă și o suprafață de 184 mp, despăgubirea constând în diferența dintre valoarea încasată la momentul preluării de către stat (36.037 lei) în baza Decretului nr. 223/1974 actualizată cu indicele de inflație și valoarea de piață a imobilului, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta B.E. și pârâții Primarul municipiului Târgu-Mureș, I.I., I.V. și D.I. 1) Reclamanta B.E. a solicitat schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului Primarului municipiului Târgu-Mureș la restituirea în natură în favoarea acesteia a construcției existente pe terenul situat în Târgu-Mureș, aferentă terenului în suprafață de 237 mp, înscris în C.F.

nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top 2232. În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top. 2232/2, în suprafață de 237 mp. S-a susținut că acest imobil este înscris în două cărți funciare, respectiv în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș, fiind compus din casă cu 5 camere și terenul aferent în suprafață de 184 mp, precum și în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, compus din camerele laterale și terenul aferent. S-a mai arătat că pe cele două terenuri a fost construită o casă de locuit evidențiată în ambele cărți funciare, iar părinții reclamantei au cumpărat întregul imobil prin contract de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1928. În temeiul Decretului nr. 223/1974 s-a preluat de către stat o parte din imobil, respectiv cel înscris în C.F.

nr. 1291 Târgu-Mureș, iar restul terenului și camerele laterale au rămas în proprietatea reclamantei. După anul 1978 întregul imobil a fost închiriat de stat, iar apoi cel care era în proprietatea statului a fost vândut chiriașilor, aceștia considerând că au cumpărat și terenul și construcția, proprietatea reclamantei. Deși prin hotărârea atacată instanța a dispus în mod temeinic restituirea în natură a suprafeței de 237 mp teren, aceasta a omis să dispună restituirea construcției, respectiv acea parte din casa de locuit care a fost ridicată pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș. 2) Primarul municipiului Târgu-Mureș, care a declarat apel în numele Municipiului Târgu-Mureș, a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul exonerării instituției apelante de obligația de restituire în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 237 mp înscris în C.F.

nr. 5602 Târgu-Mureș nr. top. 2232/2, arătându-se că sentința atacată este în parte nelegală și netemeinică întrucât din copia fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș rezultă că ultima înscriere s-a făcut în 28 mai 1970 și conform acestei înscrieri, proprietară tabulară a imobilului este B.E., și nicidecum Statul Român. În temeiul deciziei nr. 26/1978 emisă în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974, au fost preluate contra plată casa de locuit și terenul în suprafață de 184 mp, proprietatea lui B.E., înscrise în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș, însă cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nu există nicio decizie de preluare în favoarea Sfatului Român. Or, în condițiile în care terenul în suprafață de 237 mp nu a fost niciodată preluat de Statul Român și nici nu se află în administrarea S.C.

Locativ SA, Primarul municipiului Târgu-Mureș nu poate fi obligat la restituirea imobilului în natură, unitatea administrativ teritorială neavând calitatea de unitate deținătoare, cerută expres de prevederile Legii nr. 10/2001. 3) Apelanții I.I., I.V. și D.I. au solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererilor de intervenție în interes propriu și în interesul Primarului municipiului Târgu-Mureș. În motivarea apelului s-a arătat că în raport cu cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, instanța a fost sesizată cu o veritabilă acțiune în revendicare imobiliară, prin care proprietarul tabular neposesor solicită predarea bunului în deplină posesiune.

Reclamanta nu a făcut dovada deposedării sale și nici nu a precizat amplasamentul terenului și mai mult, afirmația sa privind camerele laterale construite, s-a dovedit a fi fără nicio justificare, acestea neexistând în perimetrul imobilului în litigiu. S-a susținut că acțiunea dedusă judecății nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 al cărei obiect de reglementare este precis delimitat în art. 1, referindu-se la imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice și că în cauză, revendicarea imobilului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș de către reclamanta B.E. este o acțiune civilă care nu poate avea ca fundament prevederile Legii nr. 10/2001 întrucât acest imobil nu a fost preluat din punct de vedere juridic de către stat.

Sub acest aspect, dispoziția nr. 2632/2005 emisă de primar este legală, deoarece primarul nu poate restitui ceea ce statul nu a preluat. Prin decizia civilă nr. 126/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș au fost admise apelurile declarate de Primarul municipiului Târgu-Mureș în numele Municipiului Târgu-Mureș și intervenienții I.I., I.V. și D.I.. În consecință, a fost schimbată în parte sentința și respinsă cererea de obligare a Primarului la restituirea în natură către reclamantă a imobilului înscris în C.F. 5602 Târgu-Mureș, nr. top 2232/2. A fost admisă cererea de intervenție în interesul Primăriei formulată de intervenienții I. și menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, potrivit actelor dosarului, că prin decizia nr. 26/1978 a fostului Consiliu popular Mureș s-a preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974 de la reclamanta B.E., casa de locuit compusă din 5 camere și dependințe cu teren, în suprafață de 184 mp, situată în Târgu-Mureș, județul Mureș, înscrisă în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș, nr. top 2177/2, 2177/a. În decizia respectivă nu există nicio mențiune cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nr. top 2232/2 compus din construcții și teren, care la acea dată constituia de asemenea proprietatea reclamantei B.E.

Din copia fidelă a C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș rezultă că și în prezent reclamanta este înscrisă ca proprietară a imobilului evidențiat în această carte funciară sub nr. top 2232/2, neexistând nicio mențiune în sensul că imobilul respectiv ar fi fost preluat de stat. De asemenea, la dosar nu s-a depus niciun act referitor la trecerea imobilului în proprietatea statului și pe de altă parte, imobilul nu a figurat nici în evidențele SC L. SA Târgu-Mureș, care este administratorul fondului locativ de stat. În condițiile în care, conform înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, reclamanta B.E.

figurează ca proprietar tabular și aceste înscrieri sunt opozabile față de terți iar pe de altă parte, nu există nicio dovadă a preluării de către stat a imobilului evidențiat în cartea funciară menționată, instanța de apel a apreciat că în privința acestui imobil nu sunt incidente prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de Stat. Dimpotrivă, reclamanta, în calitate de proprietară tabulară a imobilului își poate valorifica dreptul său de proprietate pe calea dreptului comun, respectiv pe calea acțiunii în revendicare. În consecință, s-a constatat că prima instanță în mod greșit a dispus, pe temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului înscris în C.F.

nr. 5602 Târgu-Mureș. Faptul că, cu ocazia efectuării expertizei topografice s-a constatat că o parte din construcțiile care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 ar fi situate pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nu justifică aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001. Dimpotrivă, acest aspect se impune a fi clarificat pe calea dreptului comun, într-o eventuală acțiune în revendicare, în cadrul căreia reclamanta este îndreptățită să pretindă recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului care figurează în cartea funciară pe numele său. De asemenea, nu se poate susține că a existat o preluare în fapt de către stat a imobilului în litigiu înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, din moment ce statul nu a fost deținătorul imobilului respectiv și nu a dispus de imobil.

Cu privire la apelul declarat de intervenienții I.I., I.V. și D.I., instanța de apel a reținut că sunt fondate susținerile acestora în sensul că cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, nu îi sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001. Cererea reclamantei nu poate fi însă calificată ca o acțiune în revendicare din moment ce aceasta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, I.I. și I.V. au formulat cerere de intervenție în interesul Primăriei municipiului Târgu-Mureș, solicitând respingerea pretențiilor reclamantei. Având în vedere că reclamanta a susținut că o parte din imobilul înscris în C.F.

nr. 5602 Târgu-Mureș, face parte din imobilul ce le-a fost înstrăinat intervenienților și care figurează în C.F. nr. 1291 Târgu-Mureș și în condițiile în care în speță s-a analizat situația ambelor imobile, iar apărările formulate de Primarul municipiului Târgu-Mureș în legătură cu imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș au fost apreciate de instanța de apel ca fiind întemeiate, curtea a reținut că și cererea de intervenție formulată de intervenienți în interesul primăriei este fondată. În ceea ce privește apelul reclamantei, acesta a vizat doar restituirea construcțiilor existente pe terenul înscris în C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, cu privire la care prima instanță a dispus restituirea în natură.

Întrucât situația juridică a construcțiilor este legată de situația juridică a terenului aferent și în speță s-a stabilit că situația juridică a terenului trebuie clarificată pe calea dreptului comun, aceeași soluție s-a apreciat că se impune și în cazul construcțiilor existente pe terenul în litigiu. Prin urmare apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a susținut nelegalitatea soluției cu referire la motivele prev. de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele argumente: - Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, atunci când a stabilit că pentru imobilul (teren și construcție) înscris în cartea funciară nr. 5602 Tg.

Mureș, nr. top 2232/2 nu se justifică aplicarea Legii nr. 10/2001 și situația imobilului se impune a fi clarificată pe calea dreptului comun. Pe acest aspect, recurenta a prezentat istoricul imobilului, arătând că în C.F. nr. 1291 Tg.-Mureș s-a atestat că prin act notarial nr. 178/1907 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ordine A + 1, cu nr. top 2177 și 2177/a, precum și dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ord. A + 3 intabulat sub nr. top 2232/2. În aceeași carte funciară s-a notat că în anul 1925, toate cele 3 parcele (nr. 2177/a, nr. 2177 și nr. 2232/2) s-au înscris în favoarea numiților G.B. și G.R., astfel încât aceste parcele constituie un singur corp de proprietate transmis aceluiași proprietar.

Ulterior, în baza transferului din C.F. 1291 s-a deschis cartea funciară nr. 5602 în care s-a evidențiat cu același certificat oficios (nr. 11.102/1925) pe nr. top 2232/2, în afara casei de locuit cu 5 camere și curtea aferentă de 108 mp și camerele laterale plus curtea în suprafață de 66 stj., adică 237 mp. Ca atare, este vorba de o singură construcție, ce este edificată pe parcelele cu nr. top 2177/2 și nr. 2232/2. În concluzie, conform hărții vechi a municipiului și raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele 3 parcele sunt alăturate, au deschidere pe str. și constituie un singur imobil. Instanța de apel a însușit din eroare susținerea intervenienților în sensul că imobilul înscris în C.F.

nr. 5602 nu a fost preluat de stat, deși prin decizia nr. 26/1978 Sfatul popular a preluat doar scriptic casa de locuit și teren în suprafață de 184 mp, în realitate și în fapt preluând întregul imobil înscris pe nr. top 2177/2, nr. 2177/A, nr. 2232/2. Față de această situație, este clar că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar cauza cade sub incidența art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001. - Cu referire la temeiul recursului reprezentat de dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că, urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, s-a ajuns la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii. Astfel, având în vedere că imobilul înscris în C.F.

5602 Tg. Mureș este încă în proprietatea recurentei-reclamante, statul nu putea să-l înstrăineze și nici sentința civilă nr. 853/2008 a Judecătoriei Tg. Mureș și decizia nr. 297/2009 a Tribunalului Mureș nu pot privi acest imobil. Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului soluționat potrivit hotărârilor menționate s-a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimații-intervenienți cu SC L. SA pentru partea din imobil ce a rămas pe numele reclamantei. Or, în motivarea sentinței nr. 853/2008 se reține că imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg. Mureș nu se află în perimetrul imobilului de pe str. Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând pe de o parte, că motivul invocat prev. de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. nu este susținut de argumente fiind prezentate o serie de afirmații legate de operațiunile de C.F. și pe de altă parte, că instanța a apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 față de situația juridică a imobilului relevată de probele administrate, așa încât nu este incident nici motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, s-a mai arătat că reclamanta a încercat să obțină sistarea stării de indiviziune asupra imobilului nr. 15, dar acțiunea a fost respinsă conform sentinței nr. 631 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureș, constatându-se că este vorba de două imobile distincte, menționate în cărți funciare diferite. Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, față de următoarele considerente: - În ce privește invocarea nelegalității soluției din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., se constată că recurenta-reclamantă dezvoltă argumente care nu se pot circumscrie acestui motiv de recurs. Astfel, în cadrul acestei critici recurenta prezintă o serie de operațiuni de carte funciară, înfățișând așa cum singură menționează, „istoricul imobilului”. Coroborând o serie de date vizând intabulări în cartea funciară, dezmembrări și alăturări de parcele, recurenta solicită în realitate, o reevaluare a probatoriului, pentru a se trage alte consecințe asupra situației de fapt. Or, pe de o parte, analiza probatoriului și determinarea elementelor de fapt ale pricinii sunt în căderea instanțelor fondului, fără posibilitate de cenzură din partea instanței de recurs care poate realiza doar un control de legalitate.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. presupun, pentru a face incident acest motiv de modificare, să fi existat un act juridic care să fi făcut obiectul judecății și ale cărui clauze cu înțeles lămurit, neîndoielnic, să fi fost denaturate de instanță prin interpretarea dată. Aceasta presupune ca un act juridic (în înțelesul material, de negotium iuris ) din cele care au făcut obiect al judecății, întemeind pretențiile părții și având conținutul neechivoc, să fi fost apreciat greșit sub aspectul efectelor sale întrucât, potrivit textului procedural menționat, i-au fost schimbate „natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic”. În speță, reclamanta nu face referire la un asemenea act juridic, ci la o serie de înscrieri în cartea funciară, tinzând, prin analiza lor, la înfățișarea unei alte situații de fapt în legătură cu imobilul.

De aceea, critica formulată pe temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată a fi lipsită de fundament juridic, aserțiunile recurentei excedând ipotezele vizate de textul menționat. - Referitor la motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat de la aplicabilitate Legea nr. 10/2001, apreciind că pretențiile asupra imobilului înscris în C.F. 5602 Tg.-Mureș, nr. top 2232/2 ar trebui valorificate pe calea dreptului comun. Critica este neîntemeiată, raportat la situația juridică a imobilului. Astfel, reclamanta însăși arată în motivele de recurs că „imobilul înscris în C.F. nr. 5602 Tg.-Mureș este încă în proprietatea sa, astfel încât statul nu putea să-l înstrăineze”.

Afirmația recurentei este concordantă cu soluția instanței de apel care a reținut în considerente că „potrivit înscrierilor din C.F. nr. 5602 Târgu-Mureș, reclamanta B.E. figurează ca proprietar tabular iar aceste înscrieri sunt opozabile față de terți, neexistând nicio dovadă a preluării bunului de către stat”. În același sens sunt susținerile reclamantei care, promovând acțiunea de ieșire din indiviziune în contradictoriu cu pârâții I.I., I.V. și D.I. a solicitat partajarea imobilului din Tg. Mureș, înscris în C.F. nr. 1291, nr. top 2177/12 și C.F. nr. 5602, nr. top 2232/2, prin atribuirea către aceștia a întregului imobil și obligarea la plata sultei către reclamantă. Potrivit sentinței civile nr. 631/2009 a Judecătoriei Tg.

Mureș, rămas irevocabilă (și invocată de către intimații-pârâți în apărare, prin întâmpinarea depusă) s-a reținut că reclamanta este proprietar exclusiv asupra imobilului din C.F. nr. 5602 Tg.-Mureș, nr. top 2232/2, în timp ce pârâții I.I. și I.V. sunt proprietari exclusivi asupra imobilului intabulat în C.F. 1291/1 Tg. Mureș, nr. top 2177/2, 2177/a. Aceste statuări ale instanței devenite irevocabile (părțile confirmând că nu au exercitat căile de atac), se opun cu efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, părțile neputând pretinde o situație contrară regimului juridic stabilit al imobilului, iar instanța neputând proceda la o altă evaluare jurisdicțională. - De asemenea, de o manieră la fel de confuză recurenta susține că sunt lipsite de efecte și „de referință la speță” hotărârile pronunțate în acțiunea promovată de aceasta vizând nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimații I. și D. (respectiv, sent. civ.

nr. 853 din 13 februarie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureș și decizia civilă nr. 297/2009 a Tribunalului Mureș) întrucât obiectul judecății l-ar fi reprezentat partea din imobil înscrisă în C.F. 5602 Tg.-Mureș, rămasă în proprietatea reclamantei, iar nu aceea trecută în proprietatea statului. Or, potrivit hotărârilor menționate, intrate de asemenea în puterea lucrului judecat, cererea în nulitate a fost disjunsă de contestația formulată în condițiile Legii nr. 10/2001, iar soluționarea acțiunii prin reținerea prescripției extinctive s-a realizat cu referire la dispozițiile aceluiași act normativ (art. 45 din Legea nr. 10/2001). Față de considerentele arătate, criticile de nelegalitate formulate cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. se constată a fi nefondate, recursul urmând a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta B.(fostă W.) E. împotriva deciziei nr. 126/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimații I.I. și I.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.