ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4362 din 25 aprilie 2006, Judecătoria Timișoara a respins ca nefondată acțiunea formulată de SC C.I. SRL în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1 din 31 octombrie 2002 emis în favoarea Primăriei Municipiului Timișoara pentru 50 ha. și 7000 mp, teren cu vegetație forestieră; obligarea Prefecturii Timiș să emită un nou titlu în care să nu fie inclusă suprafața de 4 ha și 3480 mp din tarlaua 213 parcela Pd 1/1 – Up. VIII și UA – 55 B, înscrisă în C.F. 138525 Timișoara.

S-a reținut pentru aceasta că nu s-a făcut dovada nici unei cauze de nulitate absolută din cele prevăzute de art. III lit. a)-i) din Legea nr. 169/1997, modificată de Legea nr. 247/2005. În recursul declarat de SC C.I. SRL, recurenta a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1016 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judecătoriei Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș. Investită cu soluționarea acestei excepții Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis excepția, a constatat nelegalitatea H.G. nr. 1016/2005 în partea privind imobilul înscris în C.F. 72740 nr. top 3565/1/3/2 anexa 2 „Inventarul bunurilor care aparține domeniului public al municipiului Timișoara poziția 3259 1 și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

S-a reținut pentru aceasta că imobilul în cauză a aparținut Statului Român în proprietatea căruia a fost intabulat din 1992, astfel încât trecerea lui în proprietatea publică a Municipiului Timișoara s-a făcut nelegal și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Guvernul României și Primarul Municipiului Timișoara care au susținut în esență că H.G. nr. 1016/2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și în raport de care reclamanta nu a făcut dovada vătămări într-un drept recunoscut de lege, atâta timp cât nu deține niciun titlu de proprietate. Recursurile sunt fondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. Potrivit acestei text, legalitate actului administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție numai în situația în care de acest act administrativ depinde soluționarea în fond a litigiului. Cu alte cuvinte, actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție numai în situația cu care de acest act administrativ depinde soluționarea în fond a litigiului.

Cu alte cuvinte, actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție condiție prealabilă, obligatorie. Cum în cauză, actul a cărui anulare face obiectul acțiunii în fond, este titlul de proprietate emis cu mult anterior H.G. a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, rezultă cu evidența că nu este întrunită cerința prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca soluționarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe excepție respectiv H.G. nr. 1016/2006. Fără a se preocupa de îndeplinirea cerințelor legale menționate, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, a admis excepția de nelegalitate reținând exclusiv că emiterea H.G.

nr. 1016/2006 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, pronunțând astfel o hotărâre vădit nelegală și netemeinică. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Primarul Municipiului Timișoara și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 40 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge excepția de nelegalitate invocată de SC C.I. SRL. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.