ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1124/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 153

din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale

active, invocată de Guvernul României și Primarul Municipiului Timișoara și a

admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC B.T. SA Timișoara,

împotriva pârâților Guvernul României, Municipiul Timișoara prin Primar și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și ca o consecință a dispus revocarea

parțială a H.G. nr. 1016/2005, în sensul anulării pozițiilor nr. 1566 și 1567

din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 1016/2005.

Cererea de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, formulată de M.A.I. a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 1016/2005 s-a modificat H.G.

nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și

cel al municipiilor orașelor și comunelor din județul Timiș și potrivit Anexei nr.

2 la această hotărâre au fost trecute în domeniul public al municipiului

Timișoara, bunurile evidențiate la pozițiile nr. 1566 și 1567 din anexă,

imobilele respective fiind evidențiate și în C.F. Timișoara, conform extrasului

de carte funciară aflat la dosar, reclamanta având un drept de administrare

asupra construcțiilor prin edificare conform înscrierii din cartea funciară.

Se constată că H.G. nr. 1016/2005

a fost emisă de Guvernul României în temeiul Legii nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, practic încălcându-se

dispozițiile acestei legi și trecându-se în proprietatea publică a Municipiului

Timișoara, imobilele reprezentate de construcții proprietatea reclamantei,

evidențiate în cartea funciară, fără aplicarea art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998,

ceea ce constituie o vătămare în sensul art. 1 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 și o încălcare a interesului legitim al reclamantei,

aceasta luând ființă conform Legii nr. 15/1990 prin Decizia nr. 492 din 12

noiembrie 1990 a Prefecturii județului Timiș, fiind de fapt succesoarea fostei

unități economice de stat Î.C.S.M.M.C. Timișoara.

Fiind o societate comercială

cu capital de stat la data înființării sale are și interesul legitim de a

beneficia de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 fapt pentru

care a solicitat pârâtului Municipiul Timișoara atestarea dreptului de

proprietate asupra terenului înscris în C.F. aflat în litigiu, potrivit

plângerii prealabile înaintate de reclamantă pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții, Guvernul României, Primarul Municipiului Timișoara

prin reprezentanții săi legali și M.A.I. reprezentat prin D.G.R.J.C., susținând

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond care a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Pârâtul Guvernul României

susține în esență că în speță reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 1016/2005,

fără a-și justifica, în raport cu art. 52 din Constituția României și cu art. 1

din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală activă pentru că nu dovedește

existența dreptului vătămat și legătura de cauzalitate dintre emiterea actului

administrativ și presupusa vătămare.

Actele depuse pentru

atestarea dreptului de proprietate al reclamantei nu echivalează cu titlu de

proprietate, reclamanta având doar un drept de administrare operativă asupra

terenului respectiv, teren ce formează obiectul procedurii de atestare a

dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991,

fără a se fi clarificat regimul juridic al terenului, acela de proprietate

privată al reclamantei.

Pe de altă parte susține

recurentul, în extrasul de carte funciară eliberat de oficiul de C.P.I. Timișoara,

la data de 5 octombrie 2005, în partea a II-a la „înscrieri privitoare la

proprietate” este menționat Statul Român în calitate de proprietar, SC B.T. SA

având doar un drept de administrare operativă.

În altă ordine de idei,

raportat la condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod

eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamatului, pentru că actul de

inventariere a bunurilor aparținând domeniului public nu creează drepturi noi,

și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și pe cale de consecință

nu este de natură a vătăma drepturile reale, actuale ale deținătorilor

imobilelor.

Recurentul Primarul

Municipiului Timișoara, susține că în mod greșit instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât pentru a se

legitima procesual activ, reclamanta trebuia să facă dovada că este titulara

unui drept subiectiv civil material actual și real, ori în speță aceasta nu a

adus dovezi în acest sens, pentru a se trage concluzia că a fost vătămată prin

adoptarea hotărârii ce face obiectul litigiului.

Hotărârea de Guvern atacată

este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

213/1998 a Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999 având la bază

inventarul bunurilor cuprinse în domeniul public al județului, actualizat și

întocmit de comisiile speciale constituite în acest sens, iar hotărârea

Consiliului Local prin care s-a propus trecerea terenului în domeniul public a

fost adusă la cunoștința publică prin afișare la sediul Primăriei municipiului

Timișoara și prin publicarea pe pagina de internet a Primăriei.

Recurentul M.A.I. susține

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra imobilelor respective și nici a existenței

legăturii de cauzalitate între emiterea actului administrativ contestat și

presupusul drept în care a fost vătămată.

Însăși instanța de fond a

reținut că reclamanta nu are decât un drept de administrare asupra imobilelor

în cauză așa încât Hotărârea de Guvern a fost adoptată cu respectarea legii, în

baza hotărârii consiliului local care a propus trecerea bunurilor în domeniul

public, hotărâre care nu a fost contestată de către societatea reclamantă și

prin natura ei nu este în măsură a vătăma vreun drept.

Intimata-reclamantă SC B.T.

SA, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat,

deoarece este succesoarea în drepturi a SC M. SA Timișoara, înființată în 1991,

în baza art. 20 alin. (2

1

) din Legea nr. 15/1990, terenurile și

construcțiile fostei unități economice de stat trecând în patrimoniul

societății pe acțiuni, fiind proprietatea acesteia, astfel că și terenurile și

construcțiile au intrat în patrimoniul noii societăți pe acțiuni, ca

proprietăți extratabulare.

Arată intimata că în prezent

sunt în faza de întocmire a documentației prevăzute de H.G. nr. 834/1991 pentru

intabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară potrivit

procedurii speciale stabilite de această hotărâre de guvern.

Analizând recursurile

formulate prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat

în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte le va admite pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În speță, societatea

reclamantă SC B.T. SA Timișoara, a solicitat revocarea parțială a H.G. nr. 1016/2005,

în sensul anulării pozițiilor din Anexa 2, pretinzând că este proprietara

extratabulară a imobilelor trecute la pozițiile respective în calitate de

succesoare în drepturi a societății comerciale pe acțiuni înființată în 1991 SC

M. SA Timișoara, de la care a preluat tot activul și pasivul societății, urmare

fuziunii prin absorbție inclusiv imobilele în discuție.

Solicitarea intimatei – reclamante

este premergătoare obținerii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, aceasta precizând că se află în faza de întocmire a documentației prevăzute

de H.G. nr. 834/1991, intabularea dreptului de proprietate în evidențele de

carte funciară fiind și ea în curs de realizare.

Susținerile reclamantei

bazate pe un pretins drept de proprietate asupra imobilelor în discuție, ce

urmau a fi dovedite în cadrul procesului au îndreptățit instanța de fond să

constate că aceasta are calitatea procesuală activă, acțiunea sa fiind

întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect

respingându-se excepția lipsei calității procesuale active invocată de Guvernul

României și Primarul Municipiului Timișoara.

Actele depuse de societatea

reclamantă pentru atestarea dreptului de proprietate al acesteia, nu

echivalează însă cu titlul de proprietate, pentru că, astfel cum se precizează

și în cererea de chemare în judecată, reclamanta – intimată are numai un drept

de administrare asupra terenului respectiv, teren ce formează obiectul

procedurii de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1)

din H.G. nr. 834/1991, fără a se fi clarificat regimul juridic al acestuia,

acela de proprietate privată a reclamantei-intimate.

În extrasul de carte

funciară eliberat de C.P.I. Timișoara la data de 5 octombrie 2005, aflat la

dosar fond, în parte a II-a la „înscrieri privitoare la proprietate” este

menționat Statul Român în calitate de proprietar, SC B.T. SA având doar un

drept de administrare operativă.

Așadar H.G. nr. 1016/2005

pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului

public al județului Timiș, precum și al municipiilor orașelor și comunelor din

județul Timiș, care a inclus în domeniul public și imobilele despre care

intimata-reclamantă, pretinde că are drept de proprietate, a fost emisă cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, care în art. 2 dispune ca „domeniul public este

alcătuit și din orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt

de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile

administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege”.

Obiectul proprietății

publice este determinat prin efectul legii, bunurile de uz public fiind cele

care sunt destinate chiar prin natura lor de a fi folosite de toți cei

administrați și la care au acces toate persoanele, iar cele de interes public,

fiind acele bunuri care au menirea de a fi folosite în cadrul unei activități

care interesează pe toți membrii societății.

Cum din probele

administrate, rezultă astfel că statul deține cu titlu valabil imobilele în

litigiu, prin atestarea acestuia la domeniul public prin Hotărârea de Guvern

atacată, nu se încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998, astfel cum în mod

greșit a considerat instanța de fond.

Simplul drept de administrare

operativă asupra imobilelor în litigiu în favoarea SC B.T. SA menționat în

extrasul de carte funciară Timișoara, nu-i conferă intimatei – reclamante

dreptul de a solicita revocarea parțială a susmenționatei Hotărâri de Guvern,

hotărâre care de fapt este un act de delimitare al domeniului public al

statului, județelor, comunelor și orașelor.

Prin natura sa actul de

atestare a bunurilor aparținând domeniului public nu creează drepturi noi, nu

stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, și deci nu

este de natură a vătăma vreun drept.

H.G. de atestare nu are

efect constitutiv de drepturi, prin aceasta stabilindu-se doar regimul juridic

diferențiat cu privire la bunuri, neavând nici un efect asupra proprietății

private a altor persoane.

Constatând deci, că instanța

de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, Înalta Curte va admite

recursurile declarate de pârâți, va modifica sentința și va respinge acțiunea

formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu aplicarea și a art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României, Municipiul Timișoara și M.A.I., împotriva sentinței

civile nr. 153 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA

Timișoara.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.