ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 240/CA din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea reclamantului C.D. în contradictoriu cu A.N.R.P. și C.C.S.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a adresat instanței de judecată la data de 5 august 2008, în condițiile în care decizia nr. 549/FF din 19 octombrie 2007, ce face obiectul acțiunii de față, a fost comunicată reclamantului la data de 2 noiembrie 2007, constatând faptul că cererea reclamantului este tardiv formulată în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru examinarea tuturor capetelor de cerere și soluționarea pretențiilor sale. În motivele de recurs se arată în esență că procedura specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 exclude procedura prealabilă și dă acces direct la instanță pentru urgentarea rezolvării problemelor specifice. Se arată că în mod greșit s-a reținut depășirea termenului de sesizare a instanței deși a atacat în justiție în principal un raport de evaluare care nu i-a fost transmis odată cu decizia și astfel nu a avut posibilitatea să îl verifice și să formuleze contestație în termenul legal.

Recurentul expune situația de fapt și pretențiile deduse judecății însă aceste aspecte exced prezentului recurs, în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. pe excepție și nu a antamat fondul cauzei. Prin întâmpinare, intimatele A.N.R.P. și C.C.S.D. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând în principal că acțiunea introdusă de reclamant în vederea constatării nulității deciziei nr. 549/FF a C.C.S.D. este tardivă. A.N.R.P. a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, deși prima instanță în mod corect a avut în vedere prioritatea și ordinea de soluționare a excepțiilor procedurale care s-au ridicat de către părți.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, motiv pentru care va fi menținută. Motivarea instanței de recurs. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 549 din 10 octombrie 2007 emisă de intimata-pârâtă C.C.S.D., prin care s-a emis, în favoarea sa, titlul de plată în cuantum de 4.930 RON. Această decizie este, necontestat, un act administrativ individual. Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepția lipsei procedurii prealabile, în contextul în care prima instanță a considerat că este obligatorie, deducând acest fapt din coroborarea art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar recurenta susține că nu este obligatorie, aflându-ne pe tărâmul unei legi speciale.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004…” Se constată astfel că textul de lege face trimitere la legea generală în materie de contencios administrativ. s oluția primei instanțe este legală, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi înlăturată.

Potrivit acestui text de lege, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, aplicându-se ori de câte ori printr-o normă specială nu se prevede că actul administrativ se atacă direct la instanța de contencios administrativ: „1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Prin urmare, acțiunea de față, având ca obiect anularea unui act administrativ individual, trebuia precedată în mod obligatoriu de plângere administrativă, care trebuia efectuată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În același sens sunt și dispozițiile art. 2 din chiar decizia atacată, care indică aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 și, deci, obligativitatea procedurii prealabile, în raport cu care se calculează apoi termenul de sesizare a instanței potrivit regulilor stabilite de art. 11 alin. (1) din aceeași lege. În cauză actul administrativ contestat, respectiv Decizia nr. 549/FF din 19 octombrie 2007 a fost emisă în baza raportului de evaluare nr. 1391/R din 5 septembrie 2007 în cadrul procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv etapa evaluării a fost urmată de finalizarea procedurii prin emiterea titlului de despăgubire, care au fost contestate cu încălcarea prevederilor legii contenciosului administrativ respectiv art. 7 și art. 11. Pentru toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin.( 1) – (3) C. proc.

civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 240/CA din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.