ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 271 din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a r espins, ca nefondat, recursul declarat de E.D.I. împotriva sentinței civile nr. 109 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele: Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, sesizat la 15 august 2008 de reclamantul E.D.I. pentru anularea adresei CR 1448/2005 a M.A.N. – U.M. 02585 și pentru repunerea în drepturile sistate începând cu data de 1 martie 2006, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită în acest mod, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că actul contestat a fost comunicat reclamantului în luna august 2005, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 acțiunea este tardivă introdusă, fiind depășit atât termenul de prescripție de 6 luni, cât și termenul de decădere de un an. Față de soluționarea cauzei prin admiterea excepției tardivității invocată de pârâtul M.A.N., celelalte aspecte/motive de nelegalitate invocate de reclamant nu au mai fost analizate. Instanța de recurs a mai reținut că nu poate fi primită critica recurentului E.D.I.

în sensul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unui alt act decât cel dedus judecății, întrucât din multitudinea memoriilor depuse atât în fond, cât și în recurs, rezultă că recurentul-reclamant a contestat momentul luării la cunoștință a actului dedus judecății, respectiv luna august 2005, fără însă a indica o altă dată la care ia-r fi fost comunicat actul. În privința trimiterilor făcute la jurisprudența C.E.D.O., mai exact la cauza A. împotriva României care vizează condamnarea Statului Român pentru nerespectarea exigențelor unui proces echitabil în conformitate cu art. 6 din C.E.D.O., instanța de recurs a reținut că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la un proces echitabil de către instanța fondului, atâta timp cât aceasta era datoare să aplice întocmai dispozițiile Legii nr. 554/2004 ce impun introducerea acțiunii în anulare într-un anumit termen.

2. Cererea de revizuire Cu privire la decizia nr. 271 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, E.D.I. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. Revizuentul susține că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea ca tardiv formulată și arată, în esență, că instanțele au realizat o mare greșeală în aprecierea probelor, întrucât nu i-au fost comunicate niciodată actele contestate. Totodată, revizuentul expune pe larg istoricul împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza introducerii cererii de chemare în judecată și care fundamentează cererile adresate autorităților administrative pârâte.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7, revizuentul invocă existența autorității de lucru judecat față de decizia nr. 367/R/2000 a Curții de Apel Pitești. 3. Hotărârea pronunțată de instanța învestită cu cererea de revizuire Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Conform art. 322 C. proc. civ., pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunțate în recurs, cu condiția ca acestea să evoce fondul cauzei. Mai mult, întrucât motivele de revizuire vizează, ca regulă, situația de fapt, în doctrină și jurisprudență s-a apreciat că revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută numai pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator. Din această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost respins recursul declarat împotriva unei sentințe prin care acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă fondul în sensul prevederilor art. 322 C. proc. civ. Astfel fiind, din perspectiva dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de E.D.I. Independent de aceste aspecte, se constată că dispozițiile invocate de revizuent sunt cele ale art. 322 pct. 2 și 7 C. proc.

civ., conform cărora: „Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […] 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; […] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au avut în vedere chiar actul contestat de E.D.I., respectiv adresa CR 1448 din 3 august 2005 emisă de M.A.N.

– U.M. 02585, astfel că nu se poate reține că instanța s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța reține că invocarea acestui presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1. să existe hotărâri definitive contradictorii; 2. hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat; 3. hotărârile să fie date în dosare diferite; 4. în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni; 5. să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. Condițiile menționate trebuie să fie îndeplinite cumulativ, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul respectiv. În speță, însă, nu este îndeplinită condiția care impune ca cele două hotărâri (decizia nr. 271 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv decizia nr. 367/R/2000 a Curții de Apel Pitești, la dosarul Tribunalului Dolj) să fie pronunțate în aceeași pricină pentru a se putea reține eventuala existență a autorității de lucru judecat.

Această condiție nu este îndeplinită întrucât nu există triplă identitate, atâta timp cât în litigiul soluționat de Curtea de Apel Pitești nu a fost parte M.A.N., iar dacă litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr. 271 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a avut ca obiect „ anularea actului administrativ CR nr. 1448 din 3 august 2005 emis de M.A.N. – U.M. 02585, sistarea indemnizației de veteran de război, începând cu data de 1 martie 2006, și repunerea în drepturi ”, litigiul în care a fost pronunțată hotărârea Curții de Apel Pitești a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 490 din 25 ianuarie 1994 a Comisiei județene Dolj pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 și constatarea perioadelor care constituie vechime în muncă în ceea ce îl privește pe contestatorul E.D.I.

și care sunt luate în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de E.D.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de E.D.I. cu privire la decizia nr. 271 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal , ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.