ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2015

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 8 mai 2009, reclamanta I.T. a chemat în judecată pe pârâta D.S.V. Gorj pentru a fi obligată aceasta să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul proprietatea sa, în suprafață de 0,01 ha, situat în intravilanul satului Florești, comuna Țânțăreni. Prin Sentința civilă nr. 1584 din data de 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Tg - Cărbunești în Dosarul nr. 5735/318/2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.S.V. Gorj și a fost respinsă cererea introductivă astfel cum a fost precizată de către reclamanții I.T., I.D.A. și G.G., împotriva pârâtelor D.S.V. Gorj, Circumscripția Sanitar Veterinară de Asistență Țânțăreni, și Agenția Domeniilor Statului București.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional Agenția Domeniilor Statului București. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții I.T., I.D.A., G.G. și pârâta Agenția Domeniilor Statului criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia civilă nr. 2675 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5735/318/2009, s-au respins ca nefondate recursurile. Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 5 ianuarie 2015, cerere de revizuire I.D.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 37 din 02 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 23/95/2015, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că revizuentul I.D.A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2675 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5735/318/2009, susținând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 2208/ A din 2001 pronunțată în Dosarul nr. 6369/200. Potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. În raport de această dispoziție legală și de împrejurarea că revizuentul a invocat existența unor hotărâri potrivnice pronunțate de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia tribunalul și-a declinat competența.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 294/54/2015 și soluționată prin decizia civilă nr. 209 din 20 martie 2015, în sensul respingerii, ca tardivă, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinării în favoarea Tribunalului Gorj a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ. Cu privire la excepția tardivității, Curtea a reținut că în raport de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul în care se poate promova revizuirea este prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că termenul este de o lună și se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speța dedusă judecății, Decizia nr. 2675 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, a fost pronunțată la data de 11 noiembrie 2010, termen de la care se socotește termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire. În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că formularea cererii de revizuire la data de 05 ianuarie 2015, peste termenul de o lună instituit de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atrage sancțiunea tardivității. Cu privire la excepția de necompetență materială, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 323 C. proc. civ., care reglementează instituția competentă în materie de revizuire, și anume o cerere de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, excepție făcând numai cererea întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ. În cauză, prin aceeași cerere s-au formulat mai multe motive de revizuire, iar competența de soluționare a acestora revine unor instanțe deosebite, fără a opera prorogarea de competență, întrucât fiecare instanță va soluționa cererea în raport cu motivul pentru care este competentă. Totodată, a mai reținut Curtea, în cauză, nu este incident un conflict de competență, întrucât tribunalul a declinat numai competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., fără a analiza și competența sub aspectul cererii de revizuire întemeiată pe pct. 5 sau 6 ale art. 322 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul I.D.A. arătând că în mod corect Curtea de Apel Craiova a reținut că a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2675 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5, 6 și 7 C. proc.

civ. A criticat, însă, soluția de admitere a excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, a susținut că a luat cunoștință de decizia a cărei revizuire a solicitat-o la data de 20 aprilie 2011, când i-a fost comunicată la cerere, după ce s-a soluționat de către Curtea de Apel Craiova litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 326/54/2011. A solicitat admiterea recursului și reluarea judecății cererii de revizuire. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. pro. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. În speță, hotărârea recurată a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea unei revizuiri, astfel că potrivit textului de lege menționat este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Hotărârea atacată pe calea revizuirii, respectiv Decizia civilă nr. 2675 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, a fost pronunțată de această instanță în calea de atac a recursului, fiind așadar o hotărâre irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. Prin urmare, raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este, la rândul său, irevocabilă. Cum față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și îl va respinge ca atare. Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională, competent.

În speță, prin decizia recurată a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ. Or, cum împotriva hotărârii de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs apare ca inadmisibil și din această perspectivă. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul I.D.A. împotriva Deciziei nr. 209 din 20 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.