ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, a solicitat ca aceasta să fie obligată să dea curs favorabil cererilor sale repetate de atribuire directă prin concesionare a suprafeței de 9,74 ha. teren care a făcut parte din patrimoniul S.C. B., județul Brașov, recunoscând astfel dreptul pretins și interesul său legitim privind exploatarea în regim agricol a acestei suprafețe de teren.

Prin sentința civilă nr. 2652 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția Civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 26 noiembrie 2014, sub dosar nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 475/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.

Împotriva sentinței civile nr. 475/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 49A/2016 din 3 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 475 din 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs, indicând în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., care reglementează cazurile de casare a hotărârii ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv a hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că instanța de apel, în mod greșit a respins apelul formulat în cauză motivat de împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada că, din punct de vedere funcțional, activele cumpărate sunt legate în mod necesar de exploatarea suprafeței de 9,74 ha, care intra în categoria terenurilor cu destinație agricolă, enumerate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003.

În opinia sa, recurenta apreciază că aceste considerente reținute de instanța de apel sunt în evidentă contradicție cu probele existente la dosar, depuse în fața primei instanțe și reconsiderate în apel, care arată fără putință de tăgadă că activele corporale cumpărate de reclamantă, împreună cu terenul în suprafață de 9,74 ha, trecut din punct de vedere administrativ în proprietatea intimatei, se constituie într-un activ unitar. Interdependența funcțională dintre cele două componente corespunde proiectului în baza căruia a funcționat, cu certe rezultate pozitive, fosta S.C. B. S.A., divizată ulterior din motive administrative neclare.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta consideră că în mod greșit instanța de apel a apreciat că acest activ nu poate fi valorificat decât prin abordarea unitară a componentelor de patrimoniu deținute în prezent de părțile din dosar, realitate obiectivă ce nu poate fi înlăturată și care dă temeiul de fapt și de drept al acțiunii introductive.

Prin întâmpinarea transmisă prin poștă la 24 august 2016, intimata-pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză, transmisă prin poștă la 5 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei ca fiind nefondate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport reținându-se că se impune anularea recursului, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 8 februarie 2017, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat, în esență, să fie respinse concluziile evidențiate în raport și recursul să fie judecat pe fond, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se constată că, în cadrul acestui motiv, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată instanța de apel a interpretat în mod greșit probele administrate, ajungându-se la o concluzie contrară situației de fapt pe care recurenta consideră că a dovedit-o prin probele administrate.

Or, argumentele prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta critică modul în care instanța de apel a apreciat probele, aspect ce ține de controlul de netemeinicie și nu de controlul de legalitate al deciziei recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat deoarece din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi identificată vreo critică în legătură cu acest motiv de nelegalitate.

În speță, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii și fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, recurenta-reclamantă neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., drept pentru care susținerile recurentei evidențiate în cererea de recurs nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 49A/2016 din 3 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.