ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4463/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 7735 din 25 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de petenții P.P.G. și P.E. privind strămutarea procesului civil ce forma obiectul dosarului nr. 4671/317/2008 al Judecătoriei Târgu Cărbunești. Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2010, reclamanții P.P.G. și P.E. au solicitat revizuirea încheierii sus-menționate și rejudecarea cauzei, cu analizarea actelor existente la dosar, arătând că instanța a soluționat în mod greșit cererea de strămutare, care trebuia admisă. Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2010 (fila 10 dosar I.C.C.J.), reclamanții P.G.G.

și P.E. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3112 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. 2755/317/2008, arătând că prin sentința civilă nr. 617 din 16 februarie 1993 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, s-a admis acțiunea reclamantului S.G.S. privind atribuirea, către acesta, a unei suprafețe de teren situată în județul Gorj. Prin decizia civilă nr. 171 din 13 septembrie 1993, Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 617 din 16 februarie 1993 a Judecătoriei Târgu Cărbunești. Prin sentința civilă nr. 2128 din 12 aprilie 1994, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis cererea de revizuire a celor două hotărâri arătate anterior, reclamanții promovând, în baza acesteia, cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, deținut în prezent, în mod abuziv și nelegal de numitul P.I.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la cererea de revizuire având ca obiect încheierea nr. 7735 din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, secția civilă și de proprietate intelectuală, instanța urmează a o respinge, pentru considerentele ce succed: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu procesual numai în cazurile strict determinate de lege. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

In categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. In speță, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri nu se încadrează în nici una din categoriile prevăzute de lege, fiind o hotărâre dată în soluționarea unei cereri de strămutare și care, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. „se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac". Reglementarea fără echivoc conținută în art. 40 alin. (4) C. proc.

civ., referitoare la lipsa motivării și a oricăror căi de atac, precum și natura juridică a instituției strămutării, respectiv, aceea de incident procedural cu privire la instanța sesizată, justifică faptul că soluția pronunțată în această materie este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a unei cauze civile, aspect de natură să facă inadmisibilă revizuirea unei astfel de hotărâri. Cu privire la cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3112 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, Înalta Curte o va disjunge și va declina competenta de soluționare către această instanță, pentru următoarele argumente: Conform art. 323 alin. (1) C. proc.

civ. „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere". Rezultă că, revizuirea fiind o cerere de retractare, competența de soluționare a acesteia revine instanței care a pronunțat hotărârea de fond și în fața căreia aceasta a devenit definitivă. In speță, sentința civila nr. 3112 din 12 noiembrie 2009 a fost pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, aceasta fiind instanța de fond competentă în soluționarea cererii de revizuire potrivit dispozițiilor legale mai sus citate. Chiar dacă în finalul cererii de revizuire având ca obiect sentința civilă nr. 3112 din 12 noiembrie 2009, petenții au indicat ca temei juridic art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., aceștia nu au precizat care dintre hotărârile la care fac referire în cerere este potrivnică hotărârii obiect al revizuirii și nici nu au formulat critici care să se circumscrie motivului de revizuire indicat, astfel încât Înalta Curte va constata incidența în cauză a art. 323 alin. (1) C. proc. civ., sens în care va aprecia competentă în soluționarea cererii de revizuire, Judecătoria Târgu Cărbunești. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a încheierii nr. 7735 din 25 septembrie 2009 a I.C.C.J., va disjunge cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3112 din 12 noiembrie 2009 și va declina competența de soluționare a acesteia către Judecătoria Târgu Cărbunești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenții P.G.G. și P.E. împotriva încheierii nr. 7735 din 25 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2499/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 3112 din 12 noiembrie 2009 și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești (dosar nr. 2755/317/2008). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010.