ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4752/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4752/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Recurentul-revizuent H.D.G. a formulat cerere

de revizuire împotriva Deciziei nr. 2401 din data de 3 septembrie 2012,

pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 1887/263/2009,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare a arătat

că a chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA, solicitând ca aceasta să fie

obligată să-i redea în circuitul agricol suprafața de 4998 m.p. teren situat în

T 10 P 348/8 pe raza comunei Slivilești pentru care posedă titlu de proprietate

solicitând și uzufructul pe ultimii 3 ani precum și refacerea plantației de

pomi fructiferi și viță de vie.

A mai arătat că

instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să-i achite

suma de 10.061 lei cu titlu de uzufruct pe ultimii 3 ani, apreciind că redarea

terenului nu se mai poate face, pronunțându-se Sentința nr. 702 din 13 martie

2012 a Judecătoriei Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.

Împotriva acestei

sentințe reclamantul a arătat că nu făcut recurs, întrucât pârâta prin

reprezentanții săi l-a chemat la negocieri făcându-i o ofertă de cumpărare a

terenului cu care acesta a fost de acord, considerând că aceasta a fost numai o

modalitate pentru a-l determina să piardă termenul de recurs.

În acest sens,

consideră nelegală și netemeinică decizia Tribunalului Gorj, fiind irevocabilă,

ea putând fi retractată într-o cale extraordinară de atac precum revizuirea.

Învederează că

înțelege să se prevaleze de Sentința nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunțată

în Dosarul nr. 3312/263/2009 al Judecătoriei Motru, rămasă definitivă și

irevocabilă prin respingerea recursului declarat de SC C.E.T. prin Decizia

civilă nr. 921 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Gorj, precum și de Sentința

nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3739/263/2007 al

Judecătoriei Motru rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 246 din 4 februarie 2009

a Tribunalului Gorj.

Hotărârea

judecătorească a cărei revizuire o solicită este în totală contradicție cu cele

constatate în considerentele și dispozitivul celor două sentințe sus-amintite

care au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că se impune anularea celei

din urmă.

S-a mai arătat că

prin decizia supusă revizuirii i-a fost anulat dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu unde intimata a intrat abuziv în anul 1999, distrugându-i

gardul și plantația și unde excavează și în prezent, împroprietărind astfel,

nejustificat pe intimată cu terenul revizuentului.

Decizia instanței de

recurs, s-a arătat, este o hotărâre potrivnică hotărârilor date anterior,

întrucât prin acțiunile pe care reclamantul le-a dedus judecății a avut în

vedere obținerea, valorificarea și apărarea proprietății, iar ultima instanță

care s-a pronunțat în cauză nu a avut în vedere această stare de fapt și de

drept dovedită cu probe.

Prin Decizia nr.

3313/2012 Tribunalul Gorj a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova reținând că temeiul juridic

invocat este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 174

din 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea

de revizuire.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

reglementează ca motiv de revizuire situația în care "există hotărâri

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Art.

327 C. proc. civ. prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice,

instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre.

Fundamentul acestui

caz de revizuire îl reprezintă instituția autorității lucrului judecat cu

funcția sa de excepție de procedura, de ordine publica.

Autoritatea de lucru

judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în

conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că

exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., un nou litigiu între aceleași

părți, pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil.

Autoritatea de lucru

judecat îndeplinește două funcții, din punct de vedere procesual: una de

excepție și una de prezumție.

Excepția are la bază

regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată, impunând

condiția identității de acțiuni care privesc același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți.

Prezumția se

întemeiază pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu

trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, așadar, spre deosebire de

excepție, prezumția reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.

Dar, în cazul

revizuirii interesează funcția procesuală de excepție.

Deși excepția

autorității de lucru judecat are caracter absolut și deci poate fi invocată și

din oficiu de către instanță, uneori este posibil ca în aceeași pricină două

instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, în dosare distincte, să pronunțe

hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care

îi este favorabilă.

Dacă, din diferite

motive, partea interesată nu a invocat excepția autorității de lucru judecat și

nici instanța din oficiu nu a ridicat-o, situația creată poate fi remediată

numai pe calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe cazul de

revizuire reglementat prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Deci, revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este

întemeiată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor

hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii);

hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să

existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost

invocată, să nu se fi analizat.

Astfel, chiar și

atunci când excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție și

s-a respins în al doilea proces, partea nu mai poate reitera aceeași excepție

pe calea revizuirii, deoarece se opune de această dată însăși puterea de lucru

judecat asupra rezolvării date chiar acestei excepții procesuale.

S-a mai reținut că în

cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de revizuire, deși

este o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea ce se cere a fi

anulată, nu exercită totuși un control judiciar propriu-zis pe fond, limitându-se

doar la anularea (iar nu reformarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a

nesocotit autoritatea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În speță, revizuentul

a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată

de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1887/263/2009 indicând ca fiind potrivnică

Sentinței civile nr. 2851 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Motru

în Dosarul nr. 3312/263/2009 și Sentința civilă nr. 2490 din 16 octombrie 2008

pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 3739/263/2007, invocând ca temei

de drept disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența unor

hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de grade deosebite în una și

aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate.

În prima situație,

tribunalul pronunțând decizia a cărei anulare se cere, a fost instanță de

recurs, dar a reformat hotărârea primei instanțe, a modificat-o în sensul

respingerii acțiunii, deci a evocat fondul.

În celelalte două

situații, sentințele pronunțate în ordine cronologică și indicate ca fiind

sentințele față de care Decizia nr. 2401/2012 este potrivnică, au evocat fondul

fiind păstrate în calea de atac a recursului.

S-a mai reținut că

prin Sentința nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Motru în

Dosar nr. 3739/263/2007 - păstrată în recurs, a fost admisă în parte plângerea

formulată de petiționarul H.D.G., în contradictoriu cu intimatele Comisia

Locală de fond funciar Slivilești, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și

pârâtul Complexul E.T. SA, fiind obligată intimata Comisia Locală de fond

funciar Slivilești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de

proprietate pentru suprafața de 4998 mp pentru care a eliberat adeverința de

proprietate din 3 aprilie 2006 și proces-verbal de punere în posesie și să o

înainteze intimatei Comisia Județeană Gorj de fond funciar.

De asemenea, a fost

obligată intimata Comisia Județeană Gorj de fond funciar să elibereze

petentului titlul de proprietate

Prin decizia a cărei

anulare se cere nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr.

1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta

pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinței civile nr. 702 din 13 martie 2012

pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.

S-a dispus

modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul

agricol a terenului litigios și plata uzufructului.

S-a constatat că în

cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepția, dar s-a apreciat că nu

operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de

lege. Astfel chiar dacă există identitate de părți, fie și parțială, cu privire

la obiect și cauză, nu există identitate.

În privința

obiectului principal, în primul dosar litigiul este în materia fondului

funciar, comisiile cu atribuții în acest sens, fiind obligate la întocmirea și

eliberarea titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie,

iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretențiile

reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere

nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O. SA.

Față de caracterul

diferit al obiectului celor două cereri, apare evident că și în privința

cauzei, ca element structural al triplei identități cerută de excepția

autorității de lucru judecat, instanța a reținut că cele două acțiuni nu au

avut aceeași cauză, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic

dedus judecății, prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a

fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun.

Prin Sentința civilă

nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3312/263/2009, păstrată

în recurs, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de

reclamantul SC C.E.T. SA în contradictoriu cu detentorul H.D.G. și intimatele

Comisia locală de fond funciar Slivilești și Comisia județeană de fond funciar

Gorj.

De asemenea, prin

decizia a cărei anulare se cere 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată în Dosar

nr. 1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta

pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinței civile nr. 702 din 13 martie 2012

pronunțată de Judecătoria Motra în Dosarul nr. 1887/263/2009.

S-a dispus

modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul

agricol a terenului litigios și plata uzufructului.

S-a constatat că în

cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepția, dar s-a apreciat ca și în

ipoteza analizată în precedent, că nu operează autoritatea de lucru judecat,

neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există

identitate de părți, fie și inversate cu privire la calitate, cu privire la

obiect și cauză, nu există identitate.

În privința

obiectului principal, s-a reținut că în primul dosar litigiul este în materia

fondului funciar, analizându-se legalitatea titlului de proprietate într-o

cerere având ca obiect anularea actelor premergătoare și constatarea nulității

absolute a titlului de proprietate din 26 februarie 2009 emis în favoarea

pârâtului H.D.G. pentru suprafața de 4998 mp, teren arabil, iar în cel de-al

doilea proces obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei

de folosință a terenului, pârât în această cerere fiind C.E.O. SA.

Față de caracterul diferit

al obiectului celor două cereri s-a reținut că și în privința cauzei, ca

element structural al triplei identități cerută de excepția autorității de

lucru judecat cele două acțiuni nu au avut aceeași cauză, ca fundament al

dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecății, prima cerere fiind

întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua,

pe dreptul comun.

Împotriva acestei

decizii revizuentul H.D.G. a declarat recurs fără a indica motivele de recurs

potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Din analiza

criticilor se constată că acestea se pot încadra în conținutul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea

este criticată pentru că a aplicat restrictiv dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. rezumându-se la a se raporta doar la îndeplinirea celor trei

condiții prevăzute în cazul în care se poate invoca excepția autorității de

lucru judecat, fără a se avea în vedere situațiile nou create când există

litigii în materia fondului funciar unde soluțiile date trebuie să reflecte o

nouă viziune juridică legată în principal de identitatea cauzei astfel ca o

hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat să nu contrazică o

altă hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, fără a se avea o viziune

nuanțată în ce privește fiecare obiect al acțiunii.

S-a arătat că s-a

cerut revizuirea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 a Tribunalului

Gorj în raport de Sentința nr. 2851 din 9 decembrie 2009 a Judecătoriei Motru

și nr. 2490 din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Motru.

Principiul puterii

lucrului judecat a fost greșit înțeles și din perspectiva practicii juridice.

Recursul va fi

respins.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având

aceeași calitate. Revizuirea unei hotărâri a unei instanțe de recurs se poate

cere atunci când evocă fondul.

Revizuirea pentru

contradictorialitate de hotărâri își are suportul în respectarea principiului

autorității de lucru judecat și ca atare hotărârile trebuie să fie date în

aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind astfel

necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența

lucrului judecat.

Or instanța de recurs

evocă fondul atunci când, admițând recursul, prin efectul modificării hotărârii

recurate, reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele anterioare,

precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci, situația de fapt

stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate și statuând în mod

autonom asupra raportului juridic litigios.

Analizând hotărârea

atacată din perspectiva principiilor statuate de conținutul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și din perspectiva criticilor formulate se constată că această

hotărâre este dată cu aplicarea corectă a legii.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că în primul dosar obiectul principal este în

materia fondului funciar, comisiile cu atribuții în acest sens, fiind obligate

la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate și a procesului-verbal de

punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă

pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în

această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O. SA.

Din caracterul

diferit al obiectului celor două cereri, derivă și cauza diferită prima cerere

fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a

doua, pe dreptul comun.

Așa fiind, instanța a

reținut corect că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire, aceasta fiind în mod corect

respinsă, iar recursul se privește nefondat, urmând a fi respins ca atare în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de revizuentul H.D.G. împotriva Deciziei civile nr. 174 din 17

ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN