ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4752/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Recurentul-revizuent H.D.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2401 din data de 3 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 1887/263/2009, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare a arătat că a chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i redea în circuitul agricol suprafața de 4998 m.p. teren situat în T 10 P 348/8 pe raza comunei Slivilești pentru care posedă titlu de proprietate solicitând și uzufructul pe ultimii 3 ani precum și refacerea plantației de pomi fructiferi și viță de vie. A mai arătat că instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să-i achite suma de 10.061 lei cu titlu de uzufruct pe ultimii 3 ani, apreciind că redarea terenului nu se mai poate face, pronunțându-se Sentința nr. 702 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a arătat că nu făcut recurs, întrucât pârâta prin reprezentanții săi l-a chemat la negocieri făcându-i o ofertă de cumpărare a terenului cu care acesta a fost de acord, considerând că aceasta a fost numai o modalitate pentru a-l determina să piardă termenul de recurs. În acest sens, consideră nelegală și netemeinică decizia Tribunalului Gorj, fiind irevocabilă, ea putând fi retractată într-o cale extraordinară de atac precum revizuirea. Învederează că înțelege să se prevaleze de Sentința nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3312/263/2009 al Judecătoriei Motru, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de SC C.E.T.

prin Decizia civilă nr. 921 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Gorj, precum și de Sentința nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3739/263/2007 al Judecătoriei Motru rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 246 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Gorj. Hotărârea judecătorească a cărei revizuire o solicită este în totală contradicție cu cele constatate în considerentele și dispozitivul celor două sentințe sus-amintite care au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că se impune anularea celei din urmă. S-a mai arătat că prin decizia supusă revizuirii i-a fost anulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu unde intimata a intrat abuziv în anul 1999, distrugându-i gardul și plantația și unde excavează și în prezent, împroprietărind astfel, nejustificat pe intimată cu terenul revizuentului.

Decizia instanței de recurs, s-a arătat, este o hotărâre potrivnică hotărârilor date anterior, întrucât prin acțiunile pe care reclamantul le-a dedus judecății a avut în vedere obținerea, valorificarea și apărarea proprietății, iar ultima instanță care s-a pronunțat în cauză nu a avut în vedere această stare de fapt și de drept dovedită cu probe. Prin Decizia nr. 3313/2012 Tribunalul Gorj a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova reținând că temeiul juridic invocat este art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 174 din 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. reglementează ca motiv de revizuire situația în care "există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Art. 327 C. proc. civ. prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice, instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre. Fundamentul acestui caz de revizuire îl reprezintă instituția autorității lucrului judecat cu funcția sa de excepție de procedura, de ordine publica. Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil. Autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții, din punct de vedere procesual: una de excepție și una de prezumție. Excepția are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată, impunând condiția identității de acțiuni care privesc același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prezumția se întemeiază pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, așadar, spre deosebire de excepție, prezumția reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.

Dar, în cazul revizuirii interesează funcția procesuală de excepție. Deși excepția autorității de lucru judecat are caracter absolut și deci poate fi invocată și din oficiu de către instanță, uneori este posibil ca în aceeași pricină două instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, în dosare distincte, să pronunțe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă. Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepția autorității de lucru judecat și nici instanța din oficiu nu a ridicat-o, situația creată poate fi remediată numai pe calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe cazul de revizuire reglementat prin art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Deci, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este întemeiată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Astfel, chiar și atunci când excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție și s-a respins în al doilea proces, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune de această dată însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării date chiar acestei excepții procesuale.

S-a mai reținut că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de revizuire, deși este o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea ce se cere a fi anulată, nu exercită totuși un control judiciar propriu-zis pe fond, limitându-se doar la anularea (iar nu reformarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a nesocotit autoritatea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre. În speță, revizuentul a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1887/263/2009 indicând ca fiind potrivnică Sentinței civile nr. 2851 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 3312/263/2009 și Sentința civilă nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 3739/263/2007, invocând ca temei de drept disp.

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate. În prima situație, tribunalul pronunțând decizia a cărei anulare se cere, a fost instanță de recurs, dar a reformat hotărârea primei instanțe, a modificat-o în sensul respingerii acțiunii, deci a evocat fondul. În celelalte două situații, sentințele pronunțate în ordine cronologică și indicate ca fiind sentințele față de care Decizia nr. 2401/2012 este potrivnică, au evocat fondul fiind păstrate în calea de atac a recursului. S-a mai reținut că prin Sentința nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosar nr. 3739/263/2007 - păstrată în recurs, a fost admisă în parte plângerea formulată de petiționarul H.D.G., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Slivilești, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și pârâtul Complexul E.T.

SA, fiind obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Slivilești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp pentru care a eliberat adeverința de proprietate din 3 aprilie 2006 și proces-verbal de punere în posesie și să o înainteze intimatei Comisia Județeană Gorj de fond funciar. De asemenea, a fost obligată intimata Comisia Județeană Gorj de fond funciar să elibereze petentului titlul de proprietate Prin decizia a cărei anulare se cere nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinței civile nr. 702 din 13 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.

S-a dispus modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios și plata uzufructului. S-a constatat că în cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepția, dar s-a apreciat că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există identitate de părți, fie și parțială, cu privire la obiect și cauză, nu există identitate. În privința obiectului principal, în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, comisiile cu atribuții în acest sens, fiind obligate la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O.

SA. Față de caracterul diferit al obiectului celor două cereri, apare evident că și în privința cauzei, ca element structural al triplei identități cerută de excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că cele două acțiuni nu au avut aceeași cauză, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecății, prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun. Prin Sentința civilă nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3312/263/2009, păstrată în recurs, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul SC C.E.T. SA în contradictoriu cu detentorul H.D.G.

și intimatele Comisia locală de fond funciar Slivilești și Comisia județeană de fond funciar Gorj. De asemenea, prin decizia a cărei anulare se cere 2401 din 3 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinței civile nr. 702 din 13 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Motra în Dosarul nr. 1887/263/2009. S-a dispus modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios și plata uzufructului. S-a constatat că în cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepția, dar s-a apreciat ca și în ipoteza analizată în precedent, că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege.

Astfel chiar dacă există identitate de părți, fie și inversate cu privire la calitate, cu privire la obiect și cauză, nu există identitate. În privința obiectului principal, s-a reținut că în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, analizându-se legalitatea titlului de proprietate într-o cerere având ca obiect anularea actelor premergătoare și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din 26 februarie 2009 emis în favoarea pârâtului H.D.G. pentru suprafața de 4998 mp, teren arabil, iar în cel de-al doilea proces obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere fiind C.E.O. SA.

Față de caracterul diferit al obiectului celor două cereri s-a reținut că și în privința cauzei, ca element structural al triplei identități cerută de excepția autorității de lucru judecat cele două acțiuni nu au avut aceeași cauză, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecății, prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun. Împotriva acestei decizii revizuentul H.D.G. a declarat recurs fără a indica motivele de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Din analiza criticilor se constată că acestea se pot încadra în conținutul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, hotărârea este criticată pentru că a aplicat restrictiv dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. rezumându-se la a se raporta doar la îndeplinirea celor trei condiții prevăzute în cazul în care se poate invoca excepția autorității de lucru judecat, fără a se avea în vedere situațiile nou create când există litigii în materia fondului funciar unde soluțiile date trebuie să reflecte o nouă viziune juridică legată în principal de identitatea cauzei astfel ca o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat să nu contrazică o altă hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, fără a se avea o viziune nuanțată în ce privește fiecare obiect al acțiunii. S-a arătat că s-a cerut revizuirea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 a Tribunalului Gorj în raport de Sentința nr. 2851 din 9 decembrie 2009 a Judecătoriei Motru și nr. 2490 din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Motru.

Principiul puterii lucrului judecat a fost greșit înțeles și din perspectiva practicii juridice. Recursul va fi respins. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Revizuirea unei hotărâri a unei instanțe de recurs se poate cere atunci când evocă fondul. Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri își are suportul în respectarea principiului autorității de lucru judecat și ca atare hotărârile trebuie să fie date în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat.

Or instanța de recurs evocă fondul atunci când, admițând recursul, prin efectul modificării hotărârii recurate, reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele anterioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci, situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate și statuând în mod autonom asupra raportului juridic litigios. Analizând hotărârea atacată din perspectiva principiilor statuate de conținutul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și din perspectiva criticilor formulate se constată că această hotărâre este dată cu aplicarea corectă a legii.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în primul dosar obiectul principal este în materia fondului funciar, comisiile cu atribuții în acest sens, fiind obligate la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O. SA. Din caracterul diferit al obiectului celor două cereri, derivă și cauza diferită prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun. Așa fiind, instanța a reținut corect că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. pentru admiterea cererii de revizuire, aceasta fiind în mod corect respinsă, iar recursul se privește nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul H.D.G. împotriva Deciziei civile nr. 174 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN