ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația formulată de reclamanții M.P., R.C.D. și B.V. s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Motru și SC U.A.T.A.A.M. SA, restituirea în natură a terenului în suprafață de un ha și acordarea de despăgubiri pentru diferența de până la 3,89 ha și constatarea ineficientei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat notificare adresată Primăriei Motru, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren indicată anterior și că au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură a acestui teren.

Au mai arătat că terenul a aparținut numitului G.D., iar ulterior, prin căsătoria fiicei acestuia G.A., cu tatăl reclamanților R.C., terenul a rămas în proprietatea autorului lor, iar ei sunt moștenitorii legali ai acestuia. Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2007 a respins contestația formulată de reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că este neîntemeiată contestația formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 în calitate, de moștenitori legali ai autorului R.C., în condițiile în care, cu privire la terenul în suprafață de 3,89 ha au beneficiat de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, astfel că nu mai pot beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

S-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidența acestei legi terenurile ce făceau parte din categoria extravilane la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și faptul că suprafața solicitată este ocupată în parte (1,93 ha) de către intimata SC U.A.T.A.A.M. SA , care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate. Prin decizia nr. 692 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de contestatori împotriva sentinței civile nr. 42 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimatele.

Curtea a reținut că apelul este nefondat, având în vedere că potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere.

Conform acestor dispoziții legale, instanța a avut în vedere că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale), indiferent că aveau această situație la d ata preluării abuzive sau la data notificării. A precizat instanța de apel că, în mod corect Tribunalul Gorj a constatat incidența acestor dispoziții, terenul solicitat de contestatori încadrându-se în categoria de folosință „extravilan" la data preluării de către stat, conform recunoașterii contestatorilor, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, astfel că nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001.

De asemenea, s-a reținut și faptul că terenul solicitat a făcut obiectul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 și prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj nr. 23 din 15 octombrie 1991 (Anexa nr. 3, poz.56) a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de moștenitorii autorului R.D.C., respectiv R.D., M.P. și B.V. pentru suprafața de 3,89 ha teren. Este adevărat că pentru suprafața respectivă nu s-a realizat punerea în posesie și nu s-a emis titlu de proprietate, dar contestatorii aveau posibilitatea să formuleze acțiune în justiție în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Motru pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.

În condițiile în care contestatorii nu au fost puși în posesie, iar terenul solicitat prin restituirea în natură se află în prezent în posesia intimatei SC U.A.T.A.A.M. SA, aceștia aveau posibilitatea să formuleze notificare și în baza Legii nr. 10/2001, fără a le putea fi îngrădit acest drept; cu toate acestea, notificarea respectivă a fost soluționată în mod corect de către entitatea investită, fiind vorba de un teren extravilan la data preluării abuzive de către stat, ce nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001; pe de altă parte terenul solicitat constituie proprietatea intimatei, fiind deținut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M.P.

și R.C.D. și B.V., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs au arătat următoarele: Se susține de către reclamanți că printr-o interpretare greșită a legii au fost prejudiciați în redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat și a măsurilor reparatorii în echivalent prin incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Mai arată că terenul în litigiu se înscria în categoria intravilan la data formulării notificării și că era ocupat parțial de instalații și obiective industriale, iar parțial era teren liber. În sensul susținerilor, reclamanții au depus ca înscrisuri două hotărâri judecătorești prin care persoanelor ce dețin teren în vecinătate cu terenul în discuție li s-au restituit în natură suprafețele de teren libere și au fost trecuți în anexe pentru despăgubiri aferente terenurilor ocupate.

în această situație, susțin reclamanții, că le sunt și lor aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Examinând decizia în raport de motivul de recurs invocat instanța reține următoarele: Reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de un hectar și despăgubiri bănești pentru diferența de teren până la 3,89 ha, precum și constatarea ineficientei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit că terenul ar avea o suprafață de 2,2 ha cu lățimea de 110 m și o lungime de 200 m, și că din această suprafață 1,93 ha teren s-ar afla în incinta SC U.A.T.A.A.M.

SA. S-a mai stabilit că pot fi restituite în natură patru suprafețe de teren de 1500 mp, 1000 mp, 400 mp și 1260 mp, terenuri pe care nu sunt amplasate utilaje tehnologice și că ar fi folosite ca platforme pentru depozitarea diferitelor materiale de construcții. Prin suplimentul de expertiză, expertul a indicat că cele patru suprafețe de teren sunt despărțite de drumul de acces, care nu a fost inclus în niciuna dintre suprafețe. De asemenea, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, și că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai pot beneficia de prevederile acestei legi, iar pentru o suprafață de 1,93 ha, pârâta SC U.A.T.A.A.M.

SA deține certificat de atestare a dreptului de proprietate, aspecte ce au impus soluția deja arătată. În raport de cele expuse, se constată că, în speță, instanțele nu au făcut o analiză amănunțită sub toate aspecte necesare soluționării,, cererii reclamanților. Astfel, nu s-a lămurit aspectul legat de natura juridică a terenului ce face obiectul litigiului, în sensul dacă, la data preluării abuzive ori a notificării era inclus în categoria terenului intravilan sau extravilan, în raport de care să stabilească legea sub imperiul căreia trebuie soluționat litigiu (Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991). Astfel, prima instanță a respins contestația, cu motivarea că imobilul în litigiu s-ar încadra în categoria terenului extravilan, pe baza unor probe sumare, soluție menținută și de instanța de apel, nelegal, întrucât potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.

„...judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea concretă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale". Or, în speță, astfel cum s-a mai arătat, instanțele s-au mărginit în a constata că imobilul este în extravilan, fără o identificare precisă în suprafață și vecinătăți; că reclamanții nu au insistat în efectuarea unei expertize tehnice topo pentru identificarea exactă a terenului și pentru stabilirea categoriei din care face parte, în condițiile în care același text de lege enunțat precizează că judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc". Procedând astfel, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privitoare la imobil, ceea ce se poate realiza numai pe baza unei noi expertize cadastrale, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc.

civ. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite. În consecință, va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia atacată și, în temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecare, se vor administra toate probele necesare pentru a putea fi stabilită categoria de teren (intravilan sau extravilan) din care făcea parte terenul din litigiu la momentul formulării cererii. De asemenea, față de neclaritatea expertizei existente la dosar, instanța va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, care să identifice terenul în litigiu, în suprafață și vecinătăți, dacă este liber sau ocupat de construcții, și în raport de toate aceste concluzii să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, respectiv restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul declarat de reclamanții M.P., R.C.D. și B.V. împotriva deciziei civile nr. 692 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2008.