ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin contestația formulată de reclamanții M.P.,

R.C.D.

și B.V. s-a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Primăria Motru și SC U.A.T.A.A.M. SA,

restituirea

în natură a terenului în suprafață de un ha și acordarea de

despăgubiri pentru diferența de până la 3,89 ha și

constatarea ineficientei

certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat notificare

adresată Primăriei Motru, solicitând restituirea

în natură a suprafeței de teren

indicată anterior și că au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite la

restituirea în natură a acestui teren.

Au mai arătat că

terenul a aparținut numitului G.D., iar

ulterior, prin căsătoria fiicei acestuia G.A., cu tatăl reclamanților

R.C., terenul a rămas în proprietatea

autorului lor, iar ei sunt

moștenitorii legali ai

acestuia.

Tribunalul Gorj,

prin sentința civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2007 a respins

contestația formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că este neîntemeiată contestația formulată de

reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 în calitate, de

moștenitori

legali ai autorului R.C., în condițiile în care, cu privire la terenul în

suprafață de 3,89 ha au beneficiat de reconstituire în

baza Legii nr. 18/1991, astfel că nu mai pot beneficia de măsuri

reparatorii în

baza Legii nr. 10/2001.

S-a constatat că

sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora nu intră sub incidența acestei legi terenurile ce făceau

parte din categoria extravilane la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și faptul că suprafața solicitată este ocupată în parte

(1,93 ha) de către intimata SC U.A.T.A.A.M. SA

,

care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Prin decizia nr.

692 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, a respins apelul declarat de contestatori

împotriva sentinței civile nr. 42

din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu

intimatele.

Curtea a reținut

că apelul este nefondat, având în vedere că potrivit art.8

din Legea nr. 10/2001, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu intră sub incidența acestei legi

terenurile

situate în extravilanul localităților la data

preluării abuzive sau la data

notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările

ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele

forestiere.

Conform acestor

dispoziții legale, instanța a avut în vedere că nu fac

obiectul

Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților (inclusiv

terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale),

indiferent că aveau această situație la d

ata preluării abuzive sau la data notificării.

A precizat

instanța de apel că, în mod corect Tribunalul Gorj a constatat

incidența acestor dispoziții, terenul

solicitat de contestatori încadrându-se în

categoria de folosință „extravilan" la data

preluării de către stat, conform

recunoașterii

contestatorilor, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, astfel că nu pot

face obiectul Legii nr. 10/2001.

De asemenea, s-a

reținut și faptul că terenul solicitat a făcut obiectul

procedurii speciale de reconstituire a dreptului

de proprietate conform Legii

fondului

funciar nr. 18/1991 și prin hotărârea Comisiei Județene de Fond

Funciar Gorj nr. 23 din 15 octombrie 1991 (Anexa nr. 3, poz.56) a fost

validată cererea

de reconstituire a

dreptului de proprietate formulată de moștenitorii autorului

R.D.C.,

respectiv R.D., M.P. și B.V. pentru suprafața de 3,89 ha teren.

Este adevărat că

pentru suprafața respectivă nu s-a realizat punerea în

posesie

și nu s-a emis titlu de proprietate, dar contestatorii aveau

posibilitatea să formuleze acțiune în justiție în

contradictoriu cu Comisia

Locală de

Fond Funciar Motru pentru punerea în posesie și eliberarea titlului

de

proprietate.

În condițiile în

care contestatorii nu au fost puși în posesie, iar terenul solicitat prin

restituirea în natură se află în prezent în posesia intimatei SC U.A.T.A.A.M.

SA, aceștia aveau

posibilitatea

să formuleze notificare și în baza Legii nr. 10/2001, fără a le

putea fi îngrădit acest drept; cu toate

acestea, notificarea respectivă a fost soluționată în mod corect de către

entitatea investită, fiind vorba de un teren

extravilan la

data preluării abuzive de către stat, ce nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001; pe de altă parte terenul

solicitat constituie proprietatea

intimatei, fiind deținut în baza

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții M.P. și R.C.D. și B.V., criticând-o

pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

acestui motiv de recurs au arătat

următoarele:

Se susține de

către reclamanți că printr-o interpretare greșită a legii au fost prejudiciați

în redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului

solicitat și a măsurilor reparatorii în

echivalent prin incidența dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Mai arată că

terenul în litigiu se înscria în categoria intravilan la data

formulării notificării și că era ocupat parțial de instalații și

obiective industriale, iar parțial era teren liber.

În sensul

susținerilor, reclamanții au depus ca înscrisuri două hotărâri judecătorești

prin care persoanelor ce dețin teren în vecinătate cu terenul în discuție li

s-au restituit în natură suprafețele de teren libere și au fost trecuți

în anexe pentru despăgubiri aferente

terenurilor ocupate. în această situație,

susțin reclamanții, că le sunt și lor aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Examinând decizia în raport de motivul de

recurs invocat instanța reține următoarele:

Reclamanții au solicitat instanței obligarea

pârâților la restituirea în

natură a

terenului în suprafață de un hectar și despăgubiri bănești pentru

diferența

de teren până la 3,89 ha, precum și constatarea ineficientei

certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu,

În cauză, s-a

dispus efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit că

terenul ar avea o suprafață de 2,2 ha cu lățimea de 110 m și o lungime

de 200 m, și că din această suprafață 1,93 ha teren s-ar afla în incinta SC

U.A.T.A.A.M. SA.

S-a mai stabilit

că pot fi restituite în natură patru suprafețe de teren de 1500 mp, 1000 mp,

400 mp și 1260 mp, terenuri pe care nu sunt amplasate

utilaje

tehnologice și că ar fi folosite ca platforme pentru depozitarea diferitelor

materiale de construcții.

Prin suplimentul

de expertiză, expertul a indicat că cele patru suprafețe

de teren sunt despărțite de drumul de acces, care

nu a fost inclus în niciuna

dintre

suprafețe.

De asemenea, atât instanța de fond, cât și cea

de apel au reținut că

terenul în litigiu a

făcut obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, și că

potrivit art. 8

din Legea nr. 10/2001 nu mai pot beneficia de prevederile

acestei legi, iar pentru o suprafață de 1,93 ha,

pârâta SC U.A.T.A.A.M. SA

deține certificat de atestare a

dreptului de proprietate, aspecte ce au impus

soluția deja arătată.

În raport de cele

expuse, se constată că, în speță, instanțele nu au făcut o

analiză amănunțită sub toate aspecte necesare soluționării,, cererii

reclamanților. Astfel, nu s-a lămurit aspectul legat de natura juridică a

terenului ce face obiectul litigiului, în sensul dacă,

la data preluării abuzive

ori a

notificării era inclus în categoria terenului intravilan sau extravilan, în

raport

de care să stabilească legea sub imperiul căreia trebuie soluționat litigiu

(Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991).

Astfel, prima instanță

a respins contestația, cu motivarea că imobilul în

litigiu

s-ar încadra în categoria terenului extravilan, pe baza unor probe sumare,

soluție menținută și de instanța de apel, nelegal, întrucât potrivit

art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „...judecătorii

au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,

pentru stabilirea faptelor și aplicarea concretă a legii, în scopul

pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale".

Or, în speță, astfel cum s-a mai arătat,

instanțele s-au mărginit în a

constata că

imobilul este în extravilan, fără o identificare precisă în suprafață

și

vecinătăți; că reclamanții nu au insistat în efectuarea unei expertize tehnice

topo pentru identificarea exactă a terenului și pentru stabilirea

categoriei din care face parte, în condițiile în

care același text de lege enunțat

precizează

că judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră

necesare,

chiar dacă părțile se împotrivesc".

Procedând astfel,

instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt

privitoare

la imobil, ceea ce se poate realiza numai pe baza unei noi

expertize cadastrale, probă incompatibilă cu

structura recursului, potrivit

art. 305 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că

împrejurările cauzei nu

au fost pe deplin

stabilite. În consecință, va admite recursul declarat de

reclamanți, va casa decizia atacată și, în

temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite

cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

La rejudecare, se vor

administra toate probele necesare pentru a putea fi

stabilită categoria de teren (intravilan sau

extravilan) din care făcea parte

terenul din litigiu la

momentul formulării cererii.

De asemenea, față

de neclaritatea expertizei existente la dosar, instanța

va dispune efectuarea unui nou raport de

expertiză, care să identifice terenul

în litigiu, în suprafață și vecinătăți, dacă este liber sau ocupat de

construcții,

și în raport de

toate aceste concluzii să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt

îndreptățiți reclamanții, respectiv restituirea în natură a imobilului

sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite recursul

declarat de reclamanții M.P., R.C.D. și B.V. împotriva deciziei civile nr. 692

din 21 iunie 2007 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia recurată și trimite cauza

pentru rejudecare Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15

septembrie 2008.