ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr. 4180 din 3 august 2005, reclamanta SC G.T. SRL Craiova a chemat-o în
judecată pe pârâta SC A.C. SRL București, solicitând obligarea acesteia la
plata sumei de 12.952.173.500 lei penalități de întârziere contractuale; la
data de 20 octombrie 2005, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul
reducerii pretențiilor la suma de 9.000.000.000 lei.
Prin sentința comercială nr.
4960 din 6 decembrie 2005, Tribunalul București, secția comercială, a admis
excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins ca prematur
introdusă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut că nu au fost îndeplinite cerințele legale
prevăzute de art. 720
1
C. proc. civ., referitoare la procedura
prealabilă a concilierii directe. S-a arătat că reclamanta nu este exceptată de
la îndeplinirea acestei proceduri atunci când anterior s-a pronunțat o hotărâre
judecătorească într-o cauză întemeiată pe prevederile O.G. nr. 5/2001.
Pe de altă parte, s-a
reținut că reclamanta nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a convocării
la conciliere directă prin adresa nr. 443 din 31 iulie 2003, iar din conținutul
acestei adrese rezultă că aceasta se referă la plata debitului în sumă de
6.912.411.183 lei și a penalităților de întârziere, fără a se menționa suma
datorată cu acest ultim titlu.
Prin decizia comercială nr. 281
din 12 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins,
ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
În motivarea acestei
soluții, instanța de apel a reținut că, în speță, convocarea la conciliere prin
adresa nr. 443 din 31 iulie 2003 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 720
1
alin. (2) C. proc. civ., deoarece, deși ea se referă la penalități de
întârziere, nu specifică cuantumul pretențiilor solicitate, cum prevede textul
de lege.
Totodată, efectuarea
procedurii prealabile conform prevederilor art. 720
1
are un caracter
imperativ și ea trebuie realizată în cadrul litigiului pe rol, neputând fi
luate în considerare actele procedurale care au adus la cunoștința
intimatei-pârâte pretențiile apelantei-reclamante în cadrul altor litigii.
Împotriva deciziei curții de
apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și
trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București.
Recurenta arată astfel că
greșit instanța de apel a reținut doar că nu s-a respectat caracterul imperativ
al dispozițiilor art. 720
1
C. proc. civ. și nu a analizat și nu s-a
pronunțat asupra fiecărui motiv de apel, aceste motive fiind următoarele:
Convocarea la conciliere s-a
realizat prin adresa nr. 443 din 31 iulie 2004, însă reprezentanții intimatei
nu și-au însușit-o, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 464 din 20 august
2003; aceleași dovezi au fost administrate și în dosarul nr. 8418/2004, fapt
consemnat în practicaua sentinței nr. 10575 din 10 septembrie 2004; deși, prin
întâmpinare și la dezbaterile pe fond în dosarul nr. 8418/2004, reprezentanta
intimatei a invocat excepția prematurității cererii, invocând lipsa concilierii
directe, luând cunoștință de adresa nr. 443 din 31 iulie 2003 și procesul
verbal nr. 464 din 10 august 2003, a renunțat la susținerea acesteia; scopul
pentru care trebuie să se realizeze această conciliere este acela ca partea
adversă să ia cunoștință de pretențiile reclamantului și de temeiul lor legal,
iar dacă în litigiul care a avut ca obiect dosarul nr. 8418/2004 a fost
precizat atât cuantumul creanței, cât și al penalităților de întârziere,
rezultă că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 720
1
C.
proc. civ.; a fost îndeplinită această procedură și datorită faptului că în
litigiul anterior intimata a primit copia după cererea introductivă în care a
fost precizat cuantumul creanței și al penalităților de întârziere; intimata
este de rea credință pentru că nu recunoaște primirea convocării care face
obiectul adresei nr. 443 din 31 iulie 2003.
În fine, mai arată că
intimata a refuzat să recunoască atât creanța, cât și penalitățile de
întârziere, chiar dacă în ce privește creanța există o hotărâre definitivă și
irevocabilă. Totodată, prezentul litigiu privește o pretenție accesorie cererii
principale soluționate, derivând din aceeași obligație, așa încât având în
vedere principiul accesorium sequitur principale, dezideratul stabilit prin art.
720
1
C. proc. civ., a fost îndeplinit.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor
dosarului, precum și a hotărârilor pronunțate în cauză, se constată
următoarele:
În ce privește primul motiv
de apel, reiterat și în recurs, ambele instanțe au reținut corect că reclamanta
nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a convocării la concilierea directă
realizată prin adresa nr. 443 din 31 iulie 2004. Corect s-a reținut și că
adresa invocată nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art. 720
1
alin. (2) C. proc. civ. și, de asemenea, că aceasta se referă la plata
debitului în sumă de 6.912.411.183 lei și a penalităților de întârziere, fără a
fi menționată suma datorată cu acest ultim titlu și nici modul de calcul al
acesteia;
Faptul că aceleași
înscrisuri au fost administrate și în dosarul nr. 4180/2005 al Tribunalului
București este lipsit de relevanță, atât timp cât acel dosar se referă la o
altă procedură și anume procedura instituită prin O.G. nr. 5/2001;
În dosarul mai sus amintit,
având ca obiect somația de plată a debitului în valoare de 6.912.411.183 lei
intimata a renunțat la excepția lipsei concilierii directe, prevederile O.G. nr.
5/2001 nestipulând necesitatea îndeplinirii unei astfel de proceduri
prealabile, dar în prezenta cauză, având ca obiect pretenții, dispozițiile art.
720
1
C. proc. civ., sunt pe deplin aplicabile și se impunea
îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, ceea ce nu s-a
realizat.
Susținerea potrivit căreia a
fost îndeplinită procedura prealabilă de vreme ce în litigiul anterior intimata
a primit copie după cererea introductivă în care a fost precizat cuantumul
creanței și al penalităților nu poate fi nici ea primită atât timp cât legea nu
exceptează pe reclamant de la îndeplinirea procedurii prevăzute de dispozițiile
art. 720
1
C. proc. civ., în împrejurarea în care anterior s-a
pronunțat o soluție într-o cauză întemeiată pe O.G. nr. 5/2001.
De asemenea, nu se poate
susține justificat că intimata a fost de rea credință, nerecunoscând primirea
convocării, având în vedere că această convocare nu a îndeplinit condițiile
legale, așa cum s-a arătat mai sus.
Nici susținerea conform
căreia în speță este aplicabil principiul accesorium sequitur principale, pe
considerentul că a existat un litigiu anterior desfășurat între aceleași părți,
soluționat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, nu este fondată,
deoarece art. 720
1
C. proc. civ., prevede o procedură ce trebuie
îndeplinită separat, pentru fiecare litigiu, indiferent de numărul cauzelor
derulate între aceleași părți.
În consecință, reținându-se
că reclamanta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată, care în
condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ., să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi
menținută ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC G.T. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 281 din 12 mai 2006 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2007.