ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1663/2016

Decizia nr.

1663/2016

Asupra cererii civile de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1060 din 13 mai 2016, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva deciziei civile nr. 513 din 9 martie 2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâre

prin care, s-a soluționat o cerere de revizuire formulată de

același petent împotriva unei alte hotărâri.

În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

revizuentul A. a formulat prezenta cerere de revizuire în motivarea căreia

a arătat că „înscrisurile determinante și doveditoare sunt nule

de drept și nu pot reprezenta nici propunerea de sancționare și

nici ancheta administrativă în sensul cert al prevederilor art. 130 alin.

(1) lit. i) C. muncii, deoarece la momentul întocmirii acestora nu au fost

respectate condițiile de formă și de fond prevăzute de

lege, acestea fiind întocmite în lipsa petentului și cu nerespectarea

prevederilor legale cu privire la procedura de predare-primire a mijloacelor

fixe (Legea contabilității, Ordinul Ministerului de Finanțe nr.

2388 din 15 decembrie 1995) și nu fac nici dovada refuzului de îndeplinire

a sarcinilor de serviciu ce-i reveneau conform prevederilor art. 22 din

Regulamentul de organizare și funcționare, înscrisuri ce se

găsesc la dosarul de fond nr. x/1998, dosar fracționat în mod abuziv de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 12 mai 2011. Instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra înscrisurilor determinante și doveditoare care au

stat la baza emiterii de către Ministerul Muncii și Protecției

Sociale a Ordinului nr. 64 din 04 iunie 1999, înscrisuri care sunt nule de

drept. Nu poate fi primită ca temeinică și legală decizia

civilă nr. 1060 din 13 mai 2016, hotărâre irevocabilă

pronunțată de o instanță de recurs cu o altă dezlegare

a raportului juridic dedus judecății - o decizie susceptibilă

revizuirii”.

La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2016 instanța,

din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire,

raportat la dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă

pentru considerentele ce succed:

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct.

1-9.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele

de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă

fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul

dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de

instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și

pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea

pronunțate de instanțele inferioare.

Or, decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii, ci,

dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că

nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire,

dintr-un lung șir de astfel de cereri formulate de către revizuent (soluționate

prin deciziile civile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, nr. 513 din 09

martie 2016, decizia nr. 2756 din 03 decembrie 2015, decizia nr. 2031 din 02

octombrie 2015, decizia nr. 1460 din 29 mai 2015, decizia nr. 930 din 27 martie

2015, decizia nr. 232 din 23 ianuarie 2015, decizia nr. 2545 din 02 octombrie 2014,

decizia nr. 1244 din 10 aprilie 2014, decizia nr. 5112 din 07 noiembrie 2013, decizia

nr. 2921 din 12 aprilie 2005, decizia nr. 436 din 17 ianuarie 2006, decizia nr.

6266 din 26 iunie 2006, decizia nr. 8528 din 25 octombrie 2006, decizia nr. 692

din 26 ianuarie 2007, decizia nr. 3046 din 13 aprilie 2007, decizia nr. 7396

din 2 noiembrie 2007, decizia nr. 5032 din 17 septembrie 2008, decizia nr. 1144

din 5 februarie 2009, decizia nr. 7236 din 3 iulie 2009, decizia nr. 275 din 21

ianuarie 2010, decizia nr. 4313 din 8 septembrie 2010) cale extraordinară de

atac, la rândul său, exercitată împotriva unei hotărâri prin care

Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat o altă

cerere de revizuire.

Prin urmare, atât timp cât se constată că nu este îndeplinită

o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție

impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., analizarea condițiilor

specifice reglementate de pct. 2 se privește ca fiind un demers inutil.

Așa fiind, constatând că hotărârea atacată cu revizuire

nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate prevăzută

de dispozițiile art. 322 alin. (1), raportat la art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire dedusă

judecății în prezenta cauza, ca inadmisibilă.

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenlu!

A. împotriva deciziei nr. 1060 din 13 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. x/1/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 septembrie 2016.