ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6266/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6266/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor de
la dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 278
1
C. proc. pen., petiționara C.A.A., a formulat plângere împotriva rezoluției
nr. 356 din 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea
formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 265/P/2005
din 10 martie 2006, a aceluiași parchet.
În motivarea plângerii,
petiționara a criticat rezoluția atacată ca fiind
netemeinică, solicitând desființarea acesteia și trimiterea
cauzei la parchet, pentru continuarea cercetărilor.
Curtea de Apel Pitești,
secția penală, prin sentința penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006, a respins plângerea formulată de petiționara C.A.A. împotriva rezoluției nr. 356/2006
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a
respins plângerea formulată de aceeași petiționară
împotriva rezoluției nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a aceluiași parchet.
Petiționara a fost
obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut
următoarea situație de fapt:
La data de 28 mai 2004,
potrivit procesului verbal de contravenție nr. 3956389, întocmit de Postul
de Poliție Stâlpeni, petiționara C.A.A. a fost sancționată
contravențional cu amendă de 1.000.000 lei.
Împotriva procesului verbal
de contravenție a formulat plângere C.A.A., care a fost respinsă prin
sentința civilă nr. 2330 din 23 noiembrie 2004, pronunțată
de Judecătoria Câmpulung.
Instanța de
judecată a reținut că plângerea împotriva procesului verbal de
contravenție a fost introdusă în termen legal dar că, pe fond,
petiționara se face vinovată de încălcarea dispozițiilor
prevăzute de art. 10 pct. 2 și art. 33 din O.G. nr. 55/2002 și
Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 8 mai 2004, cei 4
câini ai săi, lăsați nesupravegheați, l-au atacat pe
minorul T.R., în vârstă de 6 ani.
În timpul soluționării
cauzei la Judecătoria Câmpulung, la dosarul cauzei, s-a depus o
întâmpinare, semnată de șeful Poliției municipiului Câmpulung,
comisarul D.L., prin care se solicită să se constate că
plângerea este tardivă, nefiind depusă în termenul prevăzut de lege.
Chiar dacă,
instanța de judecată care a soluționat plângerea
petiționarei împotriva procesului verbal de contravenție a constatat
că nu se poate reține excepția tardivității
introducerii plângerii, acest lucru nu conduce la concluzia că prin
semnarea și depunerea întâmpinării, șeful Poliției
Câmpulung, ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, persoana intimată, în calitatea sa de șef al
poliției, nu a făcut altceva decât să susțină în
instanță, actul a cărei infirmare se solicitase.
Pe cale de
consecință, se va respinge plângerea, ca neîntemeiată, și
se va menține soluția din rezoluția atacată,
petiționara fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare
către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 385
9
pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen.
Recurenta a arătat
că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la falsul
intelectual făcut de D.L. în memoriu din D 3910/P/2004 când acesta a
susținut că petenta este sancționată cu închisoare
contravențională, motivând în declarația dată la parchet,
că „este o greșeală de dactilografie!”. Că, în acest caz,
se aplică art. 289 și 246 C. pen.
Prin al doilea motiv de
recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greșită încadrare
juridică în sensul că falsul din referatul-întâmpinare depus la
dosarul nr. 3153/Civ/2004, prin care a fost modificat conținutul
procesului verbal de contravenție, nu a fost avut în vedere și, pe
cale de consecință, nu a fost sancționat, motivându-se, în mod
cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât
să susțină în instanță actul infirmat.
În sfârșit, prin cel
de-al treilea motiv de recurs se susține că, în speță, s-a
comis o gravă eroare, neîncepându-se urmărirea penală, pentru
infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., considerându-se că poliția poate aplica legile oricum, chiar și
greșelile recunoscute nefiind luate în seamă de către
instanță, și chiar, considerându-le obligații de serviciu
ale intimatului.
Recursul este fondat.
Analiza susținerilor
părților și materialului probator aflat la dosarul cauzei
relevă că, în speță, instanța n-a aprofundat
îndeajuns, relațiile existente între petentă, învinuită de comiterea
unei contravenții, în contra numitului T.R., fiul secretarului
Primăriei Câmpulung, cu care, anterior, aceasta se judecase în penal,
pentru o infracțiune comisă de acesta din urmă, împotriva sa (a
se vedea nr. 254/ R din 14 martie 2005 a Tribunalului Argeș, secția penală) și cei reclamați, a căror trimitere în
judecată penală a solicitat-o, numai aprofundarea acestor
relații, sub toate aspectele, putând oferi posibilitatea stabilirii, cu
certitudine, dacă rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale ori
rezultatul unor relații influențate de un mediu local neprielnic
adevărului și legalității, așa cum pretinde recurenta.
În raport cu această
situație, Curtea va privi recursul de față, ca fondat și-l
va admite, ca atare, casând sentința penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, cu trimitere spre rejudecare.
Pentru o bună
administrare a justiției, prin asigurarea încrederii părților în
actul de justiție, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curții de
Apel Ploiești, care o va analiza sub toate aspectele.
Cheltuielile judiciare
efectuate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin.
(3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
petiționara C.A.A. împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești.
Casează sentința
susmenționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.
Cheltuielile judiciare efectuate de
stat rămân în sarcina acestuia potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 octombrie 2006.