ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6266/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara C.A.A., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 356 din 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006, a aceluiași parchet. În motivarea plângerii, petiționara a criticat rezoluția atacată ca fiind netemeinică, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet, pentru continuarea cercetărilor. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin sentința penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006, a respins plângerea formulată de petiționara C.A.A.

împotriva rezoluției nr. 356/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a respins plângerea formulată de aceeași petiționară împotriva rezoluției nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a aceluiași parchet. Petiționara a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 28 mai 2004, potrivit procesului verbal de contravenție nr. 3956389, întocmit de Postul de Poliție Stâlpeni, petiționara C.A.A. a fost sancționată contravențional cu amendă de 1.000.000 lei. Împotriva procesului verbal de contravenție a formulat plângere C.A.A., care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2330 din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.

Instanța de judecată a reținut că plângerea împotriva procesului verbal de contravenție a fost introdusă în termen legal dar că, pe fond, petiționara se face vinovată de încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 10 pct. 2 și art. 33 din O.G. nr. 55/2002 și Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 8 mai 2004, cei 4 câini ai săi, lăsați nesupravegheați, l-au atacat pe minorul T.R., în vârstă de 6 ani. În timpul soluționării cauzei la Judecătoria Câmpulung, la dosarul cauzei, s-a depus o întâmpinare, semnată de șeful Poliției municipiului Câmpulung, comisarul D.L., prin care se solicită să se constate că plângerea este tardivă, nefiind depusă în termenul prevăzut de lege.

Chiar dacă, instanța de judecată care a soluționat plângerea petiționarei împotriva procesului verbal de contravenție a constatat că nu se poate reține excepția tardivității introducerii plângerii, acest lucru nu conduce la concluzia că prin semnarea și depunerea întâmpinării, șeful Poliției Câmpulung, ar fi săvârșit vreo infracțiune. Prin întâmpinarea depusă la dosar, persoana intimată, în calitatea sa de șef al poliției, nu a făcut altceva decât să susțină în instanță, actul a cărei infirmare se solicitase. Pe cale de consecință, se va respinge plângerea, ca neîntemeiată, și se va menține soluția din rezoluția atacată, petiționara fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 385 9 pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen. Recurenta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la falsul intelectual făcut de D.L. în memoriu din D 3910/P/2004 când acesta a susținut că petenta este sancționată cu închisoare contravențională, motivând în declarația dată la parchet, că „este o greșeală de dactilografie!”. Că, în acest caz, se aplică art. 289 și 246 C. pen. Prin al doilea motiv de recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în sensul că falsul din referatul-întâmpinare depus la dosarul nr. 3153/Civ/2004, prin care a fost modificat conținutul procesului verbal de contravenție, nu a fost avut în vedere și, pe cale de consecință, nu a fost sancționat, motivându-se, în mod cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât să susțină în instanță actul infirmat.

În sfârșit, prin cel de-al treilea motiv de recurs se susține că, în speță, s-a comis o gravă eroare, neîncepându-se urmărirea penală, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., considerându-se că poliția poate aplica legile oricum, chiar și greșelile recunoscute nefiind luate în seamă de către instanță, și chiar, considerându-le obligații de serviciu ale intimatului. Recursul este fondat.

Analiza susținerilor părților și materialului probator aflat la dosarul cauzei relevă că, în speță, instanța n-a aprofundat îndeajuns, relațiile existente între petentă, învinuită de comiterea unei contravenții, în contra numitului T.R., fiul secretarului Primăriei Câmpulung, cu care, anterior, aceasta se judecase în penal, pentru o infracțiune comisă de acesta din urmă, împotriva sa (a se vedea nr. 254/ R din 14 martie 2005 a Tribunalului Argeș, secția penală) și cei reclamați, a căror trimitere în judecată penală a solicitat-o, numai aprofundarea acestor relații, sub toate aspectele, putând oferi posibilitatea stabilirii, cu certitudine, dacă rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale ori rezultatul unor relații influențate de un mediu local neprielnic adevărului și legalității, așa cum pretinde recurenta.

În raport cu această situație, Curtea va privi recursul de față, ca fondat și-l va admite, ca atare, casând sentința penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, cu trimitere spre rejudecare. Pentru o bună administrare a justiției, prin asigurarea încrederii părților în actul de justiție, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curții de Apel Ploiești, care o va analiza sub toate aspectele. Cheltuielile judiciare efectuate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara C.A.A. împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești. Casează sentința susmenționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2006.