ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 272/P/2006 din

22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție judiciară – scms G.G.

și inspector principal M.S.C., precum și față de subofițerii de poliție

judiciară – agenți S.D., A.I.G., D.I., T.N., P.F.A., N.C., N.C.V., P.N., G.L., B.C.,

D.S., D.G., S.N. și C.S., toți din cadrul IPJ Argeș – sub aspectul infracțiunii

prev. de art. 250 C. pen., art. 189 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267

1

C. pen., art. 208-209 C. pen., art. 211 C. pen. și art. 217 C. pen.

Astfel, din analiza actelor

premergătoare au rezultat următoarele:

Persoana vătămată C.M.D. este

avocat în cadrul Baroului București.

În dimineața zilei de 19

noiembrie 2006 a plecat cu autoturismul său marca BMW de culoare neagră

înmatriculat sub nr. de la reședința sa din municipiul Pitești în Târgul

săptămânal de autoturisme din aceeași localitate cu scopul de a cumpăra pentru

familie o camionetă.

Neavând disponibil decât 20.000

lei pentru cumpărarea autoturismului a mai împrumutat de la un prieten de al

său, martorul C.D. - administrator al SC C. SRL din localitatea Coșești,

județul Argeș, suma de 10.000 lei, conform unei înțelegeri anterioare.

A ajuns în târg în jurul orelor

7-8 dimineața-intrarea în târg fiind prevăzută cu barieră, a achitat paznicului

de serviciu de la Administrația Piețelor din mun. Pitești - martor S.A. - suma

de 5 lei, reprezentând taxa de acces.

Întrucât nu a găsit loc în

incinta târgului pentru a-și parca autoturismul, persoana vătămată C.D. a

hotărât să iasă din târg cu scopul de a căuta și găsi un loc de parcare în

afara acestuia.

Potrivit martorului S.A., în

jurul orelor 8 în timp ce-și efectua serviciul la poarta de acces în târg,

conducătorul unui autoturism marca BMW de culoare neagră, prezentând o stare de

nervozitate, claxona insistent cu scopul de a-i deschide poarta să iasă din

târg.

Apropiindu-se de autoturism a

observat la volanul acestuia un tânăr de aproximativ 25 de ani, care fără nici

un motiv a început să-l insulte și să-1 injurieze.

Prin geamul întredeschis al

portierei stânga față a observat că tânărul de la volan avea pe podeaua

autoturismului, între picioare, o sticlă de vin alb de 750 ml., probabil marca

„Fetească de Jidvei”, iar alături o sticlă de apă minerală Harghita de 500 ml.

Tânărul, recalcitrant și nervos,

prezenta o stare avansată de ebrietate și totodată de oboseală, continuând să-l

injurieze.

Cerându-i explicații și rugându-l

să se calmeze, tânărul nu s-a conformat ci dimpotrivă, potrivit martorului, a

început să consume din sticla de vin și i-a spus că nu are importanță dacă

lucrătorii de poliție se află prin preajmă „pentru că nu dă doi bani pe ei și

că face pe ei".

A pus autoturismul în mișcare, a

ieșit pe poarta de acces și și-a continuat drumul pe un drum secundar în

lungime de aproximativ 200 m ce face legătura între târgul auto săptămânal și

drumul principal, județean Pitești-Bradu.

Indignat de injuriile și

jignirile aduse, martorul s-a luat după autoturism pe jos și văzând în față de

la depărtare mai mulți lucrători de poliție a strigat la aceștia avertizându-i

că autoturismul BMW de culoare neagră este condus de un șofer aflat în stare de

ebrietate.

De menționat că acei lucrători de

poliție erau agenții S.D., A.G., D.I. și T.N., de la secția 2 Poliție a mun.

Pitești, ce făceau parte dintr-un echipaj planificat să execute serviciul în

schimbul I în Târgul auto săptămânal Pitești.

Unul dintre aceștia, respectiv

agent șef adjunct S.D. i-a făcut semn regulamentar să oprească autoturismul,

dar conducătorul auto C.D. nu s-a supus, ci dimpotrivă 1-a luat pe capotă

câțiva metri trântindu-l la pământ.

În cele din urmă autoturismul a

fost oprit, toți lucrătorii de poliție solicitându-i să coboare din autoturism

și să prezinte documentele pentru a fi identificat, însă acesta nu s-a

conformat, ci dimpotrivă le-a proferat amenințări și expresii jignitoare,

blocându-se în autoturism.

Suspectându-l că se află sub

influența băuturilor alcoolice lucrătorii de poliție susmenționați au solicitat

sprijinul altor lucrători de poliție.

Astfel că, la fața locului au

venit în ajutorul acestora, pe rând, mai multe echipaje de poliție: două de la

Biroul Poliției Rutiere (unul cu autoturismul VW format din agenții de politie P.F.A.

și N.C., iar altul cu un autoturism Dacia Logan cu nr. format din agenții de

poliție N.C.V. și P.N.), altul de la secția 3 Poliție cu autoturismul VW

Transporter, format din agenții de poliție G.L.B.C., D.S., și D.G., iar altul

de la Secția 2 Poliție format din scms. G.G. și sub-inspector M.S.C., însoțiți

de tehnicienii criminaliști S.N. și C.S.

Toți aceștia i-au solicitat

expres persoanei vătămate să coboare din autoturism pentru a fi testat cu

aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei, însă au fost ignorați de

persoana vătămată care mai tot timpul vorbea la telefonul mobil.

La un moment dat observând că

persoana vătămată C.D. a întredeschis geamul portierei stânga spate, subcomisar

G.G. și agent A.G. au blocat cu o cătușă închiderea geamului, după care cu un

levier oferit de o persoană aflată în apropiere au reușit să coboare acel geam

și astfel să deschidă portiera.

Urmare a acțiunii mecanice a

celor doi, macaraua de deschidere a geamului de la portiera stângă spate a

autoturismului s-a deteriorat.

După ce a fost scos din

autoturism, persoana vătămată C.D. în prezența martorilor asistenți G.G. și B.P.,

a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest.

Tehnicienii criminaliști S.N. și C.S.

au executat fotografii judiciare atât în interiorul cât și în exteriorul

autoturismului, fotografii materializate într-o planșă fotografică din

cuprinsul căreia rezultă că într-adevăr în autoturism se afla o sticlă de vin

de 750 ml marca „Fetească regală de Jidvei” precum și o cutie de 500 ml de Coca

cola, goală.

De altfel, acest fapt este

confirmat și de înregistrarea video existentă la dosar, întrucât incidentul în

mare parte a fost filmat de o echipă a postului local de televiziune PRO TV

Pitești, prezentă la fața locului.

În consecință, persoana vătămată C.D.

a fost încătușat și condus la Spitalul Județean Argeș - Secția urgențe, pentru

recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar

autoturismul a rămas în paza agenților de poliție D.I. și P.A.

Acolo, în prezența medicului de

gardă - dr. F.G. a refuzat să-i fie recoltate astfel de probe.

În consecință, de la Spitalul

județean, persoana vătămată C.D. a fost condus la sediul Poliției Rutiere unde

scms. G.G. și agent șef S.D. i-au întocmit dosarul penal cu nr. 6517/P/2006

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002,

iar sub-inspector M.S.C.

1-a audiat în

prezența avocaților C.M. și C.G.

(părinți) și D.E.

După efectuarea actelor

premergătoare, scms. G.G. și sub-inspector M.S.C., însoțiți de persoana

vătămată C.D. și de cei trei apărători ai săi s-au întors în Târgul săptămânal

auto pentru

a-i

restitui persoanei vătămate autoturismul, autovehiculul fiindu-i predat pe bază

de proces verbal în prezența martorului S.A.

Ulterior, în dosarul penal nr. 6517/P/2006

al Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, declinat la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești unde a fost înregistrat sub nr. 224/P/2007 s-a dispus

prin Rezoluția din 22 octombrie 2007 scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitului C.D. Marius pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 alin.

(5) din O.U.G. nr. 195/2002 în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivându-se

în esență că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive

ale acestei infracțiuni deoarece drumul/aleea ce face legătura dintre târgul

auto săptămânal și drumul județean Pitești - Bradu nu este un drum public

(național, județean comunal sau de utilitate privată deschis circulației

publice).

În consecință persoana vătămată C.D.

a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție susținând că

aceștia în exercitarea

atribuțiilor de

serviciu s-au purtat abuziv, insultându-l amenințându-l, dorind să-l

legitimeze

fără nici un motiv deoarece nu comisese nici o faptă penală, că s-a baricadat

în autoturism deoarece, fiind numeroși, i-au creat impresia că intenționează

să-l jefuiască.

De asemenea, potrivit

persoanei vătămate unul din lucrătorii de poliție s-ar fi urcat pe capota

autoturismului iar toți ar fi tăbărât în mod barbar pe autoturism, trăgând cu

putere de uși și lovind autoturismul cu picioarele, iar pe el după ce l-au scos

din autoturism, l-ar fi trântit la pământ și târât ca pe ultimul infractor,

după care l-au încătușat neavând acest drept.

Întorcându-se de la sediul

poliției pentru a-i fi predat autoturismul, a constatat lipsa sumei de 30.000

lei din torpedoul acestuia, suspectându-i pe lucrătorii de poliție că i-ar fi

sustras-o.

De asemenea, potrivit persoanei

vătămate, la sediul poliției scms. G.G. ar fi făcut presiuni asupra lui pentru

a-l determina să recunoască fapta

reținută în sarcina lui și pentru a nu

consemna în declarație lipsa de bani

constatată și că l-ar fi torturat.

Împotriva rezoluției mai

sus-menționate petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic –

superior.

Prin rezoluția nr. 155/II/2/2010

din 14 mai 2010, emisă de aceeași unitate de parchet, procurorul general a

respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul C.D.M. împotriva

rezoluției nr. 272/P/2006 din 22 februarie 2010. În motivarea acestei rezoluții

s-au reținut următoarele:

Din examinarea actelor

premergătoare începerii urmării penale se constată că procurorul anchetator a

avut în vedere aspectele reclamate de petiționar, iar soluția adoptată are la

bază materialul probator administrat, ajungându-se în mod corect la concluzia că

nu se impune începerea urmăririi penale față de făptuitori.

Procurorul a efectuat toate

actele care au fost dispuse prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

în măsura în care acest lucru a fost posibil.

Persoana vătămată a invocat

săvârșirea în dauna sa a mai multor infracțiuni, însă în urma cercetărilor

efectuate s-a stabilit că o parte dintre acestea nu există, iar cu privire la celelalte

nu sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective,

cât și subiective.

Împotriva celor două rezoluții,

petiționarul a formulat plângere la instanță în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen.

Prin plângerea înregistrată la

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, petiționarul C.D.M.

a arătat că în mod greșit dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești în loc de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Petentul a mai arătat că trebuia

să se țină cont de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

iar în mod greșit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, necompetent, în

această cauză, nu a dispus începerea urmăririi penale și nu a respectat decizia

instanței supreme care avea autoritate de lucru judecat.

Petentul a solicitat ca dosarul

să fie trimis în vederea efectuării de cercetări și în vederea începerii

urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 83/F din 25

octombrie 2010, a respins plângerea formulată de petentul C.D.M., împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pronunțată la data de

22 februarie 2010 în dosarul nr. 272/P/2006, pe care a menținut-o.

A obligat petiționarul să

plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea sentinței mai

sus-menționate s-au reținut următoarele:

Curtea a constatat că rezoluția

atacată este legală și temeinică, deoarece așa cum s-a arătat în motivarea

acesteia, acțiunea polițiștilor acuzați se înscrie în limitele legale conferite

de art. 34 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 218/2002 și O.U.G. nr. 195/2002.

Așa cum judicios a constatat și organul de urmărire penală și instanța de fond

a constatat, de asemenea, că infracțiunile, reclamate de petent, fie nu există

în materialitatea lor, fie nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate de petiționar.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul C.D.M., arătând că hotărârea este

nelegală și netemeinică, întrucât Curtea de Apel Brașov a soluționat plângerea

împotriva unei rezoluții date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești -

prin încălcarea normelor imperative care reglementează competența teritorială.

Pentru motivele

detaliate în scris în memoriul depus la dosar (filele 10-13) petiționarul a

solicitat, în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

desființarea rezoluțiilor criticate ca fiind date de un organ necompetent.

În subsidiar, în baza

disp. art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul declarat de

petiționar este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Soluția adoptată prin

rezoluția nr. 272/P/2006 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Pitești și menținută prin rezoluția nr. 155/II/2/2010 din 14 mai 2010

emisă de aceeași unitate de parchet este legală și temeinică, din actele premergătoare

efectuate în cauză, nerezultând indicii sub aspectul săvârșirii de către

intimați a infracțiunilor prevăzute de art. 250 C. pen., art. 189 C. pen., art.

266 C. pen., art. 267

1

C. pen., art. 208-209 C. pen., art. 211 C. pen.

și art. 217 C. pen., reclamate de petiționar.

Intimații ofițeri de

poliție judiciară – scms G.G. și inspector principal M.S.C., precum și

subofițerii de poliție judiciară – agenți S.D., A.I.G., D.I., T.N., P.F.A., N.C.,

N.C.V., P.N., G.L., B.C., D.S., D.G., S.N. și C.S. și-au îndeplinit

corespunzător sarcinile de serviciu, iar soluțiile adoptate de procurorul

anchetator și de procurorul ierarhic superior corespund probelor administrate

în cauză.

Petiționarul a

invocat săvârșirea în dauna sa a mai multor infracțiuni, însă în urma

cercetărilor efectuate s-a stabilit că o parte dintre acestea nu există, iar cu

privire la celelalte nu sunt întrunite elementele constitutive, atât sub

aspectul laturii obiective cât și subiective.

Astfel, nu există

date sau indicii că lucrătorii de poliție i-ar fi sustras petiționarului vreo

sumă de bani, aceasta neputând face dovada să suma menționată s-ar fi aflat în

autoturism și că ar fi dispărut.

Cu privire la

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 250 și art. 189 C. pen., se constată că

folosirea forței împotriva petiționarului nu a fost disproporționată,

nedepășindu-se limitele permise potrivit normelor legale. Lucrătorii de poliție

nu au făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, existând o

presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către

petiționar, persoană care a refuzat să se legitimeze și să se supună

dispozițiilor organelor judiciare.

În exercitarea acelorași

atribuții în scopul punerii în aplicare a normelor legale, lucrătorii de

poliție au deteriorat autovehiculul persoanei vătămate, fără ca acest lucru să

le poată fi imputat, întreaga acțiune datorându-se purtării culpabile a

petiționarului.

În sarcina

intimaților nu pot fi reținute nici infracțiunile prevăzute de art. 266 C. pen.

și art. 267

1

C. pen., neexistând indicii cu privire la exercitarea

de violențe împotriva petiționarului care să-i fi cauzat o durere sau suferințe

puternice. Intimații lucrători de poliție nu l-au reținut în mod nelegal pe

petiționar, nu au întrebuințat promisiuni, amenințări sau violențe împotriva

acesteia cu ocazia cercetării efectuate.

În fapt, se reține

că, la data de 21 noiembrie 2006 petiționarul a adresat o plângere la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, arătând că în dimineața zilei de 19

noiembrie 2006, când a fost la Târgul săptămânal auto din municipiul Pitești în

scopul de a achiziționa un autoturism , toți ofițerii și subofițerii de poliție

menționați aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-ar fi insultat,

injuriat, amenințat, lovit sau agresat fizic (art. 250 C. pen.), i-ar fi distrus

macaraua de rabatare a geamului de la portiera stângă spate a autoturismului

pentru a-l scoate din autovehiculul (art. 217 C. pen.), l-ar fi reținut ilegal

sub pretextul de a-l duce la recoltarea de probe biologice (art. 189 C. pen.),

i-ar fi sustras din torpedoul autoturismului suma de 30.000 lei RON în timp ce

el era dus la unitatea spitalicească în vederea recoltării de probe biologice (art.

208-209/211 C. pen.), iar ulterior după ce a fost condus la sediul poliției

pentru a i se întocmi dosar penal pentru infracțiunea de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice prev. de art. 79

alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, pe parcursul audierii, în prezența

apărătorilor aleși, intimații ar fi întrebuințat amenințări, insulte și

violențe împotriva sa pentru a-l determina să dea declarații (art. 266 C. pen.)

și l-ar fi torturat (art. 267/1 C. pen.).

Prin rezoluțiile mai

sus menționate emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a

dispus judicios neînceperea urmăririi penale, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 250, art. 189, art. 217,

art. 266 și art. 267

1

C. pen., [art. 10 lit. d) C. proc. pen.] și, de

asemenea, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 208,

art. 209, art. 211 C. pen., întrucât aceste infracțiuni nu există [art. 10 lit.

a) C. proc. pen.].

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului în activitățile desfășurate de lucrătorii de poliție nu

se desprind elemente de natură penală.

De altfel, cum a reținut și prima

instanță, în motivarea sentinței, rezoluția atacată este legală și temeinică,

acțiunea polițiștilor acuzați, înscriindu-se în limitele legale conferite de art.

34 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 218/2002, art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002,

art. 31 din Legea nr. 218/2002. Se constată că parchetul a dat dovadă de corectitudine

în soluționarea plângerii petentului, făcând o analiză temeinică și legală a

probelor administrate.

Așa fiind, hotărârea primei

instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționar în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., este corectă ca și menținerea rezoluției atacate prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că recursul declarat în cauză apare

ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Cu privire la

solicitarea petiționarului privind casarea sentinței atacate și desființarea

celor două rezoluții emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

întrucât au fost încălcate normele imperative ce reglementează competența

teritorială, această solicitare este nefondată, urmând a fi, de asemenea,

respinsă pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 272/P

din 11 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauză concluzionându-se că faptele imputate de

persoana vătămată C.D. ofițerilor de poliție judiciară nu pot întruni sub

aspect obiectiv sau subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prev.

de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 266 alin. (2) C. pen., art. 267

1

C. pen., art. 211 C. pen. și art. 217 C. pen.

Soluția a fost

contestată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., de persoana

vătămată C.D. la Curtea de Apel Pitești.

Urmare unei cereri de strămutare

formulată de petentul C.D., Curtea de Apel Pitești, prin încheierea nr. 89/F

din 20 septembrie 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 539/46/2007 a dispus

scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții de Apel Brașov.

Prin sentința penală nr. 54/F din

29 octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov a dispus respingerea plângerii formulată

de petent împotriva soluției procurorului, menținând rezoluția nr. 272/P/2006

din 11 aprilie 2007 ca legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe,

petentul C.D. a declarat recurs, recurs ce a fost admis de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 352 din 29 ianuarie 2008,

dispunându-se, pe fond, admiterea plângerii formulată de petiționar, desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului în

vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de

art.189, art. 217 și art. 250 C. pen., precum și pentru completarea

cercetărilor prin:

- reaudierea tuturor polițiștilor,

a martorilor și confruntarea acestora;

- efectuarea unei

expertize tehnice asupra autoturismului BMW;

- efectuarea unei

constatări tehnico-științifice criminalistice privind detecția psihologică a

comportamentului simulat;

- identificarea și

audierea unor martori oculari ce se regăsesc în înregistrarea video a postului

local de televiziune și care se găsește la dosar.

Prin rezoluția din 22

februarie 2010, dată în dosarul nr. 272/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești a dispus, din nou, neînceperea urmăririi penale față de ofițerii

de poliție judiciară intimați în cauză.

Susținerea petiționarului,

potrivit căreia, în urma admiterii cererii de strămutare, cercetările în cauză trebuiesc

efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, această unitate de

parchet urmând a emite rezoluții cu respectarea normelor imperative de

competență teritorială, nu pot fi primite favorabil de instanță.

Admiterea cererii de

strămutare a vizat numai soluționarea fondului cauzei, actele premergătoare

începerii urmăririi penale, fiind efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, în urma plângerii adresată de petiționar acestei unități de

parchet, cu respectarea normelor imperative prevăzute de lege, referitoare la

competența teritorială.

Potrivit disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.D.M. împotriva sentinței penale nr. 83/F din 25 octombrie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2011.