ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1378/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1378/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 21 septembrie 2007, respectiv la
data de 22 ianuarie 2008, partea vătămată SC B. SA Râmnicu Vâlcea a formulat
două plângeri penale împotriva ofițerului de poliție C.C. pentru a fi cercetat
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., plângeri care
au fost înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești
sub nr. 417/P/2007 și nr. 15/P/2008.
Prin rezoluția din 10
iulie 2008 a acestui parchet s-a dispus conexarea celor două cauze, la dosarul
mai vechi, înregistrat sub nr. 417/P/2007.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că, inițial partea vătămată SC B.
SA Râmnicu Vâlcea a solicitat să se efectueze cercetări față de primarul
orașului Ocnele Mari și a membrilor Comisiei de inventariere a domeniului
public pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 288 și 289 C. pen.,
întrucât, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia au inserat
rea-credință în procesul-verbal de inventariere terenurile în suprafață de
19.292 mp, 8.745,37 mp și 5.567,667 mp, aferente Ștrandului Ocnița, Ștrandului
Ocnele Mari și Campingului Ocnele Mari. O plângere asemănătoare a fost
formulată de partea vătămată și împotriva lui Z.F., primarul municipiului
Râmnicu Vâlcea, și a membrilor Comisiei de inventariere a domeniului public
pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.
Aceste plângeri au
fost cercetate de lucrătorul de poliție C.C., care a întocmit referate cu
propuneri de a nu se începe urmărirea penală față de persoanele nominalizate în
plângerile înaintate, iar prin rezoluțiile nr. 516/P/2006 și 517/P/2006 ale
Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea au fost confirmate
propunerile organului de poliție.
S-a mai reținut de
către procuror în rezoluția atacată că ofițerul de poliție C.C., prin
efectuarea actelor de cercetare în dosarele mai sus menționate nu și-a
exercitat în mod abuziv sau defectuos atribuțiile de serviciu și prin aceasta
să aducă o vătămare intereselor patrimoniale de SC B. SA, așa cum a pretins
partea vătămată prin plângerea depusă împotriva subinspectorului de poliție
C.C.
Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 16 aprilie
2008, dată în Dosarul nr. 263/II/2/2009 a respins, ca nefondată plângerea
petentei împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007 din data de 20 februarie 2009 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Împotriva rezoluției
procurorului partea vătămată a formulat, în termen legal, plângere în fața
judecătorului, prin care a reiterat motivele arătate în plângerea introductivă.
Prin Sentința penală
nr. 114/F din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă, ca
nefondată, plângerea petentei împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007 din 20
februarie 2009.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că situația de fapt a
fost corect reținută de procuror, care a avut în vedere toate aspectele
menționate de petentă în plângere și i-a analizat temeinic înscrisurile
prezentate, constatând că nu există niciun indiciu pentru săvârșirea
infracțiunilor imputate intimatului.
Împotriva acestei
sentințe persoana vătămată a declarat recurs în scris, prin care solicită
admiterea plângerii împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007, desființarea acesteia
și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul nu este
fondat.
Verificând rezoluția
atacată, atât în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C.
proc. pen., cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta
Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală, instanța de fond,
pe baza actelor din dosar, justificat a respins plângerea ca nefondată.
Cum din actele
premergătoare nu a rezultat că ofițerul de poliție C.C., în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, cu știință nu a îndeplinit un act, sau l-a îndeplinit
în mod defectuos, greșit, necorespunzător conținutului îndatoririlor sale, ori
că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu, prin care să fi cauzat o
vătămare a intereselor legale ale petentei, în mod legal s-a dispus prin
rezoluția atacată soluția de neîncepere a urmăririi penale.
De altfel,
propunerile formulate de ofițerul de poliție au fost verificate de către
procuror, care le-a validat prin rezoluțiile pronunțate în cauzele respective.
În consecință,
recursul nu este fondat și va fi respins în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192
alin. (2) din același Cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționara SC B. SA Râmnicu Vâlcea împotriva
Sentinței penale nr. 114/F din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 aprilie 2010.