ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1378/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 septembrie 2007, respectiv la data de 22 ianuarie 2008, partea vătămată SC B. SA Râmnicu Vâlcea a formulat două plângeri penale împotriva ofițerului de poliție C.C. pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., plângeri care au fost înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub nr. 417/P/2007 și nr. 15/P/2008. Prin rezoluția din 10 iulie 2008 a acestui parchet s-a dispus conexarea celor două cauze, la dosarul mai vechi, înregistrat sub nr. 417/P/2007.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că, inițial partea vătămată SC B. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat să se efectueze cercetări față de primarul orașului Ocnele Mari și a membrilor Comisiei de inventariere a domeniului public pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 288 și 289 C. pen., întrucât, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia au inserat rea-credință în procesul-verbal de inventariere terenurile în suprafață de 19.292 mp, 8.745,37 mp și 5.567,667 mp, aferente Ștrandului Ocnița, Ștrandului Ocnele Mari și Campingului Ocnele Mari. O plângere asemănătoare a fost formulată de partea vătămată și împotriva lui Z.F., primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, și a membrilor Comisiei de inventariere a domeniului public pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.

Aceste plângeri au fost cercetate de lucrătorul de poliție C.C., care a întocmit referate cu propuneri de a nu se începe urmărirea penală față de persoanele nominalizate în plângerile înaintate, iar prin rezoluțiile nr. 516/P/2006 și 517/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea au fost confirmate propunerile organului de poliție. S-a mai reținut de către procuror în rezoluția atacată că ofițerul de poliție C.C., prin efectuarea actelor de cercetare în dosarele mai sus menționate nu și-a exercitat în mod abuziv sau defectuos atribuțiile de serviciu și prin aceasta să aducă o vătămare intereselor patrimoniale de SC B. SA, așa cum a pretins partea vătămată prin plângerea depusă împotriva subinspectorului de poliție C.C.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 16 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 263/II/2/2009 a respins, ca nefondată plângerea petentei împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007 din data de 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Împotriva rezoluției procurorului partea vătămată a formulat, în termen legal, plângere în fața judecătorului, prin care a reiterat motivele arătate în plângerea introductivă.

Prin Sentința penală nr. 114/F din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentei împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007 din 20 februarie 2009. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că situația de fapt a fost corect reținută de procuror, care a avut în vedere toate aspectele menționate de petentă în plângere și i-a analizat temeinic înscrisurile prezentate, constatând că nu există niciun indiciu pentru săvârșirea infracțiunilor imputate intimatului. Împotriva acestei sentințe persoana vătămată a declarat recurs în scris, prin care solicită admiterea plângerii împotriva Rezoluției nr. 417/P/2007, desființarea acesteia și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul nu este fondat. Verificând rezoluția atacată, atât în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală, instanța de fond, pe baza actelor din dosar, justificat a respins plângerea ca nefondată. Cum din actele premergătoare nu a rezultat că ofițerul de poliție C.C., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință nu a îndeplinit un act, sau l-a îndeplinit în mod defectuos, greșit, necorespunzător conținutului îndatoririlor sale, ori că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu, prin care să fi cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentei, în mod legal s-a dispus prin rezoluția atacată soluția de neîncepere a urmăririi penale.

De altfel, propunerile formulate de ofițerul de poliție au fost verificate de către procuror, care le-a validat prin rezoluțiile pronunțate în cauzele respective. În consecință, recursul nu este fondat și va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același Cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC B. SA Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinței penale nr. 114/F din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2010.