ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5081/2009

Asupra cererilor de

revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 14/F-C din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea

precizată, formulată de reclamanta SC B. SA (fostă A., Râmnicu Vâlcea) și

cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții SC M. SA Râmnicu

Vâlcea, M.N., SC G. SA Râmnicu Vâlcea și SC Z. SA Drăgășani și a dispus

anularea parțială a H.G. nr. 1362/2001 și anexelor nr. 2, 9 și 85, pozițiile nr.

1, 10, 11, 12, 182 și 1206 cu privire la suprafața de teren de 19.292 m.p. situată în punctul „Ștrand Ocnița”; 8.645 m.p. situată în punctul „Ștrand Ocnele Mari”; 5567,67 m.p. situată în punctul „Camping Ocnele Mari”; 700 m.p. situată în punctul „Parcare” din

municipiul Râmnicu Vâlcea; 15.618 m.p. situată în punctul „Sălcioara”; 28.234,54 m.p. situată în punctul „Obârșia Lotrului”.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei invocată de intervenienți, iar față

de pârâtul M.T.C.T. acțiunea a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Cererile de intervenție în

interes propriu formulate de Municipiul Râmnicu Vâlcea și de Orașul Ocnele Mari

prin primari (această ultimă cerere fiind calificată de instanță ca fiind

accesorie, în interes alăturat pârâtului),cât și cererea de intervenție

formulată de M.A.I. în interes alăturat pârâtului Guvernul României au fost

respinse ca neîntemeiate.

În motivarea sentinței s-a

reținut că terenurile cu denumirile „Ștrand Ocnița” în suprafață de 19.292,19 m.p., „Ștrand Ocnele Mari” în suprafață de 8.645 m.p., „Camping Ocnele Mari” în suprafață

de 5.567,67 m.p., „Parcare” în suprafață de 700 m.p., „Bufet Sălcioara” în suprafață de 15.618.17 m.p. și „Obârșia Lotrului” în suprafață de 28.234,54 m.p., sunt incluse atât în H.G. nr. 1362/2001, hotărâre ce formează obiectul acțiunii în

anulare, cât și în certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise

în beneficiul reclamantei. S-a reținut că pe aceste terenuri se află construcții

proprietatea reclamantei, terenurile fiind împrejmuite anterior anului 1990 și necesare

realizării obiectului de activitate stabilit prin Statut, respectiv turism,

tratament balnear, odihnă și excursii.

S-a reținut că hotărârea de

guvern ce face obiectul acțiunii în anulare a fost adoptată după însușirea

listelor de inventar privind bunurile domeniale de către Consiliul Local Ocnele

Mari, modificată prin Hotărârea nr. 27 din 12 iunie 2001 și Hotărârea nr. 96/1999

a Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea, precum și Hotărârea nr. 39

din 30 septembrie 1999 a Consiliului Local Ocnele Mari, inventarele astfel

întocmite fiind însușite și centralizate de Consiliul Județean Vâlcea prin

Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999, Hotărârea nr. 20 din 29 martie 2001 și

Hotărârea nr. 58 din 5 iulie 2001, potrivit notei de fundamentare la hotărâre,

avizată de către M.F.P. și de către M.J.

Recursurile

declarate împotriva acestei sentințe de pârâtul Guvernul României,

intervenientul în interes alătura pârâtului M.A.I., intervenientul în interes

propriu Orașul Ocnele Mari, județul Vâlcea și intervenientul în interes propriu

Municipiul Râmnicu Vâlcea au fost admise prin Decizia nr. 2841 din 31 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost

modificată sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC B. SA (fostă SC A. SA) Râmnicu Vâlcea, ca neîntemeiată, fiind

astfel admise și cererile de intervenție în interes propriu formulate de

Municipiul Râmnicu Vâlcea și Orașul Ocnele Mari, cât și cererea de intervenție

în interes accesoriu alăturat pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I.

Au fost

respinse cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulate

de SC M. SA Râmnicu Vâlcea, SC G. SA Râmnicu Vâlcea, SC Z. SA Drăgășani și M.N.;

s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimatei-reclamante

de către SC I.M. SA.

În motivarea

hotărârii, Înalta Curte a reținut că H.G. nr. 1362/2001 fiind emisă cu

respectarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, iar Ordinul nr. 154/1991

al M.T. cuprinde imobile – construcții, iar nu imobile terenuri transferate din

administrarea operativă a C.H.R. Govora în administrarea operativă a O.J.T.

Vâlcea, aspect reținut cu putere de lucru judecat și prin Decizia nr. 5871 din

9 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5318/2004,

prin care au fost irevocabil anulate certificatele de atestare a dreptului de

proprietate seria M08 nr. 1098 și seria M08 nr. 1099 din 6 iunie 2002 emise de

M.T. pentru suprafețele de teren de 8.645,39 m.p. – Ștrand Ocnele Mari și respectiv 5.567,67 m.p. Camping Ocnele Mari.

Prin aceeași

decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că cele două terenuri

nu puteau face parte din patrimoniul unei societăți ci numai din patrimoniul

statului – domeniu public, la apariția Legii nr. 15/1990 în raport și cu

prevederile art. 7 din Constituția României din 1965, în vigoare până la 1990,

zonele de agrement, ștrandurile fiind inalienabile, insesizabile,

imprescriptibile, fapt atestat și de Anexa nr. 9 la H.G. nr. 1362/2001, art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 135 din Constituție, Anexa nr. 3 la H.G. nr. 5448/1999, art. 11 pct. 4 și art. 3 din Legea nr. 213/1998.

S-a reținut

că certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru celelalte

suprafețe de teren deținute de reclamantă și pentru care aceasta susține că

este proprietar, au fost emise ulterior H.G. nr. 1362/2001 și anume, la 6 iunie

2002, recurentul Municipiul Râmnicu Vâlcea susținând că acestea sunt lovite de

nulitate absolută pentru că are ca obiect terenuri proprietate domenială,

inalienabile, insesizabile, imprescriptibile, potrivit Legii nr. 213/ 1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În

consecință, reclamanta-intimată nu a făcut dovada susținerilor sale privind

nelegalitatea H.G. nr. 1362/2001 și nici faptul că au fost încălcate

dispozițiile Legii nr. 213/1998, în temeiul cărora, imobilele în litigiu au

fost incluse în domeniul public al județului Vâlcea, astfel că nu s-a putut

reține că intimata-reclamantă ar fi fost vătămată în drepturile sale, pentru a

fi aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva

hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, au formulat cereri de revizuire reclamanta

SC B. SA (fostă A. SA), precum și intervenienta SC G. SA Râmnicu Vâlcea.

revizuire formulată de SC B. SA este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

C. proc. civ., susținându-se că au fost descoperite înscrisuri doveditoare

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa.

Astfel, în

ceea ce privește inventarele care au fost aprobate prin H.C.L. nr. 96/1999, se

susține că au fost înlocuite, ceea ce face ca această hotărâre să nu poată

constitui temeiul legal al H.G. nr. 1362/2001 prin care a fost atestat domeniul

public al județului Vâlcea și al unităților administrativ teritoriale din acest

județ.

De asemenea,

a mai susținut că inventarele care au fost aprobate prin H.C.L. nr. 30/1999 nu

sunt semnate de către primarul orașului Ocnele Mari, astfel că această hotărâre

este nelegală și nu poate constitui temeiul legal al adoptării H.G. nr. 1362/2001.

revizuire formulată de SC G. SA Râmnicu Vâlcea este întemeiată, de asemenea, pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținându-se că, după pronunțarea

Deciziei nr. 2841/2007, au fost descoperite înscrisuri noi care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Astfel,

susține societatea comercială intervenientă - revizuentă, la data de 6

februarie 2009 a intrat în posesia unor ordine de plată din anul 1987 prin care

fostul Oficiu Județean de Turism Vâlcea (O.J.T. Vâlcea), antecesoare a SC A.

SA, care, la rândul său este antecesoarea SC B. SA a achitat la Consiliile populare Călimănești, Olănești, Ocnele Mari și Râmnicu Vâlcea sume reprezentând

impozitul pe clădiri, dar și taxe pentru terenul aferent, ceea ce demonstrează

că terenurile în litigiu s-au aflat în folosința O.J.T. Vâlcea și au trecut în

proprietatea SC B. SA, astfel că nu mai puteau fi incluse în inventarele

domeniilor publice ale localităților respective.

Cele două cereri

de revizuire au fost conexate, Dosarul nr. 2148/1/2009 (care are ca obiect

cererea de revizuire a SC G. SA) fiind conexat la Dosarul nr. 6411/1/2008 (care are ca obiect cererea de revizuire a SC B. SA) prin încheierea

din 29 octombrie 2009.

Cererile de

revizuire sunt nefondate.

În ceea ce

privește cererea de revizuire formulată de SC B. SA, trebuie menționat că

această societate comercială a mai formulat o cerere de revizuire a Deciziei nr.

2841/2007, susținând că documentațiile pentru inventarele localităților Râmnicu

Vâlcea, Ocnele Mari și Voineasa au conținut acte false. Cererea de revizuire a

fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 2297 din 4 iunie 2008 pronunțată de

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce

privește cererile de revizuire formulate în cauza de față, rezultă că,

într-adevăr, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dacă după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi depuse la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, hotărârea respectivă poate fi revizuită.

Or, în cauză,

SC B. SA a depus la dosar, în copii xeroxate, inventarele bunurilor care

aparțin domeniului public Ocnele Mari (pt. HCL nr. 30/1999) și domeniului

public Râmnicu Vâlcea (pt. HCL nr. 96/1999), în privința cărora nu a făcut

dovada că ar fi intrat în posesia lor după pronunțarea Deciziei nr. 2841/2007

și că nu le-ar fi putut depune înainte de pronunțarea acestei decizii, dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa.

Mai mult, din

actele și lucrările dosarului rezultă că, referitor la aceleași acte,

societatea comercială revizuentă a formulat plângere penală în Dosarul nr. 512/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluționată prin

rezoluție de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art.

246, 288 și 289 C. pen.

În ceea ce

privește cererea de revizuire formulată de SC G., rezultă că actele la care se

referă sunt ordine de plată din anul 1987, prin care antecesoarea societății

comercială revizuentă SC B. SA a efectuat plăți la Consiliile populare Călimănești, Olănești, Ocnele Mari și Râmnicu Vâlcea, care au putut fi

depuse la dosar de către revizuentă, care a preluat arhiva OJT Vâlcea, astfel că

nu sunt îndeplinite condițiile avute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În concluzie,

având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca cele două cereri de

revizuire conexate să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de

revizuire formulate de SC G. SA Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea și de SC B. SA

Focșani, județul Vrancea prin lichidator judiciar C.I.P.U.R.L. Focșani

împotriva sentinței nr. 2841 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2009.