ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2016

Decizia nr. 527/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub Dosar nr. x/288/2010, reelamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, prin reprezentant legal C. IURL Focșani, D.G.F.P. Vâlcea, Ministerul Finanțelor Publice, Orașul Ocnele Mari prin primar, Municipiul Vâlcea prin Primar, Consiliul Județean Vâlcea, SC D. SRL și Regia Națională a Pădurilor Rorasilva - Direcția Silvică Rm. Vâlcea, să se constate că este proprietara următoarelor imobile: teren de 700 mp, aferent Complexului E., teren în suprafață de 19.292,19 mp. aferent ștrandului și Popasului Turistic F., teren în suprafață de 8.645,39 mp, aferent Complexului Balnear G., situat în Ocnele Mari și teren în suprafață de 5.567,67 mp, aferent Satului de Vacanță H. (Camping), vila 1 și cantina Ocnele Mari, Complex I. (clădire și teren).

Prin sentința civilă nr. 121/2010 a Judecătoriei Tg. Jiu s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, unde s-a înregistrat sub nr. x/288/2010. După declinare, pârâtul Orașul Ocnele Mari a formulat acțiune reconvențională, în contradictoriu cu SC A. SA și SC B. SA - fostă SC J. SA prin C. IPURL Focșani în calitate de lichidator judiciar, solicitând constatarea nulității absolute a actelor și tranzacțiilor frauduloase încheiate între cele trei societăți cu privire la bunurile ce aparțin domeniului public al orașului Ocnele Mari; recunoașterea dreptului de proprietate publică și, pe cale de consecință, obligarea SC A. SA la restituirea posesiei terenurilor aferente Camping-ului H., în suprafață de 6754 mp, ștrand în suprafață de 8.645 mp și ștrand F. în suprafață de 19.292 mp, a căror valoare de inventar este de 21.779 RON, neactualizată.

Pârâta, Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și posesie a statului terenul în suprafață de 0,3435 ha situat în unitatea de producției K., unitatea amenajistică punctul E., cu cheltuieli de judecată. SC L. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu. Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2011, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a anulat, ca netirnbrată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC L. SA și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Vâlcea. Prin încheierea civila nr. 1774 din 28 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2010 al Î.C.C.J., s ecția civilă și de proprietate intelectuală, s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Sibiu.

După strămutare, Judecătoria Sibiu a constatat că valoarea imobilelor ce fac obiectul prezentului dosar depășește eu mult valoarea de 500,000 RON, și, prin sentința civilă nr. 679/2013, a dispus decimarea competenței la Tribunalul Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s ecția I a civilă, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea civilă formulată de reclamantă admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul Orașul Ocnele Mari prin primar, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională SC A. SA și cu pârâta SC B. SA (fostă SC J. SA) prin lichidator judiciar C. IPURL Focșani și în consecință a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC J. SA și SC M. SA la data de 14 ianuarie 2002, constatat prin decizia civilă nr. 1014 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea, având ca obiect teren în suprafață de 5.567,67 mp, aferent activului Camping H., înscris în CF XX Ocnele Mari nr. cad YY; nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC J. SA și SC M. SA autentificat din 23 iulie 2002 la B.N.P.

N. având ca obiect terenul de 19.292,19 mp ștrand F. înscris în CF WW Ocnele Mari, cu nr. cadastral ZZ; nulitatea absolută a contractului de schimb încheiat între SC M. SA și SC O. SA în data de 30 iunie 2004 constatat prin sentința civilă nr. 891/2004 a Judecătoriei Brezoi, având ca obiect terenul în suprafață de 8645 mp aferent activului ștrand Ocnele Mari, înscris în CF QQ Ocnele Mari nr. cad.

JJ; a constatat câ pârâtul reclamant reconvențional Orașul Ocnele Mari are drept de proprietate publică asupra imobilelor ce fac obiectul celor trei contracte; a fost obligată pârâta reconvențională SC A. SA prin administrator judiciar P. SPRL să restituie pârâtului-reclamant reconvențional posesia terenului aferent obiectivului Camping H. în suprafață de 5567,67 mp, ștrand Ocnele Mari în suprafață de 8645 mp și ștrand F. în suprafață de 19292 mp; a fost dispusă rectificarea CF nr. KK, QQ, WW ale Orașului Ocnele Mari în sensul înscrierii dreptului de proprietate publică al pârâtului Orașul Ocnele Mari asupra imobilelor ce au tăcut obiectul celor trei acte nule; a fost obligată pârâta-reconvenționaiă SC A. SA să plătească reclamantului reconvențional Orașul Ocnele Mari suma de 2823,48 RON, iar pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea suma de 12.200 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în raport de temeiul de drept invocat și de probele administrate în cauză, de părți, în esență, a reținut următoarele: Unul dintre motivele pentru care s-a impus constatarea nulității absolute a actelor și tranzacțiilor, ce au avut ca obiect terenurile ce aparțin domeniului public al Orașului Ocnele Mari se referă la faptul că acestea se bazează pe o cauză ilicită care constă în fraudarea dreptului de proprietate publică.

Certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise de Ministerul Turismului în favoarea SC J. SA au fost anulate, după cum urmează; din 06 iunie 2002 privind terenul în suprafață de 19.292,19 mp, aferent ștrand F., prin sentința nr. 35/F/C din 10 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosar nr. x/F/C/2002, irevocabilă, prin decizia nr. 4336 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/4/2007; din 06 iunie 2002 privind terenul în suprafață de 8.645,00 mp, aferent ștrandului Ocnele Mari și din 06 iunie 2002 privind terenul în suprafață 5567 mp aferent Campingului H., prin sentința nr. 36/17C din 10 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosar nr. x/F/C/2002, irevocabilă, prin decizia nr. 5871 din 09 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2004, prin încheierea din data de 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. x/46/2002 (număr în format vechi x/2002) s-a îndreptat eroarea materială cu privire la numărul certificatului de atestare a dreptului de proprietate aferent terenului Camping H., în sensul că s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din anul 2002 și nu cel din anul 2002, care a făcut obiectul sentinței nr. 35/2004 din Dosar nr. x/2002. Prin urmare, tranzacțiile efectuate nu pot fi întemeiate pe un act ce a fost constatat ca fiind nul, nulitatea certificatelor atrăgând și nulitatea actelor subsecvente. Cu privire la petitul referitor la obligarea SC A. SA la recunoașterea dreptului de proprietate publică și, pe cale de consecință, la restituirea posesiei terenurilor aferente activului Camping H., în suprafața de 5.567,67 mp (ce face parte din suprafața de 6754 mp, înscrisă în Anexa nr. 9 la H.G.

nr. 1362/2001), ștrand Ocnele Mari în suprafață de 8.645 mp și ștrand F. în suprafață de 19292 mp, s-a reținut că dreptul de proprietate publică a fost dobândit prin efectul legii [art. 3 alin. (1) și (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia] și în conformitate cu prevederile art. 136 din Constituția României, republicată, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și art. Il alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia - bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

H.G. nr. 1362/2001 în Anexa nr. 9 cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Orașului Ocnele Mari, figurează terenurile aferente Camping H. în suprafață de 6754 mp, ștrand Ocnele Mari în suprafață de 8645 mp și ștrand F. în suprafață de 19292 mp, deci acestea au regimul juridic al proprietății publice. Prin decizia nr. 2841/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de SC B. SA pentru anularea parțială a H.G.

nr. 1362/2001, reținându-se că inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Orașului Ocnele Mari, s-a întocmit cu respectarea prevederilor legale, astfel s-a apreciat că intimata SC B. SA nu poate invoca faptul că prin apariția Legii nr. 15/1990, în mod automat, a devenit proprietară asupra imobilelor în litigiu, nu a putut prezenta dovezi cu acte emise anterior hotărârii de guvern atacate, din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra terenurilor respective, și că acestea fac parte din domeniul public al orașului Ocnele Mari. Întrucât starea de fapt și de drept rezultată din sentința civilă nr. 891/2004 a Judecătoriei Brezoi nu s-a modificat, s-a apreciat că cele trei terenuri se află și la acest moment în posesia reelamantei-pârâte reconvențional SC A. SA.

Cum aceasta nu este proprietara terenurilor, în baza art. 480 C. civ. a fost obligată să le restituie, în posesia pârâtului reclamant-reconvențional Orașul Ocnele Mari. Cu privire la petitul referitor la rectificarea cărților funciare în care sunt înscrise cele trei terenuri, având în vedere că s-a anulat titlul în baza căruia s-a efectuat înscriere, în baza art. 34 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus rectificarea CF WW, QQ și XX ale Orașului Ocnele Mari, în sensul întabulării dreptului de proprietate publică al pârâtului asupra acestora. Potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta pârâtă reconvențională SC A. SA a fost obligată să plătească pârâtului reclamant reconvențional Orașul Ocnele Mari suma de 2823,48 RON, cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și suma de 12.200 RON pârâtei R.A.

Romsilva -- Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, cu același titlu. Împotriva sentinței civile nr. 288/2014 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, a declarat apel, în termen, reclamanta principală SC A. SA, prin lichidator judiciar P. SPRL Târgu Jiu, iar prin decizia nr. 51/2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia a fost respins apelul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SA, iar prin decizia civilă nr. 225/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 51/2014 a Curții de Apel Alba lulia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Cu privire la critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ., Înalta Curte, a reținut că, „în apel, dispozițiile art. 274-276 C. proc. civ. au fost analizate din perspectiva art. 246 C. proc. civ., în condițiile în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 276 din același cod, doar în raport de soluția dată acțiunii principale, cu toate că pârâta R.N.P. Romsilva a formulat în cauză o cerere reconvențională la care a renunțat ulterior. Prin decizia nr. 988 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în rejudecare, a fost admis apelul formulat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/288/2010, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, mimai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care apelanta reclamantă a fost obligată față de R.N.P.

Romsilva - Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, pe care i-a redus la suma de 6100 RON, și a fost menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, in raport de criticile aduse de reclamantă și în limitele impuse de art. 315 C. proc. civ., că în cauza de față pârâta R.N.P. Romsilva a avut o dublă calitate, atât de pârâtă, în raport cu cererea formulată de reclamanta SC A. SA, cât și de reclamantă reconvențională în cererea pe care aceasta a formulat-o. Față de soluția dată acțiunii principale (care a fost anulată ca netimbrată), s-a considerat că R.N.P. Romsilva este îndreptățită la cheltuieli de judecată, însă în ceea ce privește cererea sa reconvențională, unde a renunțat la judecată, s-a apreciat că nu mai este în drept să solicite cheltuieli de judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 276 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte se va aprecia în ce măsură fiecare din acestea, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, criticile reclamantei au fost constatate fondate, iar cuantumul cheltuielilor de judecată la care apelanta a fost obligată către R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, a fost redus la 6100 RON. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Regia Naționala a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea prin care invocând motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din art. 304 C. proc. civ., a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 12.200 RON cheltuieli de judecată în favoarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Vâlcea.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta pârâtă după ce prezintă istoricul cauzei și redă conținutul hotărârilor pronunțate în cauză, consideră că obligarea reclamantei la plata sumei de 12.200 RON cheltuieli de judecată în favoarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Vâlcea este una conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., că suma reprezentând onorariile au fost dovedite cu acte, și plătite pentru asigurarea apărării, față de cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională a Direcției Silvice Vâlcea care a fost formulată de consilierul juridic al instituției. În drept, a fost invocat pct. 8 din art. 304 C. proc. civ. și art. 304 1 din același cod. La termenul de ședință din 10 martie 2016, instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și a rămas în pronunțare pe acest aspect. Analizând posibilitatea încadrării criticilor formulate în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curie, constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 988 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/288/2010*, a fost admis apelul formulat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/288/2010, și în consecință a fost schimbată, în parte sentința apelată, numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care apelanta reclamantă a fost obligată către pârâta R.N.P.

Romsilva - Direcția Silvică Râmnicu Vâlcea, pe care l-a redus la suma de 6100 RON, și a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. Potrivit art. 302 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea se poate cere „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Față de aceste dispoziții legale, deși recurenta își fundamentează recursul pe dispozițiile acestui articol, se constată că susținerile acesteia nu privesc niciuna din ipotezele prevăzute de text. Astfel, recurenta nu indică care este actul juridic a cărui interpretare greșită făcută de instanța, a dus la schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ai acestuia, pronunțând astfel o hotărâre neiegală.

Rămâne în discuție, dacă aprecierea recurentei cu privire la faptul că obligarea reclamantei la plata sumei de 12,200 RON, cheltuieli de judecată s-a făcut conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., că această suma a fost dovedită prin actele depuse Ia dosar și plătită pentru asigurarea apărării, față de cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională a Direcției Silvice Vâlcea, ar putea fi încadrată din oficiu, în motivul de recurs prevăzut de pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Se constată că această susținere nu poate fi încadrată în cerințele art. 304 pct 9 C. proc. civ., deoarece, instanța de recurs poate să verifice doar dacă au fost respectate sau nu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., pentru reducerea onorariului avocatului, iar nu dacă suma la care s-a oprit judecătorul este prea mare sau prea mică. De altfel, instanța și-a motivat soluția, în raport de dispozițiile art. 276 C. proc. civ., ce reglementează posibilitatea compensării cheltuielilor de judecată, iar prin hotărârea atacată, valoarea acestora a fost redusă întrucât, prin renunțarea la judecata propriei cereri reconvenționale, recurenta pârâtă nu mai era în drept să solicite cheltuieli de judecată. Referitor la dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., instanța apreciază că situația prevăzută de acest text legal, nu este verificată, în cauză nefnnd vorba de o hotărâre care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel.

Prin urmare, față de considerentele arătate, cum recurenta pârâtă nu formulează critici care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat ca temei legal, și nici critici ce ar putea fi încadrate din oficiu într-unul din celelalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și față de faptul că nu există nici motive de ordine publică, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurenta - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Vâlcea, împotriva deciziei nr. 988 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/288/2010*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.