ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I a civilă, a fost anulată ca neiimbrată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC G. SA prin lichidator judiciar S. Sprl, în contradictoriu cu pârâții SC B. SA prin reprezentant C. Ipurl Focșani, D.G.R.F.P. Craiova, M.F.P., SC T. SRL Rm. Vâlcea, Orașul Ocnele Mari prin primar, Municipiul Rîrnnicu Vâlcea prin primar, R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea.

A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul Orașul Ocnele Mari prin primar în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională SC G. SA și cu pârâta SC B. SA (fostă SC A. SA) prin lichidator judiciar C. Ipurl Focșani și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA și SC Z. SA la 14 ianuarie 2002, constatat prin Decizia civilă nr. 1014 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea, având ca obiect teren în suprafață de 5.567,67 mp, aferent activului Camping Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele Mari; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA și SC Z. SA autentificat din 23 iulie 2002 la B.N.P.

F.R. având ca obiect terenul de 19.292,19 mp, Ștrand Ocnița înscris în C.F. Ocnele Mari, s-a constatat nulitatea absoiută a contractului de schimb încheiat între SC Z. SA și SC G. SA la 30 iunie 2004 constatat prin sentința civilă nr. 891/2004 a Judecătoriei Brezoi, având ca obiect terenul în suprafață de 8.645 mp aferent activului Ștrand Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele Mari. Prin aceeași hotărâre s-a constatat eă pârâtul reclamant reconvențional Orașul Ocnele Mari, are un drept de proprietate publică asupra imobilelor ce fac obiectul celor trei contracte. A fost obligată pârâta reconvențională SC G. SA prin administrator judiciar S. Sprl să restituie pârâtului-reclamant reconvențional posesia terenului aferent obiectivului „Camping Ocnele Mari" în suprafață de 5.567,67 mp, Ștrand Ocnele Mari în suprafață de 8645 mp și Ștrand Ocnița în suprafață de 19.292 mp.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus rectificarea C.F. ale Orașului Ocnele Mari în sensul înscrierii dreptului de proprietate publică al pârâtului Orașul Ocnele Mari asupra imobilelor ce au făcut obiectul celor trei acte nule și a fost obligată pârâta-reconvențională SC G. SA să plătească reclamantului reconvențional Orașul Ocnele Mari suma de 2823,48 lei, iar pârâtei R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea suma de 12.200 lei, cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 288/2014 a Tribunalului Sibiu, secția I a civilă, a declarat apel, în termen, reclamanta SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl Tîrgu-Jiu, solicitând desființarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că:în mod greșit a fost anulată ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamantă, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, „toate acțiunile introduse de lichidator, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxei de timbru”. S-a mai susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., când prin încheierea din 09 ianuarie 2014 a luat act de renunțarea la judecata cererii reconventionale formulată de R.N.P. R. SA, prin D.S. Vîlcea, întrucât potrivit art. 246 alin. (4) C. proc. civ., renunțarea nu poate fi făcută decât cu învoirea părților în situația în care s-a intrat în dezbaterea fondului, iar consimțământul apelantei nu a fost solicitat.

Astfel, reclamanta a susținut că în condițiile în care instanța de fond a luat act de renunțare la judecata cererii reconventionale, în mod greșit s-a dispus obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată față de aceasta, cheltuieli în sumă de 12.200 lei, reprezentând taxa de timbru, întrucât, față de reclamanta reconvențională, apelanta nu a căzut în pretenții și nici nu se poate reține vreo culpă procesuală. În mod greșit instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de către pârâtul Orașul Ocnele-Mari, prin primar, întrucât deși se face referire la dosarul soluționat prin sentința penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1158/2012 a Curții de Apel București, în această cauză instanța nu a soluționat decât latura penală, latura civilă fiind în curs de judecată.

S-a mai arătat că prin sentința penală nr. 540/2008, Judecătoria Suceava a reținut că inculpații M.N. și C.M. au înstrăinat doar terenurile statului și nu ale societății SC A. SA, astfel încât nu se poate reține acest fapt ca un argument în favoarea nulității invocate. Prin întâmpinările formulate, pârâții Orașul Ocnele - Mari, Consiliul Județean Vîlcea și R.N.P. R. D.S. Vîlcea, au solicitat respingerea apelului ca nefbndat, arătând, în esență, că în sarcina reclamantei subzista obligația de plată a taxei de timbru de la data sesizării instanței, dată la care nu era supusă procedurii insolvenței. Deschiderea procedurii insolvenței pentru debitoarea SC G. SA și numirea administratorului judiciar S. Sprl Tîrgu Jiu a avut loc la data de î 2 noiembrie 2012, iar prin sentința nr. 1106 din 02 septembrie 2013 s-a dispus numirea S. Sprl Tîrgu Jiu ca lichidator judiciar.

începând cu termenul din 16 noiembrie 2013, SC G. SA a fost citată și prin lichidator judiciar, însă aceasta nu s-a prezentat, motiv pentru care nu se poate imputa instanței că nu i-a fost luat consimțământul cu privire Ia renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulată de R.N.P. R. Față de greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., s-a arătat că reclamanta este în culpă procesuală, odată ce a declanșat procedura judiciară, iar acțiunea a fost anulată ca netimbrată.

Prin Decizia civilă nr. 51 din 19 iunie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia secția civilă a respins apelul reclamantei pentru următoarele considerente: Sub aspectul primului motiv de apel invocat, instanța de apel a reținut că deschiderea procedurii generale a insolvenței pentru reclamanta SC G. SA și numirea administratorului judiciar S. Sprl Tîrgu Jiu, s-a dispus prin sentința civilă nr. 1750 din 2 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, (fila 276 dosar Judecătoria Sibiu). începând cu termenul de judecată din 06 februarie 2013, reclamanta a fost citată prin administratorul și lichidatorul judiciar S. SPRL Tîrgu Jiu, la Judecătoria Sibiu și, ulterior, la Tribunalul Sibiu. Potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006, sunt scutite de taxe de timbru toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor.

Prin urmare, sunt scutite de la plata taxelor de timbru dosar acțiunile formulate personal de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și numai cele necesare în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006. În speță, acțiunea dedusă judecății, intitulată inițial „acțiune incidentală", a fost formulată de reclamantă, prin reprezentant legal, în cadrul Dosarului nr. 15071/318/2009 al Judecătoriei Tîrgu Jiu, iar după data deschiderii procedurii insolvenței (12 noiembrie 2012), nici administratorul judiciar și nici lichidatorul nu au declarat expres că își însușesc acțiunea, iar lichidatorul nu a contestat taxa de timbru stabilită de către Tribunalul Sibiu prin încheierea din 09 ianuarie 2014 (fila 111 dosar Tribunalul Sibiu), deși procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ca atare, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține, susținerea apelantei că era scutită de plata taxei de timbru, atâta timp cât acțiunea a fost introdusă anterior deschiderii procedurii insolvenței, iar textul de lege, respectiv art. 77 din Legea nr. 85/2006, face referire strictă la persoana titularului acțiunii și domeniul de aplicare al normei, respectiv acțiunile ce privesc chiar procedura insolvenței sau recuperarea creanțelor debitoarei. Cum, acțiunea nu a fost formulată de către administratorul judiciar sau lichidator și nici măcar însușită de către aceștia, în mod corect instanța de fond, având în vedere natura acțiunii, a pus în vedere reclamantei să timbreze, astfel că soluția de anulare întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 este una legală și temeinică.

Instanța de apel a mai reținut că este nefondată și cea de-a doua critică a apelantei, reținând că la termenul de judecată din 28 noiembrie 2013, Tribunalul Sibiu a dispus citarea reclamantei prin lichidator judiciar, cu un exemplar din cererea de renunțare la judecata acțiunii reconvenționale formulată de către R.N.P. R D.S. Rîmnicu Vîlcea. Cum, reclamanta nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată și nici nu și-a manifestat opoziția față de renunțarea la judecată, urmează ca absența sa nu putea constitui un impediment la consfințirea actului de dispoziție ai reclamantei reconvenționale, în aplicarea art. 246 C. proc. civ., absența neputând echivala cu o opoziție la actul de renunțare la judecată, În raport de soluția dată acțiunii principale, obligarea reclamantei ia plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea R.N.P.

R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., suma reprezentând onorariile dovedite cu chitanță, ale apărătorilor angajați de pârâtă în cauză (fila 175 dosar tribunal), iar nu taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, așa cum greșit susține apelanta. Instanța de apel a mai reținut că sunt nefondate și criticile referitoare la soluția dată cererii reconvenționale formulată de pârâtul Orașul Ocnele Mari, prin primar. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, situația judiciară a celor trei terenuri ce fac obiectul cererii reconvenționale a fost anterior clarificată prin hotărârile judecătorești prin care au fost anulate certificatele de atestare a dreptului de proprietate din 06 iunie 2002, nulitatea acestor certificate atrăgând nulitatea actelor juridice subsecvente.

De asemenea, s-a reținut că prin Decizia nr. 2841 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat că inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Orașului Ocnele Mari, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale. Bunurile din domeniul public, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele nu pot face obiectul tranzacționării de către terți, actele încheiate în astfel de condiții fiind lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor ari 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în vigoare la data încheierii tranzacțiilor, S-a mai reținui că în ce privește cauza ilicită, dedusă din intenția de fraudare a dreptului de proprietate publică, este dovedită prin hotărârile penale, prin care vinovăția inculpaților M.N.

și C.M., ce au reprezentat SC A. SA, a fost stabilită, sub aspectul activităților de înstrăinare în interes propriu a imobilelor în litigiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel, se arată că prin cererea de apel a fost dezvoltat și motivul eu privire la greșita obligare a reclamantei la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată, în condițiile în care instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată a cererii reconvenționale a pârâtei reclamantă reconvențional R.N.P. R. prin D.S. Vâlcea, în condițiile în care față de pârâta reclamantă reconvențional R.N.P. R.D.S.

Vâlcea, nu a căzut în pretenții și nici nu se poate reține vreo culpă procesuală raportat la cererea reconvențională. S-a mai învederat că instanța de apel nu a ținut cont de actele depuse la dosar, în sensul că Tribunalul Constanța a respins toate cererile depuse de lichidatorul SC B. SA, ca tardiv introduse. S-a mai susținut că SC G. SA se află în lichidare judiciară (faliment) și, conform Legii nr. 85/2006 este scutită de taxa de timbru pentru acțiunile introduse, chiar dacă acțiunea a fost introdusă la momentul când nu se afla nici în faliment și nici în stare de insoîvență. Ca atare, față de situația specială în care se află, respectiv de lichidare judiciară, societatea SC G. SA nu avea de unde să plătească taxa de timbru, chiar dacă a fost înștiințată de instanța de fond, neavând lichidități.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În ce privește susținerea recurentei legată de critica legată de faptul că ar ti fost scutită de plata taxei de timbru în condițiile în care se află în lichidare judiciară, sunt de reținut următoarele: Este real că potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, „toate acțiunile introduse de lichidator, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxei de timbru, numai că acțiunea a tost introdusă anterior deschiderii procedurii insolvenței, iar textul de lege, sus evocat face referire strictă la persoana titularului acțiunii și domeniul de aplicare al normei, respectiv acțiunile ce privesc chiar procedura insolvenței sau recuperarea creanțelor debitoarei.

Cum, acțiunea nu a fost formulată de către administratorul judiciar sau lichidator și nici măcar însușită de către aceștia, dispozițiile sus evocate nu-și găsesc aplicabilitate, Or, față de obiectul și natura acțiunii, în mod legal și corect instanța a pus în vedere reclamantei timbrarea acțiunii, motiv pentru care soluția de anulare ca netimbrată a acțiunii dispusă în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, este legală. În ce privește susținerea recurentei legată de greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele: Este real că potrivit art. 246 C. proc. civ. reclamantul poate sa renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.

Întrucât prin promovarea unei acțiuni reconvenționale, pârâtul dobândește poziția procesuală de reclamant în privința pretențiilor proprii formulate împotriva reclamantului, rezultă că și pârâtul poate renunța la judecata cererii reconvenționale în aceleași condiții ca și reclamantul, efectele renunțării fiind identice. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 274-276 C. proc. civ., instanța trebuie sa aibă în vedere și dispozițiile legale sus evocate Or, este de reținut că instanța nu a analizat din perspectiva dispozițiilor legale sus evocate, moîivul de apel ce viza greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., în condițiile în care s-a arătat doar că în raport de soluția dată acțiunii principale, obligarea reclamantei ia plata sumei de 12,200 lei cheltuieli de judecată în favoarea R.N.P.

R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă dispozițiilor art, 274 C. proc. civ. Dispozițiile art. 276 C. proc. civ. prevăd ipoteza„când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”. Prin urmare poziția juridică de parte câștigătoare într-un litigiu este dată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Or, din perspectiva celor expuse, raportat la soluția dată în fond, este de reținut că instanța de apel nu a analizat motivul de apel ce viza greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ., motiv pentru care fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl, împotriva Deciziei nr. 51 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.