ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2015

HOTĂRÂRE
23.01.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I a

civilă, a fost anulată ca neiimbrată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC

prin reprezentant C. Ipurl Focșani, D.G.R.F.P. Craiova, M.F.P., SC T. SRL Rm.

Vâlcea, Orașul Ocnele Mari prin primar, Municipiul Rîrnnicu Vâlcea prin primar,

R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea.

A fost admisă cererea reconvențională

formulată de pârâtul Orașul Ocnele Mari prin primar în contradictoriu cu

reclamanta-pârâtă reconvențională SC G. SA și cu pârâta SC B. SA (fostă SC A.

SA) prin lichidator judiciar C. Ipurl Focșani și în consecință s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA

și SC Z. SA la 14 ianuarie 2002, constatat prin Decizia civilă nr. 1014 din 23

iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea, având ca obiect teren în suprafață de

5.567,67 mp, aferent activului Camping Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele

Mari; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între SC A. SA și SC Z. SA autentificat din 23 iulie 2002 la B.N.P.

F.R. având ca obiect terenul de 19.292,19 mp, Ștrand Ocnița înscris în C.F.

Ocnele Mari, s-a constatat nulitatea absoiută a contractului de schimb încheiat

între SC Z. SA și SC G. SA la 30 iunie 2004 constatat prin sentința civilă nr.

891/2004 a Judecătoriei Brezoi, având ca obiect terenul în suprafață de 8.645

mp aferent activului Ștrand Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele Mari.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat eă

pârâtul reclamant reconvențional Orașul Ocnele Mari, are un drept de

proprietate publică asupra imobilelor ce fac obiectul celor trei contracte.

A fost obligată pârâta reconvențională

SC G. SA prin administrator judiciar S. Sprl să restituie pârâtului-reclamant

reconvențional posesia terenului aferent obiectivului „Camping Ocnele

Mari" în suprafață de 5.567,67 mp, Ștrand Ocnele Mari în suprafață de 8645

mp și Ștrand Ocnița în suprafață de 19.292 mp.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus

rectificarea C.F. ale Orașului Ocnele Mari în sensul înscrierii dreptului de

proprietate publică al pârâtului Orașul Ocnele Mari asupra imobilelor ce au

făcut obiectul celor trei acte nule și a fost obligată pârâta-reconvențională

SC G. SA să plătească reclamantului reconvențional Orașul Ocnele Mari suma de

2823,48 lei, iar pârâtei R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea suma de 12.200 lei,

cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr.

288/2014 a Tribunalului Sibiu, secția I a civilă, a declarat apel, în termen,

reclamanta SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl Tîrgu-Jiu, solicitând

desființarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivelor de apel,

reclamanta a arătat că:în mod greșit a fost anulată ca netimbrată acțiunea

civilă formulată de reclamantă, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 77 din

Legea nr. 85/2006, „toate acțiunile introduse de lichidator, inclusiv pentru

recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxei de timbru”.

S-a mai susținut că instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., când prin

încheierea din 09 ianuarie 2014 a luat act de renunțarea la judecata cererii

reconventionale formulată de R.N.P. R. SA, prin D.S. Vîlcea, întrucât potrivit

art. 246 alin. (4) C. proc. civ., renunțarea nu poate fi făcută decât cu învoirea

părților în situația în care s-a intrat în dezbaterea fondului, iar

consimțământul apelantei nu a fost solicitat.

Astfel, reclamanta a susținut că în

condițiile în care instanța de fond a luat act de renunțare la judecata cererii

reconventionale, în mod greșit s-a dispus obligarea ei la plata cheltuielilor

de judecată față de aceasta, cheltuieli în sumă de 12.200 lei, reprezentând

taxa de timbru, întrucât, față de reclamanta reconvențională, apelanta nu a

căzut în pretenții și nici nu se poate reține vreo culpă procesuală. În mod

greșit instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de către

pârâtul Orașul Ocnele-Mari, prin primar, întrucât deși se face referire la

dosarul soluționat prin sentința penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1158/2012 a Curții de Apel București,

în această cauză instanța nu a soluționat decât latura penală, latura civilă

fiind în curs de judecată.

S-a mai arătat că prin sentința penală

nr. 540/2008, Judecătoria Suceava a reținut că inculpații M.N. și C.M. au

înstrăinat doar terenurile statului și nu ale societății SC A. SA, astfel încât

nu se poate reține acest fapt ca un argument în favoarea nulității invocate.

Prin întâmpinările formulate, pârâții

Orașul Ocnele - Mari, Consiliul Județean Vîlcea și R.N.P. R. D.S. Vîlcea, au

solicitat respingerea apelului ca nefbndat, arătând, în esență, că în sarcina

reclamantei subzista obligația de plată a taxei de timbru de la data sesizării

instanței, dată la care nu era supusă procedurii insolvenței. Deschiderea

procedurii insolvenței pentru debitoarea SC G. SA și numirea administratorului

judiciar S. Sprl Tîrgu Jiu a avut loc la data de î 2 noiembrie 2012, iar prin

sentința nr. 1106 din 02 septembrie 2013 s-a dispus numirea S. Sprl Tîrgu Jiu

ca lichidator judiciar. începând cu termenul din 16 noiembrie 2013, SC G. SA a

fost citată și prin lichidator judiciar, însă aceasta nu s-a prezentat, motiv

pentru care nu se poate imputa instanței că nu i-a fost luat consimțământul cu

privire Ia renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulată de R.N.P.

R.

Față de greșita aplicare a

dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., s-a arătat că reclamanta este în culpă

procesuală, odată ce a declanșat procedura judiciară, iar acțiunea a fost anulată

ca netimbrată.

Prin Decizia civilă nr. 51 din 19

iunie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia secția civilă a respins apelul reclamantei

pentru următoarele considerente:

Sub aspectul primului motiv de apel

invocat, instanța de apel a reținut că deschiderea procedurii generale a

insolvenței pentru reclamanta SC G. SA și numirea administratorului judiciar S.

Sprl Tîrgu Jiu, s-a dispus prin sentința civilă nr. 1750 din 2 noiembrie 2012 a

Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, (fila 276 dosar Judecătoria Sibiu).

începând cu termenul de judecată din 06 februarie 2013, reclamanta a fost

citată prin administratorul și lichidatorul judiciar S. SPRL Tîrgu Jiu, la

Judecătoria Sibiu și, ulterior, la Tribunalul Sibiu.

Potrivit art. 77 din Legea nr.

85/2006, sunt scutite de taxe de timbru toate acțiunile introduse de

administratorul judiciar sau lichidator, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.

85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor. Prin urmare, sunt scutite de

la plata taxelor de timbru dosar acțiunile formulate personal de

administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și numai cele necesare în

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006.

În speță, acțiunea dedusă judecății,

intitulată inițial „acțiune incidentală", a fost formulată de reclamantă,

prin reprezentant legal, în cadrul Dosarului nr. 15071/318/2009 al Judecătoriei

Tîrgu Jiu, iar după data deschiderii procedurii insolvenței (12 noiembrie

2012), nici administratorul judiciar și nici lichidatorul nu au declarat expres

că își însușesc acțiunea, iar lichidatorul nu a contestat taxa de timbru

stabilită de către Tribunalul Sibiu prin încheierea din 09 ianuarie 2014 (fila

111 dosar Tribunalul Sibiu), deși procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ca atare, instanța de apel a apreciat

că nu se poate reține, susținerea apelantei că era scutită de plata taxei de

timbru, atâta timp cât acțiunea a fost introdusă anterior deschiderii

procedurii insolvenței, iar textul de lege, respectiv art. 77 din Legea nr.

85/2006, face referire strictă la persoana titularului acțiunii și domeniul de

aplicare al normei, respectiv acțiunile ce privesc chiar procedura insolvenței

sau recuperarea creanțelor debitoarei. Cum, acțiunea nu a fost formulată de

către administratorul judiciar sau lichidator și nici măcar însușită de către aceștia,

în mod corect instanța de fond, având în vedere natura acțiunii, a pus în

vedere reclamantei să timbreze, astfel că soluția de anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 este una legală și temeinică.

Instanța de apel a mai reținut că este

nefondată și cea de-a doua critică a apelantei, reținând că la termenul de

judecată din 28 noiembrie 2013, Tribunalul Sibiu a dispus citarea reclamantei

prin lichidator judiciar, cu un exemplar din cererea de renunțare la judecata

acțiunii reconvenționale formulată de către R.N.P. R D.S. Rîmnicu Vîlcea.

Cum, reclamanta nu s-a prezentat în

instanță, deși a fost legal citată și nici nu și-a manifestat opoziția față de

renunțarea la judecată, urmează ca absența sa nu putea constitui un impediment la

consfințirea actului de dispoziție ai reclamantei reconvenționale, în aplicarea

art. 246 C. proc. civ., absența neputând echivala cu o opoziție la actul de

renunțare la judecată,

În raport de soluția dată acțiunii

principale, obligarea reclamantei ia plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de

judecată în favoarea R.N.P. R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., suma reprezentând onorariile dovedite cu

chitanță, ale apărătorilor angajați de pârâtă în cauză (fila 175 dosar tribunal),

iar nu taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, așa cum greșit susține

apelanta.

Instanța de apel a mai reținut că sunt

nefondate și criticile referitoare la soluția dată cererii reconvenționale

formulată de pârâtul Orașul Ocnele Mari, prin primar. Așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond, situația judiciară a celor trei terenuri ce fac

obiectul cererii reconvenționale a fost anterior clarificată prin hotărârile

judecătorești prin care au fost anulate certificatele de atestare a dreptului

de proprietate din 06 iunie 2002, nulitatea acestor certificate atrăgând

nulitatea actelor juridice subsecvente.

De asemenea, s-a reținut că prin

Decizia nr. 2841 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat că inventarul bunurilor ce

aparțin domeniului public al Orașului Ocnele Mari, a fost întocmit cu

respectarea prevederilor legale.

Bunurile din domeniul public, fiind

inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele nu pot face obiectul

tranzacționării de către terți, actele încheiate în astfel de condiții fiind

lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor ari 11 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, în vigoare la data încheierii tranzacțiilor,

S-a mai reținui că în ce privește

cauza ilicită, dedusă din intenția de fraudare a dreptului de proprietate

publică, este dovedită prin hotărârile penale, prin care vinovăția inculpaților

M.N. și C.M., ce au reprezentat SC A. SA, a fost stabilită, sub aspectul

activităților de înstrăinare în interes propriu a imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează

nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel, se arată că prin cererea de

apel a fost dezvoltat și motivul eu privire la greșita obligare a reclamantei

la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată, în condițiile în care

instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată a cererii reconvenționale

a pârâtei reclamantă reconvențional R.N.P. R. prin D.S. Vâlcea, în condițiile

în care față de pârâta reclamantă reconvențional R.N.P. R.D.S. Vâlcea, nu a

căzut în pretenții și nici nu se poate reține vreo culpă procesuală raportat la

cererea reconvențională.

S-a mai învederat că instanța de apel

nu a ținut cont de actele depuse la dosar, în sensul că Tribunalul Constanța a

respins toate cererile depuse de lichidatorul SC B. SA, ca tardiv introduse.

S-a mai susținut că SC G. SA se află

în lichidare judiciară (faliment) și, conform Legii nr. 85/2006 este scutită de

taxa de timbru pentru acțiunile introduse, chiar dacă acțiunea a fost introdusă

la momentul când nu se afla nici în faliment și nici în stare de insoîvență.

Ca atare, față de situația specială în

care se află, respectiv de lichidare judiciară, societatea SC G. SA nu avea de

unde să plătească taxa de timbru, chiar dacă a fost înștiințată de instanța de

fond, neavând lichidități.

Examinând hotărârea instanței de apel

prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește susținerea recurentei

legată de critica legată de faptul că ar ti fost scutită de plata taxei de

timbru în condițiile în care se află în lichidare judiciară, sunt de reținut

următoarele:

Este real că potrivit dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 85/2006, „toate acțiunile introduse de lichidator,

inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxei de timbru,

numai că acțiunea a tost introdusă anterior deschiderii procedurii insolvenței,

iar textul de lege, sus evocat face referire strictă la persoana titularului

acțiunii și domeniul de aplicare al normei, respectiv acțiunile ce privesc

chiar procedura insolvenței sau recuperarea creanțelor debitoarei.

Cum, acțiunea nu a fost formulată de

către administratorul judiciar sau lichidator și nici măcar însușită de către

aceștia, dispozițiile sus evocate nu-și găsesc aplicabilitate,

Or, față de obiectul și natura

acțiunii, în mod legal și corect instanța a pus în vedere reclamantei timbrarea

acțiunii, motiv pentru care soluția de anulare ca netimbrată a acțiunii dispusă

în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, este legală.

În ce privește susținerea recurentei

legată de greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., sunt de

reținut următoarele:

Este real că potrivit art. 246 C.

proc. civ. reclamantul poate sa renunțe oricând la judecată, fie verbal în

ședință, fie prin cerere scrisă. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea

cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe

reclamant la cheltuieli de judecată.

Întrucât prin promovarea unei acțiuni

reconvenționale, pârâtul dobândește poziția procesuală de reclamant în privința

pretențiilor proprii formulate împotriva reclamantului, rezultă că și pârâtul

poate renunța la judecata cererii reconvenționale în aceleași condiții ca și

reclamantul, efectele renunțării fiind identice.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor

art. 274-276 C. proc. civ., instanța trebuie sa aibă în vedere și dispozițiile

legale sus evocate

Or, este de reținut că instanța nu a

analizat din perspectiva dispozițiilor legale sus evocate, moîivul de apel ce

viza greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., în condițiile în

care s-a arătat doar că în raport de soluția dată acțiunii principale,

obligarea reclamantei ia plata sumei de 12,200 lei cheltuieli de judecată în

favoarea R.N.P. R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă dispozițiilor art, 274

Dispozițiile art. 276 C. proc. civ.

prevăd ipoteza„când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în

parte instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.

Prin urmare poziția juridică de parte

câștigătoare într-un litigiu este dată de raportul dintre conținutul obiectului

acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.

Or, din perspectiva celor expuse,

raportat la soluția dată în fond, este de reținut că instanța de apel nu a

analizat motivul de apel ce viza greșita aplicare a dispozițiilor art. 276 C.

proc. civ., motiv pentru care fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia

recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de

reclamantul SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl, împotriva Deciziei nr.

51 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Casează decizia și trimite cauza, spre

rejudecare, Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

23 ianuarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2016
valoarea de 500,000 RON, și, prin sentința civilă nr. 679/2013, a dispus decimarea competenței la Tribunalul Sibiu. Prin sentința civilă nr. 288/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s ecția I a civilă, a fost anulată, ca netimbrată, acțiun
ÎCCJ 2008-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4316/2008
6 iunie 2002 al Ministerului Turismului. În acest sens recurentul a precizat că art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 11 din Legea nr. 213/1998 sunt ulterioare Legii nr. 15/1990. Cât privește considerentele instanței de fond, cum că terenul în
ÎCCJ 2017-12-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1859/2017
., autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, a vinovăției acesteia. În acest context încheierea de către reprezentanții SC B. SA Rm. Vâlcea a contractelor de vânzare
ÎCCJ 2009-11-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5081/2009
și de Orașul Ocnele Mari prin primari (această ultimă cerere fiind calificată de instanță ca fiind accesorie, în interes alăturat pârâtului),cât și cererea de intervenție formulată de M.A.I. în interes alăturat pârâtului Guvernul României a
ÎCCJ 2003-05-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2003
excepție ce a fost respinsă față de sentința civilă nr. 8307/1998, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și de decizia civilă nr. 741/1999 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate în suprafață
Sursă