ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 21 din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Covasna, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul B.C., în calitatea sa de agent șef adjunct de poliție, și-a desfășurat activitatea începând cu luna mai 2007 la Postul de Poliție Comandau, îndeplinind atribuțiile denumite în fișa postului nr. S/200068 din 15 februarie 2007 (f. 40-44 ). Potrivit adresei nr. 522.417 din 09 aprilie 2010 IPJ Covasna - Postul de Poliție Comandau (f.113), deși inculpatul a fost propus, după mutarea sa la Postul de Poliție Comandau, să desfășoare activități pe linie de circulație, la nivelul IPJ Covasna nu există o dispoziție/ordin de zi din care să rezulte în mod expres faptul că agentul de poliție avea atribuții privind constatarea infracțiunilor și contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute de O.U.G.

nr. 195/2002. În perioada 01 octombrie 2007-30 octombrie 2007, în conformitate cu ordinul de serviciu seria L nr. 0260711 din 01 octombrie 2007 (f.119), inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă, deplasându-se în localitățile Nehoiu, Brăila, Ploiești, Constanta. De asemenea, începând cu data de 01 ianuarie 2008, din coroborarea extrasului din Programul comun de activități „Scutul Pădurii"(f.120) cu extrasele din planurile de muncă lunare întocmite la nivelul Postului de Poliție Comandau (f.57-66 dos. u.p.) și sinteza activităților pe linie de silvicultură (f.68-69 dos.u.p.), inculpatul a desfășurat activități în cadrul programului „Scutul Pădurii". În aceeași perioadă, mai exact până la data de 12 noiembrie 2007, martorii denunțători, frații R.G.C.

și R.R.A., au lucrat la firma SC A. SRL, primul ca macaragist, iar cel de-al doilea în calitate de conducător auto. Cei doi își desfășurau activitatea pe autoutilitara marca Renault cu nr. de identificare VF6RD04C1RR100113 și efectuau transportul buștenilor din parchetul exploatat de către societate situat pe raza localității Comandau, la sediul societății din orașul Covasna. Martorul S.N.I. (f.84 dos.u.p., f. 48-49), socrul inculpatului, este coasociat și administrator al SC N. SRL Covasna, care are deschis un punct de lucru în localitatea Comandau, unde funcționează un gater. În cursul lunii septembrie sau octombrie 2007, acest martor s-a întâlnit cu martorul denunțător R.R.A. care i-a spus că patronul său, C.G., îi dă câteva lemne în contul salariului, lemne pe care intenționează să le ducă la gaterul lui S.N.I.

pentru prelucrare. Acesta l-a refuzat, precizând că nu poate primi lemnul decât după ce vorbește cu patronul martorului denunțător. Și anterior acestei date, cei doi frați R. au mai lăsat material lemnos la același gater, martorul S.N.I. achitându-le diferite sume de bani. La începutul lunii noiembrie 2007, martorii denunțători R.G.C. și R.R.A. au încărcat în autoutilitara marca Renault cu nr. de identificare VF6RD04C1RR100113, cantitatea de aproximativ 36 mc bușteni de esență rășinoase în parchetul de exploatare aparținând SC A. SRL din Comandau, materialul lemnos urmând să îl transporte la sediul societății. In timpul cursei, în jurul miezului nopții, au oprit la gaterul din Comandau aparținând SC N. SRL Covasna, unde au lăsat o anumită cantitate de material lemnos din cel pe care îl transportau.

Când au ajuns la sediul firmei A. SRL, ai cărei angajați erau, patronul societății, martorul C.G., a constatat lipsa cantității de material lemnos și a telefonat, în jurul orelor 04 00 , martorului U.I., maistrul care a asistat la încărcarea autoutilitare Renault, solicitându-i să se deplaseze la sediul firmei. Împreună au stabilit că din autoutilitară lipsea cantitatea de aproximativ 14 mc și au pornit în căutarea acesteia la mai multe gatere din Comandau, pentru a verifica unde o lăsaseră cei doi frați și au identificat-o, în jurul orelor 06 00 , în curtea gaterului aparținând SC N. SRL Covasna, o parte fiind deja debitată de către martorul C.I. Pentru a recupera cantitatea de material lemnos, martorul C.G.

i-a chemat pe frații R. cu autoutilitara și au fost ridicați atât buștenii nedebitați, cât și materialul debitat. Întorși la sediul firmei, martorii denunțători au fost întrebați de către patronul C.G. despre motivul care i-a determinat să lase buștenii în curtea gaterului din Comandau, unul dintre frați spunându-i că la salariul pe care îl primesc trebuie să facă și ei ceva pentru a trăi mai bine. Întrucât și-a recuperat paguba, martorul C.G., nu a formulat plângere împotriva martorilor R., cei doi de bună voie nu s-au mai dus la serviciu, încetând colaborarea cu societatea la data de 12 noiembrie 2007, astfel cum rezultă și din adresa nr. 19 din 09 septembrie 2008 a SC A.P. SRL (f 22 dos.u.p.).

Din examinarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, tribunalul a constat, pe de o parte, că deși în ceea ce îi privește pe martorii denunțători R.G.C. și R.R.A., prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât au denunțat autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, denunțul (f. 3 dosar u.p.) înregistrat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală la fila 4, a fost formulat de o altă persoană decât cei doi frați. Astfel, în fața instanței, R.R.A. a arătat că nu știe cine a sesizat organele de poliție, întrucât după el și fratele său a venit un anume „domn M." pentru a da declarații în calitate de martori cu privire la acest incident, personal fiind oprit în trafic de acesta și condus la poliție pentru a da aceste declarații.

În același sens, martorul R.G.C. a declarat în fața instanței că nu s-a dus la poliție de bună voie în luna mai 2008, ci a fost dus la poliție, iar dacă poliția nu l-ar fi dus să dea declarație, nu ar fi dat declarație vreodată deoarece C.G. și-a recuperat lemnele. Pe de altă parte, instanța a reținut existența contradicțiilor chiar dintre declarațiile așa-zișilor denunțători, precum și împrejurarea că acestea nu se coroborează și nu își găsesc susținerea în restul materialului probator administrat, ceea ce ridică serioase îndoieli în ceea ce pricește veridicitatea lor. În fază inițială, cei doi au prezentat ore diferite la care au lăsat materialul lemnos la gaterul din Comandau și asupra cantității de material lemnos lăsată, primul arătând că au lăsat lemnele în jurul orelor 23 00 , 3-4 mc, cel de-al doilea precizând orele 06 00 și cantitatea de 6-7 fire.

Martorii denunțători au mai susținut că mașina Renault avea numere de circulație provizorii expirate și nu era asigurată, iar inculpatul i-a oprit în trafic solicitându-le să lase câteva fire de lemne la gaterul socrului său pentru a putea circula în continuare cu mașina și pentru a nu îi lua permisul de conducere lui R.R.A. În fața instanței, martorul R.R.A. revine și arată că, de fapt, inculpatul i-a solicitat să-i dea câteva bucăți de lemn pentru a nu li se întocmi dosar penal. Din declarațiile celor doi frați rezultă că au avut această discuție cu inculpatul înainte cu două-trei săptămâni, înainte de a lăsa lemnele la gaterul din Comandau, aspect ce nu corespunde realității, inculpatul aflându-se în acea perioadă în concediu de odihnă, potrivit ordinul de serviciu seria L nr. 0260711 din 01 octombrie 2007(f.119).

Declarațiile martorilor denunțători nu se coroborează cu celelalte probe nici cu privire la orele la care au lăsat materialul lemnos la gaterul din Comandau, nici cu privire la cantitatea de lemn lăsată, nici cu privire la motivul pentru care au dus lemnul la acel gater și nici cu privire la împrejurarea că i-au însoțit pe martorii C.G. și U.I. pentru a căuta lemnul care le lipsea din autoutilitară. De asemenea, tribunalul a constat că nici susținerea că autoutilitara marca Renault avea numere de circulație provizorii expirate, motiv pentru care inculpatul le-ar fi solicitat să îi dea lemne pentru a putea circula, nu este sprijinită de restul probelor din cauză.

Astfel, potrivit tuturor înscrisurilor de la filele 27-56 dosar u.p., pentru autoutilitara marca Renault cu nr. de identificare VF6RD04C1RR100113, an de fabricație 1993, au fost eliberate autorizațiile de circulație provizorie, pentru perioada 20 februarie - 21 martie 2007, respectiv, pentru perioada 4 aprilie - 3 mai 2007. La data de 08 octombrie 2007, la registratura Primăriei orașului Covasna, a fost înregistrată, sub nr.5870, cererea pentru eliberarea certificat de înregistrare a unui vehicul care nu se supune înmatriculării, prin care se solicită înregistrarea autoîncărcătorului marca Renault cu nr. de identificare VF6RD04C1RR100113, care este folosit la colectarea de deșeuri din material lemnos de la diferite firme de pe teritoriul administrativ al orașului Covasna.

Ca urmare, la data de 08 octombrie 2007, Primăria orașului Covasna a înregistrat acest autovehiculul sub nr. Așadar, la data presupusei solicitări a inculpatului B.C. care se afla în concediu de odihnă, autoutilitara Renault cu nr. de identificare VF6RD04C1RR100113 era înregistrată sub nr., împrejurare ce rezultă și din declarația martorului T.B.F. Astfel, prima instanță a constatat că singurele probe care îl incriminează pe inculpat le constituie declarațiile martorilor R.G.C. și R.R.A. care, pentru motivele expuse, sunt contradictorii si necoroborate cu celelalte mijloace de probă. În prezenta cauză, în urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către aceste organe judiciare, nu s-a reușit să se facă dovada certă că inculpatul a comis infracțiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată.

În plus, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție și nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, a declarat constant încă de la urmărirea penală că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită, că nu a pretins sau primit bunuri, bani sau servicii de la persoane cu care intră în contact în virtutea profesiei sale, ceea ce se coroborează și cu declarația martorului N.V. Materialul probator administrat în cauză nu confirmă cu certitudine, fără echivoc și mai presus de orice îndoială că acesta, în calitatea sa de agent șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție Comandau, ar fi pretins și primit de la denunțătorii R.G.C.

și R.R.A. 3 mc material lemnos, bușteni de esență rășinoase, pentru a nu-și îndeplini sarcinile de serviciu, față de depistarea pe drumurile publice a autoutilitarei marca Renault, care circula fără a fi înmatriculată regulamentar, astfel cum se susține în actul de sesizare, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată prin probe certe, tribunalul apreciind că singura soluție care o poate pronunța în această cauză este aceea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

B. Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări dispuse în cauză, instanța de fond apreciind în mod eronat probele administrate în cauză, cea mai mare parte a motivării instanței fiind bazată pe declarațiile martorilor S.N.I., socrul inculpatului și a cumnatului inculpatului, fără a corobora toate probele din dosar, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței și pentru că instanța a omis să individualizeze cheltuielile judiciare avansate de stat, chiar și în situația în care acestea rămân în sarcina statului. Prin decizia penală nr. 69/Ap.

din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr. 21 din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Covasna, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală. C. Î mpotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând ambele hotărâri sub aspectul greșitei achitări a inculpatului deși infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este dovedită, solicitând în esență condamnarea acestuia. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință și-a precizat oral recursul, susținând doar cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. , solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul schimbării temeiului achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că în cauză operează principiul in dubio pro reo . Examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis. Astfel, prima instanță a motivat că materialul probator administrat în cauză nu confirmă cu certitudine, fără echivoc și mai presus de orice îndoială că inculpatul, în calitatea sa de agent șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție Comandau, ar fi pretins și primit de la denunțătorii R.G.C.

și R.R.A. 3 mc material lemnos, bușteni de esență rășinoase, pentru a nu-și îndeplini sarcinile de serviciu, față de depistarea pe drumurile publice a autoutilitarei marca Renault, care circula fără a fi înmatriculată regulamentar, așa cum se susține în actul de sesizare, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată prin probe certe. Motivarea primei instanțe a fost preluată de instanța de apel care a respins apelul declarat de parchet. Ambele instanțe au făcut în cauză o greșită aplicare a legii, întrucât deși se referă explicit la materialul probator care "nu confirmă cu certitudine, fără echivoc și mai presus de orice îndoială că inculpatul, în calitatea sa de agent șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție Comandau, ar fi pretins și primit de la denunțătorii R.G.C.

și R.R.A. 3 mc material lemnos, bușteni de esență rășinoase, pentru a nu-și îndeplini sarcinile de serviciu", precum și la faptul că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probe certe, apreciază că fapta nu există, în materialitatea ei, ceea ce în accepția doctrinei și jurisprudenței înseamnă că fapta nu a avut loc în realitate.

Or, în cazul în care instanța nu poate să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza unor probe sigure, certe, decisive care să nu lase loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, cum este și cazul în speță, este necesar a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" ( in dubio pro reo ). Aceasta întrucât înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății), iar dacă totuși îndoiala persistă, în ce privește vinovăția, atunci ea este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție". In concluzie, având în vedere împrejurarea că probele administrate în cauză nu confirmă cu certitudine, fără echivoc și mai presus de orice îndoială că inculpatul, în calitatea sa de agent șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție Comandau, ar fi comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, soluția care se impune este aceea a achitării în baza principiului potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" ( in dubio pro reo ). Ca atare, pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, modificând ambele hotărâri atacate doar sub aspectul temeiului achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., pe care îl va schimba din cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 69/Ap. din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.C. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 21 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Covasna și rejudecând în fond: Schimbă temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.