ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.10.2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5144/2007

HOTĂRÂRE
31.10.2007
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5144/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/

F din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins plângerea formulată de petiționara C.A.A. împotriva

rezoluției nr. 265/P/2005 din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, și a menținut rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat petiționara la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin sentința

penală nr. 51/ F din 29 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în

dosarul nr. 2475/46/2006, a fot respinsă plângerea formulată de petenta C.A.A.,

împotriva rezoluției nr. 356/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, aceasta fiind obligată la 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, la 1 iunie 2005, petenta a formulat plângere

penală împotriva comisarului D.L., șeful Poliției Câmpulung - Muscel, jud.

Argeș, solicitând cercetarea acestuia pentru faptele penale prevăzută de art. 288

S-a reținut în continuare că

petenta a reclamat faptul că, la 28 mai 2004, a fost sancționată

contravențional de către șeful Postului de Poliție Stâlpeni, întocmindu-se procesul

verbal de contravenție seria A.T. nr. 3956389 din 28 mai 2004, astfel că a

formulat plângere împotriva procesului verbal la Judecătoria Câmpulung.

Petenta mai arată că, în

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut nereal că „plângerea nu a

fost depusă în termenul legal” exercitând abuziv atribuțiile de serviciu iar,

inițial, Poliția Municipiului Câmpulung a depus un proces verbal de

contravenție în care se menționa a fost de față la întocmirea procesului

verbal, pe care, ulterior, l-au schimbat, săvârșind astfel infracțiunea de

fals.

Prin rezoluția nr. 265/P/2005

din10 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus însă

neînceperea urmăririi penale privind pe D.L., cercetat sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 289, art. 246 C. pen., întrucât faptele

nu există, soluție menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr. 359/2006 din 11 aprilie 2006.

Prima instanță a reținut că

nu se poate concluziona că șeful Poliției Câmpulung ar fi săvârșit o

infracțiune prin faptul că a invocat în întâmpinarea formulată excepția

tardivității plângerii cu atât mai mult cu cât această excepție nu a fost

primită de instanța civilă care a soluționat plângerea contravențională.

S-a notat în continuare, că

prin întâmpinare, intimatul nu a făcut altceva decât să susțină în instanță, actul

a cărei infirmare se solicitase.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 385

9

pct. 10, 17, și 18 C. proc. pen.

Recurenta a arătat că prima

instanță nu s-a pronunțat cu privire la falsul intelectual făcut de D.L. în memoriul

din D3910/P/2004, când acesta a susținut că petenta este sancționată cu

închisoare contravențională, motivând că la parchet, că „este o greșeală de

dactilografie!” și că în acest caz se aplică art. 289 și art. 246 C. pen.

Prin al doilea motiv de

recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în sensul

că falsul din referatul, întâmpinare depus la dosarul nr. 3153/Civ/2004 prin

care a fost modificat conținutul procesului verbal de contravenție, nu a fost avut

în vedere și, pe cale de consecință, intimatul nu a fost sancționat,

motivându-se, în mod cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât

să susțină în instanță actul infirmat.

Prin al treilea motiv de

recurs se susține că, în speță, s-a comis o gravă eroare judiciară,

neîncepându-se urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și art.

289 C. pen., considerându-se că poliția poate aplica legile oricum, chiar și

greșelile recunoscute nefiind luate în seamă de către instanță, mai mult

considerându-le obligații de serviciu ale intimatului.

Prin decizia penală nr. 6266

din 27 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, s-a admis recursul declarat de petentă, s-a cast sentința penală nr. 51/

F din 29 iunie 2006, i s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Pitești.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, din susținerile părților

și materialului probator aflat la dosarul cauzei, relevă că, în speță, instanța

nu a aprofundat îndeajuns relațiile existente între petentă, învinuită de

comiterea unei contravenții și cei reclamați, a căror relații, sub toate

aspectele, poate oferi posibilitatea stabilirii, cu certitudine, dacă

rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale.

Finalmente, pentru o bună administrare

a justiției și pentru asigurarea încrederii părților în actul de justiție,

cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Pitești, pentru a o analiza

sub toate aspectele.

În rejudecare, prin sentința

penală nr. 20/ F din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta C.A.A.,

a desființat rezoluția nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești și a trimis cauza procurorului pentru completarea

și definitivarea cercetărilor în vederea justei soluționări a cauzei.

În sprijinul acestei

soluții, Curtea în rejudecare, reținând că, în raport de indicațiile obligatorii

ale instanței de recurs care se referă la chestiuni de fapt, respectiv la fapte

și împrejurări ce trebuie lămurite, dar care nu pot fi realizate în plângerea petentei

de către prima instanță, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., a admis plângerea cu consecințele desființării rezoluției nr. 265/P/2005

din 10 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În urma completării

cercetărilor, s-a pronunțat rezoluția nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care procurorul a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul D.L., comisar în

cadrul I.P.J. Argeș pentru infracțiunile prevăzută de art. 2888 alin. (2) C.

pen., art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate

nu există.

În motivarea rezoluției, s-a

arătat în esență că aspectele sesizate de petenta C.A.A. nu au relevanță din

punct de vedere penal, neîncadrându-se în conținutul constitutiv al

infracțiunilor reclamate și, în plus, nu sunt susținute de un suport probatoriu

solid.

Împotriva acestei rezoluții

s-a formulat plângere de către petiționară, solicitând din nou desființarea ei

și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.

Examinând plângerea

formulată, în raport de criticile invocate, Curtea constată că aceasta este

nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel, cauza civilă

înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. 3153/2004, având ca obiect

plângerea introdusă de C.A.A. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3956389

în tocmit de Postul de Poliție Stâlpeni la 28 mai 2004 s-a depus o întâmpinare semnată

de șeful Poliției municip. Câmpulung, comisar D.L., prin care s-a solicitat

instanței de judecată să se constate, pe de o parte, temeinicia actului contravențional

întocmit, iar pe de altă parte, să se aibă în vedere „că plângerea nu a fost

depusă în termenul legal”, fiind tardivă.

Instanța de judecată

soluționând cauza civilă a dispus prin sentința nr. 2330 din 23 noiembrie 2004 definitivă

prin decizia civilă nr. 193/ RC din 18 mai 205 a Tribunalului Argeș respingerea

tardivității introducerii plângerii contravenționale la instanța de judecată și

totodată respingerea plângerii contravenționale formulată de petiționara C.A.A.,

care a fost sancționată cu suma de 1.000.000 lei amendă contravențională.

Faptul că organul

constatator a invocat excepția tardivității, exprimându-și propriul punct de

vedere într-o cauză civilă în care avea calitate procesuală, nu poate fi

apreciat ca un aspect ce nu corespunde realității și, cu atât mai mult, nu

poate fi considerat ca o împrejurare ce ar duce la concluzia exercitării

abuzive a atribuțiilor de serviciu a lucrătorului de poliție, semnatar al

întâmpinării și nici al depunerii unui act cu conținut fals la dosarul cauzei.

Cu privire la acest aspect

este de menționat că, orice parte care a are calitate procesuală are dreptul de

a formula cereri și de a-și expune propriul punct de vedere în cauza

respectivă, iar acestea sunt analizate de instanța de judecată, potrivit

dispozițiilor legale, situație care s-a realizat și în cauză ce a făcut obiectul

litigiului.

Ori, întâmpinarea depusă nu

numai că nu are caracterul unei exercitări abuzive a atribuțiilor de serviciu

al organului de poliție în sensul art. 246 C. pen., dar nu este nici aptă prin

ea însăși să producă anumite consecințe juridice reclamate de petentă.

Curtea reține că,

întâmpinarea este un act procedural prin care partea interesată invocă excepții

procesuale și își face apărările de fond necesare, au rolul de a fixa cadrul

procesual în care se va desfășura judecata și nu poate produce consecințe

juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în

fapt și în drept invocate prin cerere.

Instituția probelor este

calificată ca o instituție centrală a procesului civil, întrucât absența probei

nu permite titularului probei să invoce în mod eficace dreptul său și să obțină

recunoașterea efectelor juridice pe care le urmărește.

Prin urmare, parchetul a

reținut în mod temeinic, că în cauză nu sunt realizare elementele

infracțiunilor reclamate sub aspect obiectiv întrucât întâmpinarea, indiferent

de conținutul ei nu constituie un abuz în serviciu, în sensul art. 246 C. proc.

pen., ci așa cum am arătat, un act procedural.

Totodată, în mod corect s-a

constatat de către procuror că cercetările prealabile nu au stabilit că inițial

la dosarul Judecătoriei Câmpulung Mușcel ar fi existat un proces verbal ar fi existat

un proces verbal de contravenție, care ulterior ar fi schimbat. În lipsa

existenței unor probe în acest sens, nu poate fi primită susținerea petentei C.A.A.,

că procesul verbal întocmit în fals s-a menționat prezența sa la momentul

încheierii actului contravențional.

Referitor la greșita

încadrare în drept a faptei contravenționale, Curtea reține că acesta este

atributul instanței de judecată sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale

și că nu este ținută de încadrarea făcută de agentul constatator.

Pentru toate aceste motive, nefiind

realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate, Curte, în temeiul

art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea formulată

de petenta C.A.A. împotriva rezoluției nr. 383/II/2 /2007 din 18 mai 2007,

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, pe cale de

consecință, să mențină rezoluția atacată.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționara C.A.A. criticând-o ca nelegală și

netemeinică și solicitând casare ei și în consecință trimiterea cauzei

procurorului pentru începerea urmăririi penale a intimatului comisar de poliție

D.L.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât

și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta C.A.A.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod

legal prin rezoluția nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești (prin care s-au examinat actele premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în temeiul sentinței penale nr. 20/ F din

20 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 2475/46/2006)

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.L., comisar în cadrul I.P.J.

Argeș, șeful poliției municip. Câmpulung sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. și

fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit.

a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

Într-adevăr după reaudierea

părților (petiționara și intimatul nominalizați) a martorului P.M. și audierea

ca martor a numitului Tudosescu Radu s-a reținut corect ca situație de fapt originară

următoarele:

Persoana vătămată C.A.A. are

domiciliul stabil în municipiul București, însă deține o proprietatea și în

com. Stâlpeni, jud. Argeș.

La data de 28 mai 2004 Postul

de poliție Stâlpeni a întocmit procesul verbal de contravenție seria AT nr. 3956389

în care se menționează că petiționara C.A.A., la data de 8 mai 2004, orele

13,45, nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea comportamentului agresiv

al celor 4 câini care îi aparțin și care au atacat pe minorul Tudosescu Radu în

vârstă de 6 ani.

Se menționează că „susnumita,

deși fiind citată de două ori să se prezinte la poliție pentru clarificarea și

verificarea unei reclamații, nu s-a prezentat”.

Faptele comise au fost

încadrate de organul de poliție ca întrunind elementele contravenției prevăzută

de art. 10 pct. 1 și 2, din O.U.G. nr. 55/2002, stabilindu-se „avertisment” și

respectiv amendă de 1.000.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 33

din Legea nr. 61/1991.

Împotriva acestui proces

verbal de contravenție, petiționara C.A.A. a făcut plângere, în termen legal la

Judecătoria Câmpulung, făcând obiectul dosarului civil nr. 3153/2004.

În timpul soluționării

acestui litigiu, Poliția municipiului Câmpulung a făcut un „referat întâmpinare”

prin care a solicitat menținerea procesului verbal de contravenție și respectiv

a sancțiunii aplicate.

În acest „referat

întâmpinare” s-a făcut și mențiunea că plângerea contravențională nu a fost depusă

în termenul legal.

Acest act este semnat de către

intimatul D.L., în calitate de șef al Poliției Câmpulung.

Prin sentința civilă nr. 2330

din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Câmpulung a respins plângerea contravențională

formulată de către C.A.A. și totodată a respins și excepția tardivității formulării

plângerii invocată de către intimata Poliția municipiului Câmpulung.

Din declarațiile lui D.L. și

ale numitului P.M., care a întocmit practic „referatul întâmpinare”, rezultă că

a fost ridicată excepția tardivității în raport de datele care le aveau la momentul

respectiv.

Actele premergătoare

efectuate nu au putut stabili că inițial la dosarul Judecătoriei Câmpulung ar

fi existat un proces verbal de contravenție, altul decât cel real întocmit, în

care s-ar fi menționat în fals că petiționara C.A.A. a fost de față în momentul

întocmirii.

În ce privește faptul că

într-un memoriu depus la dosarul nr. 3910/2004 al Judecătoriei Câmpulung s-a

menționat în mod eronat că persoana vătămată a fost sancționată potrivit art. 10

pct. 2 din Legea nr. 61/1991, făptuitorul D.L. a menționat că a fost o greșeală

de dactilografiere.

Așa fiind, în mod justificat

de datele speței s-a statuat că susținerile reclamate de petiționara C.A.A. nu

au relevanță penală și nu configurează nici în planul laturii obiective, nici

al celei subiective elementele constitutive ale infracțiunilor imputate și

incriminate prin textele de lege sus indicate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (1) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara C.A.A. împotriva sentinței penale nr. 83/ F

din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 31 octombrie 2007

Sursă