ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5144/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5144/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 83/
F din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie, s-a respins plângerea formulată de petiționara C.A.A. împotriva
rezoluției nr. 265/P/2005 din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești, și a menținut rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., a obligat petiționara la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prin sentința
penală nr. 51/ F din 29 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în
dosarul nr. 2475/46/2006, a fot respinsă plângerea formulată de petenta C.A.A.,
împotriva rezoluției nr. 356/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești, aceasta fiind obligată la 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că, la 1 iunie 2005, petenta a formulat plângere
penală împotriva comisarului D.L., șeful Poliției Câmpulung - Muscel, jud.
Argeș, solicitând cercetarea acestuia pentru faptele penale prevăzută de art. 288
C. pen., art. 289, art. 246 C. pen.
S-a reținut în continuare că
petenta a reclamat faptul că, la 28 mai 2004, a fost sancționată
contravențional de către șeful Postului de Poliție Stâlpeni, întocmindu-se procesul
verbal de contravenție seria A.T. nr. 3956389 din 28 mai 2004, astfel că a
formulat plângere împotriva procesului verbal la Judecătoria Câmpulung.
Petenta mai arată că, în
întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut nereal că „plângerea nu a
fost depusă în termenul legal” exercitând abuziv atribuțiile de serviciu iar,
inițial, Poliția Municipiului Câmpulung a depus un proces verbal de
contravenție în care se menționa a fost de față la întocmirea procesului
verbal, pe care, ulterior, l-au schimbat, săvârșind astfel infracțiunea de
fals.
Prin rezoluția nr. 265/P/2005
din10 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus însă
neînceperea urmăririi penale privind pe D.L., cercetat sub aspectul infracțiunii
prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 289, art. 246 C. pen., întrucât faptele
nu există, soluție menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr. 359/2006 din 11 aprilie 2006.
Prima instanță a reținut că
nu se poate concluziona că șeful Poliției Câmpulung ar fi săvârșit o
infracțiune prin faptul că a invocat în întâmpinarea formulată excepția
tardivității plângerii cu atât mai mult cu cât această excepție nu a fost
primită de instanța civilă care a soluționat plângerea contravențională.
S-a notat în continuare, că
prin întâmpinare, intimatul nu a făcut altceva decât să susțină în instanță, actul
a cărei infirmare se solicitase.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 385
9
pct. 10, 17, și 18 C. proc. pen.
Recurenta a arătat că prima
instanță nu s-a pronunțat cu privire la falsul intelectual făcut de D.L. în memoriul
din D3910/P/2004, când acesta a susținut că petenta este sancționată cu
închisoare contravențională, motivând că la parchet, că „este o greșeală de
dactilografie!” și că în acest caz se aplică art. 289 și art. 246 C. pen.
Prin al doilea motiv de
recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în sensul
că falsul din referatul, întâmpinare depus la dosarul nr. 3153/Civ/2004 prin
care a fost modificat conținutul procesului verbal de contravenție, nu a fost avut
în vedere și, pe cale de consecință, intimatul nu a fost sancționat,
motivându-se, în mod cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât
să susțină în instanță actul infirmat.
Prin al treilea motiv de
recurs se susține că, în speță, s-a comis o gravă eroare judiciară,
neîncepându-se urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și art.
289 C. pen., considerându-se că poliția poate aplica legile oricum, chiar și
greșelile recunoscute nefiind luate în seamă de către instanță, mai mult
considerându-le obligații de serviciu ale intimatului.
Prin decizia penală nr. 6266
din 27 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, s-a admis recursul declarat de petentă, s-a cast sentința penală nr. 51/
F din 29 iunie 2006, i s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
Pitești.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, din susținerile părților
și materialului probator aflat la dosarul cauzei, relevă că, în speță, instanța
nu a aprofundat îndeajuns relațiile existente între petentă, învinuită de
comiterea unei contravenții și cei reclamați, a căror relații, sub toate
aspectele, poate oferi posibilitatea stabilirii, cu certitudine, dacă
rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale.
Finalmente, pentru o bună administrare
a justiției și pentru asigurarea încrederii părților în actul de justiție,
cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Pitești, pentru a o analiza
sub toate aspectele.
În rejudecare, prin sentința
penală nr. 20/ F din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta C.A.A.,
a desființat rezoluția nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești și a trimis cauza procurorului pentru completarea
și definitivarea cercetărilor în vederea justei soluționări a cauzei.
În sprijinul acestei
soluții, Curtea în rejudecare, reținând că, în raport de indicațiile obligatorii
ale instanței de recurs care se referă la chestiuni de fapt, respectiv la fapte
și împrejurări ce trebuie lămurite, dar care nu pot fi realizate în plângerea petentei
de către prima instanță, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. b) C.
proc. pen., a admis plângerea cu consecințele desființării rezoluției nr. 265/P/2005
din 10 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În urma completării
cercetărilor, s-a pronunțat rezoluția nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care procurorul a dispus,
în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C.
proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul D.L., comisar în
cadrul I.P.J. Argeș pentru infracțiunile prevăzută de art. 2888 alin. (2) C.
pen., art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate
nu există.
În motivarea rezoluției, s-a
arătat în esență că aspectele sesizate de petenta C.A.A. nu au relevanță din
punct de vedere penal, neîncadrându-se în conținutul constitutiv al
infracțiunilor reclamate și, în plus, nu sunt susținute de un suport probatoriu
solid.
Împotriva acestei rezoluții
s-a formulat plângere de către petiționară, solicitând din nou desființarea ei
și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Examinând plângerea
formulată, în raport de criticile invocate, Curtea constată că aceasta este
nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel, cauza civilă
înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. 3153/2004, având ca obiect
plângerea introdusă de C.A.A. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3956389
în tocmit de Postul de Poliție Stâlpeni la 28 mai 2004 s-a depus o întâmpinare semnată
de șeful Poliției municip. Câmpulung, comisar D.L., prin care s-a solicitat
instanței de judecată să se constate, pe de o parte, temeinicia actului contravențional
întocmit, iar pe de altă parte, să se aibă în vedere „că plângerea nu a fost
depusă în termenul legal”, fiind tardivă.
Instanța de judecată
soluționând cauza civilă a dispus prin sentința nr. 2330 din 23 noiembrie 2004 definitivă
prin decizia civilă nr. 193/ RC din 18 mai 205 a Tribunalului Argeș respingerea
tardivității introducerii plângerii contravenționale la instanța de judecată și
totodată respingerea plângerii contravenționale formulată de petiționara C.A.A.,
care a fost sancționată cu suma de 1.000.000 lei amendă contravențională.
Faptul că organul
constatator a invocat excepția tardivității, exprimându-și propriul punct de
vedere într-o cauză civilă în care avea calitate procesuală, nu poate fi
apreciat ca un aspect ce nu corespunde realității și, cu atât mai mult, nu
poate fi considerat ca o împrejurare ce ar duce la concluzia exercitării
abuzive a atribuțiilor de serviciu a lucrătorului de poliție, semnatar al
întâmpinării și nici al depunerii unui act cu conținut fals la dosarul cauzei.
Cu privire la acest aspect
este de menționat că, orice parte care a are calitate procesuală are dreptul de
a formula cereri și de a-și expune propriul punct de vedere în cauza
respectivă, iar acestea sunt analizate de instanța de judecată, potrivit
dispozițiilor legale, situație care s-a realizat și în cauză ce a făcut obiectul
litigiului.
Ori, întâmpinarea depusă nu
numai că nu are caracterul unei exercitări abuzive a atribuțiilor de serviciu
al organului de poliție în sensul art. 246 C. pen., dar nu este nici aptă prin
ea însăși să producă anumite consecințe juridice reclamate de petentă.
Curtea reține că,
întâmpinarea este un act procedural prin care partea interesată invocă excepții
procesuale și își face apărările de fond necesare, au rolul de a fixa cadrul
procesual în care se va desfășura judecata și nu poate produce consecințe
juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în
fapt și în drept invocate prin cerere.
Instituția probelor este
calificată ca o instituție centrală a procesului civil, întrucât absența probei
nu permite titularului probei să invoce în mod eficace dreptul său și să obțină
recunoașterea efectelor juridice pe care le urmărește.
Prin urmare, parchetul a
reținut în mod temeinic, că în cauză nu sunt realizare elementele
infracțiunilor reclamate sub aspect obiectiv întrucât întâmpinarea, indiferent
de conținutul ei nu constituie un abuz în serviciu, în sensul art. 246 C. proc.
pen., ci așa cum am arătat, un act procedural.
Totodată, în mod corect s-a
constatat de către procuror că cercetările prealabile nu au stabilit că inițial
la dosarul Judecătoriei Câmpulung Mușcel ar fi existat un proces verbal ar fi existat
un proces verbal de contravenție, care ulterior ar fi schimbat. În lipsa
existenței unor probe în acest sens, nu poate fi primită susținerea petentei C.A.A.,
că procesul verbal întocmit în fals s-a menționat prezența sa la momentul
încheierii actului contravențional.
Referitor la greșita
încadrare în drept a faptei contravenționale, Curtea reține că acesta este
atributul instanței de judecată sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale
și că nu este ținută de încadrarea făcută de agentul constatator.
Pentru toate aceste motive, nefiind
realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate, Curte, în temeiul
art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea formulată
de petenta C.A.A. împotriva rezoluției nr. 383/II/2 /2007 din 18 mai 2007,
emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, pe cale de
consecință, să mențină rezoluția atacată.
Împotriva acestei sentințe
penale a declarat recurs petiționara C.A.A. criticând-o ca nelegală și
netemeinică și solicitând casare ei și în consecință trimiterea cauzei
procurorului pentru începerea urmăririi penale a intimatului comisar de poliție
D.L.
Examinând actele și
lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât
și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta C.A.A.
se privește ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod
legal prin rezoluția nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești (prin care s-au examinat actele premergătoare
începerii urmăririi penale efectuate în temeiul sentinței penale nr. 20/ F din
20 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 2475/46/2006)
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.L., comisar în cadrul I.P.J.
Argeș, șeful poliției municip. Câmpulung sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.
pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. și
fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit.
a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.
Într-adevăr după reaudierea
părților (petiționara și intimatul nominalizați) a martorului P.M. și audierea
ca martor a numitului Tudosescu Radu s-a reținut corect ca situație de fapt originară
următoarele:
Persoana vătămată C.A.A. are
domiciliul stabil în municipiul București, însă deține o proprietatea și în
com. Stâlpeni, jud. Argeș.
La data de 28 mai 2004 Postul
de poliție Stâlpeni a întocmit procesul verbal de contravenție seria AT nr. 3956389
în care se menționează că petiționara C.A.A., la data de 8 mai 2004, orele
13,45, nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea comportamentului agresiv
al celor 4 câini care îi aparțin și care au atacat pe minorul Tudosescu Radu în
vârstă de 6 ani.
Se menționează că „susnumita,
deși fiind citată de două ori să se prezinte la poliție pentru clarificarea și
verificarea unei reclamații, nu s-a prezentat”.
Faptele comise au fost
încadrate de organul de poliție ca întrunind elementele contravenției prevăzută
de art. 10 pct. 1 și 2, din O.U.G. nr. 55/2002, stabilindu-se „avertisment” și
respectiv amendă de 1.000.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 33
din Legea nr. 61/1991.
Împotriva acestui proces
verbal de contravenție, petiționara C.A.A. a făcut plângere, în termen legal la
Judecătoria Câmpulung, făcând obiectul dosarului civil nr. 3153/2004.
În timpul soluționării
acestui litigiu, Poliția municipiului Câmpulung a făcut un „referat întâmpinare”
prin care a solicitat menținerea procesului verbal de contravenție și respectiv
a sancțiunii aplicate.
În acest „referat
întâmpinare” s-a făcut și mențiunea că plângerea contravențională nu a fost depusă
în termenul legal.
Acest act este semnat de către
intimatul D.L., în calitate de șef al Poliției Câmpulung.
Prin sentința civilă nr. 2330
din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Câmpulung a respins plângerea contravențională
formulată de către C.A.A. și totodată a respins și excepția tardivității formulării
plângerii invocată de către intimata Poliția municipiului Câmpulung.
Din declarațiile lui D.L. și
ale numitului P.M., care a întocmit practic „referatul întâmpinare”, rezultă că
a fost ridicată excepția tardivității în raport de datele care le aveau la momentul
respectiv.
Actele premergătoare
efectuate nu au putut stabili că inițial la dosarul Judecătoriei Câmpulung ar
fi existat un proces verbal de contravenție, altul decât cel real întocmit, în
care s-ar fi menționat în fals că petiționara C.A.A. a fost de față în momentul
întocmirii.
În ce privește faptul că
într-un memoriu depus la dosarul nr. 3910/2004 al Judecătoriei Câmpulung s-a
menționat în mod eronat că persoana vătămată a fost sancționată potrivit art. 10
pct. 2 din Legea nr. 61/1991, făptuitorul D.L. a menționat că a fost o greșeală
de dactilografiere.
Așa fiind, în mod justificat
de datele speței s-a statuat că susținerile reclamate de petiționara C.A.A. nu
au relevanță penală și nu configurează nici în planul laturii obiective, nici
al celei subiective elementele constitutive ale infracțiunilor imputate și
incriminate prin textele de lege sus indicate.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara C.A.A. împotriva sentinței penale nr. 83/ F
din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta la plata
sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 31 octombrie 2007