ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 25/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 171/P/2007

din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută

prin rezoluția nr. 1175/II/2/2007 din 27 decembrie 2007 a procurorului general

adjunct al aceluiași parchet, s-a dispus, în baza art. 228, raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului șef C.I.,

din cadrul I.P.J. Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

reclamată de petiționarul B.P., ca fiind săvârșită de lucrătorul de poliție în

dosarul nr. 4536/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

Curtea de Apel Iași, secția

penală, prin sentința penală nr. 49 din 7 aprilie 2008, a respins plângerea

petiționarului B.P. împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi

penale, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat

existența faptei reclamate și că lucrătorul de poliție, căruia i s-a repartizat

cauza înregistrată sub nr. 9536/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași, nu a tergiversat soluționarea acesteia și nu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 246

1

C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționarul B.P., care a fost respins, ca nefondat, prin

decizia penală nr. 2610 din 3 septembrie 2008, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, cu obligarea sus-numitului la 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În contra acestei decizii a

formulat contestație în anulare petiționarul B.P. care a susținut că soluția

instanțe supreme este greșită și că nu este de acord nici cu cheltuielile

judiciare la care a fost obligat.

Examinând contestația în

anulare în baza art. 391 C. proc. pen., Curtea constată inadmisibilă cererea de

contestație.

În conformitate cu

dispozițiile art. 386 din același cod, se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i

1

) cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul

prezent nu a fost ascultat iar ascultarea este obligatorie.

Or, din examinarea

conținutului cererii de contestație, rezultă că petiționarul nu a invocat nici

unul din cazurile de contestație evocate, ci, s-a declarat nemulțumit de

soluția pronunțată de instanța de recurs și de obligarea sa la cheltuieli

judiciare precum și de modul în care organele Poliției județene Iași, au

instrumentat reclamațiile sale, aspecte care nu pot fi supuse unei noi

examinări.

Așa fiind, Curtea constată

că cererea de contestație nu este admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, cu

obligarea petiționarului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva deciziei nr. 2610

din 3 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în dosarul nr. 125/45/2008.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2009.