ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 25/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 171/P/2007 din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția nr. 1175/II/2/2007 din 27 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al aceluiași parchet, s-a dispus, în baza art. 228, raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului șef C.I., din cadrul I.P.J. Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată de petiționarul B.P., ca fiind săvârșită de lucrătorul de poliție în dosarul nr. 4536/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. Curtea de Apel Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 49 din 7 aprilie 2008, a respins plângerea petiționarului B.P.

împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența faptei reclamate și că lucrătorul de poliție, căruia i s-a repartizat cauza înregistrată sub nr. 9536/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, nu a tergiversat soluționarea acesteia și nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 1 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.P., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2610 din 3 septembrie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea sus-numitului la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. În contra acestei decizii a formulat contestație în anulare petiționarul B.P.

care a susținut că soluția instanțe supreme este greșită și că nu este de acord nici cu cheltuielile judiciare la care a fost obligat. Examinând contestația în anulare în baza art. 391 C. proc. pen., Curtea constată inadmisibilă cererea de contestație.

În conformitate cu dispozițiile art. 386 din același cod, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i 1 ) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea este obligatorie.

Or, din examinarea conținutului cererii de contestație, rezultă că petiționarul nu a invocat nici unul din cazurile de contestație evocate, ci, s-a declarat nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de recurs și de obligarea sa la cheltuieli judiciare precum și de modul în care organele Poliției județene Iași, au instrumentat reclamațiile sale, aspecte care nu pot fi supuse unei noi examinări. Așa fiind, Curtea constată că cererea de contestație nu este admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, cu obligarea petiționarului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva deciziei nr. 2610 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 125/45/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.