ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2295/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 46 din 03 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentul C.A., împotriva rezoluției nr. 65/P72008 din 17 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, la nr. 592/45/2008, plângerea formulată de petentul C.A. împotriva rezoluției nr. 65/P/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Iași. În motivarea plângerii, petentul C.A., a arătat că actul atacat este netemeinic și nelegal.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: Prin rezoluția nr. 619/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins , ca neîntemeiată, plângerea numitului C.A. formulată împotriva rezoluției date în dosarul nr. 65/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Z.L., B.M., M.G., M.L.E., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 1 , 259, 261, 264 C. pen. și art. 268 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și, neînceperea urmăririi penale față de P.Șt. și P.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 259 alin. (2) și art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale, s-a reținut că persoanele indicate mai sus au fost acuzate de faptul că au produs și ticluit probe mincinoase, trimise Curții de Apel București care luase împotriva petentului C.A. măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, în vederea revocării acestei măsuri. S-a mai reținut din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că faptele reclamante de petent împotriva celor cercetați nu au temei real, neexistând date, indicii sau dovezi că ar fi fost săvârșite infracțiunile sesizate. Curtea a constatat că prin plângerea înregistrată la Ministerul Administrației și Internelor, petentul C.A. i-a acuzat pe M.G., Z.L., M.L.E., B.R. și P.N. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2) C. pen.

și art. 268 C. pen., constând în aceea că au întocmit rapoarte și procese - verbale mincinoase pe care le-au trimis Curții de Apel București în vederea revocării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, luate împotriva sa. Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la numărul 1631 din 13 februarie 2008, petentul C.A. i-a acuzat pe M.G., Z.L., B.M. și P.Șt. de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2), art. 262 alin. (1), art. 268 și art. 264 C. pen., constând în aceea că au produs și ticluit procese-verbale în care au consemnat că a părăsit comuna Cotnari, jud. Iași, de mai multe ori, cu rea -credință, fără să anunțe organele de poliție din com.

Cotnari, jud. Iași, deși împotriva sa Curtea de Apel București luase măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Ambele plângeri au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la nr. 65/P/2008. Examinând actele dosarului, instanța a reținut că prin decizia penală 1952/ R din 08 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a înlocuit arestarea preventivă a lui C.A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi comuna Cotnari din județul Iași și i-a impus să respecte mai multe obligații, printre care și pe aceea de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului sau ori de câte ori este chemat, precum și pe cea de a nu părăsi localitatea, organ de supraveghere fiind desemnat I.P.J.

Iași. Din probele administrate în cauză a reieșit că petentul a încălcat de mai multe ori obligațiile impuse de instanță. Astfel, la data de 19 decembrie 2007, petentul a părăsit localitatea Cotnari fără aprobarea organelor de poliție și s-a deplasat cu o echipă de reporteri în orașul Hârlău, iar la data de 07 ianuarie 2008, s-a deplasat tot fără încuviințarea organelor de poliție în Iași la Prefectura Județului Iași și la I.J.P. Iași. De asemenea, la data de 21 ianuarie 2008, A.C. a părăsit comuna Cotnari și s-a deplasat în comuna Păunești, jud. Vrancea. Despre toate aceste aspecte, Curtea de Apel București a fost informată de către I.P.J.

Iași prin adresa nr. 1033303 din 08 ianuarie 2008 și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași prin adresa nr. 122/II/1/2008/23 ianuarie 2008. Împrejurările de fapt descrise mai sus, au rezultat din procesele-verbale din 19 decembrie2007, declarația numitului P.Șt., procesele-verbale din 07 ianuarie 2008, precum și din rapoartele din 07 ianuarie 2008. Aceste împrejurări au fost relatate și în procesele-verbale de la dosar, precum și în raportul din 20 ianuarie 2008, aflat la dosar. Din probele administrate în cauză nu au rezultat elemente de fapt de natură a pune la îndoială veridicitatea celor consemnate în actele întocmite de organele de poliție privind încălcarea de către petentul C.A.

a obligației de a nu părăsi localitatea, ce i-a fost impusă prin decizia penală nr. 1952/ R din 08 noiembrie 2007 a Curții de Apel București. Simpla afirmație a petentului potrivit căreia înscrisurile respective au fost ticluite nu a fost considerată suficientă pentru a se reține existența vinovăției persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor arătate în plângere. Având în vedere că organul de urmărire penală a administrat legal și a apreciat corect toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, Curtea a considerat că rezoluția nr. 65/P/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași este justă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul C.A.

, prin înscrisurile depuse la dosar a reiterat în esență criticile din plângerea inițială iar printr-un înscris depus în ședința publică a solicitat și strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad. La termenul de astăzi, 17 iunie 2009, recurentul petent s-a prezentat în fața instanței și a solicitat trimiterea cauzei de la Curtea de Apel Iași la Curtea de Apel București pentru refacerea cercetărilor. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, instanța de fond , în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimații Z.L., M.L.E., B.M., M.G., P.Șt., P.N.

și B.R. și-au exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale. Înalta Curte a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu a rezultat că intimații Z.L., M.L.E., B.M., M.G., P.Șt., P.N. și B.R. ar fi săvârșit infracțiunile reclamate. Așadar s-a constatat că prin încheierea Curții de Apel București, în temeiul art. 145 alin. ( 1 1 ) și (3) C. proc. pen., inculpatului i s -a impus să respecte mai multe obligații printre care și aceea de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat și evident de a nu părăsi localitatea. Prin aceeași decizie, instanța a stabilit ca în cadrul programului de supraveghere să fie desemnat I.J.P.

Iași, implicit și P.P. Cotnari. Deși petentul cunoștea aceste obligații, le -a încălcat de mai multe ori, respectiv la data de 19 decembrie 2007 când petentul a părăsit localitatea Cotnari și a plecat în orașul Hârlău, fără aprobarea organelor de poliție, împreună cu o echipă de reporteri de la O.T.V. București. În acest sens, subinspectorul de politie B.M. și agent șef adjunct M.G. au întocmit proces – verbal, iar martorul P.Șt. a relatat că, la data de 19 decembrie 2007, ora 10,00, la locuința unde stă cu chirie C.A. s-a prezentat o echipă de reporteri de la O.T.V. București și împreună au mers în orașul Hârlău, dar că, în prealabil acesta a trecut pe la Postul de Poliție Hârlău, unde i s-a precizat că nu i se permite să părăsească localitatea.

În ziua de 7 ianuarie 2008, motivând că se deplasează la o unitate medicală, petentul C.A. a părăsit comuna Cotnari, fără încuviințare și a mers în municipiul Iași, la sediul instituției prefectului Județului Iași și la sediul I.J.P. Iași, deși la data de 5 ianuarie 2008 i s-a precizat că nu i se permite să părăsească localitatea, conform procesului – verbal, din 5 ianuarie 2008 întocmit de agentul M.P. și din 7 ianuarie 2008 întocmit de agent de politie B.R. Că petentul a fost în ziua de 7 ianuarie 2008 la cele două instituții precizate mai sus a fost confirmat prin procesele - verbale întocmite, la ora 11,05, de agent șef B.I. din cadrul I.P.J. Iași iar la Prefectura Iași s-a prezentat, la ora 13,50 - 13,55, conform procesului - verbal întocmit de plt.

adj. Ș.M. În ziua de 21 ianuarie 2008, după ce în prealabil, în fata organelor de politie din comună și-a anunțat intenția de a se deplasa în comuna Păunești Vrancea și i s-a pus în vedere că astfel încalcă hotărârea instanței de judecată, C.A. a părăsit comuna Cotnari, fapt confirmat de procesul - verbal întocmit de M.G., de agent M.I. și P.C. din comuna Păunești, județul Vrancea și procesul - verbal întocmit de agent C.R. din cadrul Postului de Poliție Sascut, județul Bacău. Cu privire la toate aceste încălcări, I.P.J. Iași cu adresa 1033303 din 8 ianuarie 2008 a făcut cunoscut Curții de Apel București, lăsând la aprecierea instanței să analizeze aspectele constatate și pentru a dispune cu privire la măsura înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Această adresă a fost semnată de comisarul șef de poliție Z.L., șeful I.P.J. Iași și șeful Postului de Poliție al Comunei Cotnari, agent șef adjunct M.G. Aceeași sesizare a fost făcută și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu adresa 122/11/1/2008 din 23 ianuarie 2008. Drept urmare s-a constatat că organele de poliție și-au îndeplinit obligațiile de serviciu, conformându-se dispozițiilor date de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 1592/ R din 8 noiembrie 2007, iar actele întocmite au fost justificate de conduita culpabilă a petentului, astfel că nu au existat faptele de abuz î n serviciu, denunțare calomnioasă, represiune nedreaptă, favorizarea infractorului și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, fapte reclamate în cele două plângeri de către petent.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A. împotriva sentinței penale nr. 46 din 03 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.