ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. 1. La data de 26 iunie 2009, numiții C.M.,

F.P. și S.V. au formulat plângere penală împotriva magistratului C.G., pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. și ped. de art. 246 C. pen. și purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250

alin. (1) C. pen., precum și față de magistrații P.C.I., I.V. și S.C., pentru

comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.

și ped. de art. 246 C. pen., fiind nemulțumiți de modul în care au fost

cercetați în calitate de învinuiți și respectiv, de inculpați, în Dosarul penal

nr.1040/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

procurorului din 17 decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 442/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul C.G., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen. și

purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250 alin. (1) C. pen., precum și față de

magistrații P.C.I., I.V. și S.C., pentru comiterea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 C. pen., pe

considerentul că faptele nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a

constatat că, la data de 28 iunie 2008, magistratul C.G., prim-procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a emis rechizitoriul nr.

1040/P/2007, prin care a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpatului C.M. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped.

de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 și a inculpaților F.P. și S.V. pentru comiterea infracțiunii prev.

și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Rechizitoriul a fost

verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către magistratul P.C.I.,

care avea calitatea de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași, după verificarea rechizitoriului Dosarul nr. 1040/P/2007 a

fiind restituit Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

Pentru că C.M., F.P.

și S.V. nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, au

contestat actele existente la dosar și au formulat cereri de recuzare și

plângeri penale împotriva lucrătorilor de poliție, magistratul C.G. a

considerat necesar a se administra probe noi în respectiva cauză. După

administrarea probelor, numiții C.M., F.P. și S.V. au fost citați pentru data

de 26 noiembrie 2008 în vederea prezentării materialului de urmărire penală. La

data de 28 noiembrie 2008, magistratul C.G. a întocmit un nou rechizitoriu în

Dosarul 1040/P/2007 și a înaintat dosarul de urmărire penală Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași cu solicitarea de a se dispune infirmarea rechizitoriului

din 27 iunie 2008 și confirmarea rechizitoriului din 28 noiembrie 2008.

Rechizitoriul din 27

iunie 2008 a fost infirmat de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași, magistratul P.C.I., prin ordonanța cu nr. 3184/11/1 din data

de 05 decembrie 2008.

Rechizitoriul din 28

noiembrie 2008 a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de

către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, magistratul I.V.

La data de 10 decembrie 2008, cu adresa 3184/II/1, dosarul a fost restituit

Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

La data de 17

decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău a înaintat dosarul la

Judecătoria Hârlău, unde a fost înregistrat cu nr. 1741/239/2008.

Numiții C.M., F.P. și

S.V. au considerat că actele magistraților C.G., P.C.I. și I.V., sunt nelegale

și abuzive.

La termenul din 22

aprilie 2009, C.M., F.P. și S.V. au invocat excepția neregularității actului de

sesizare, excepție ce a fost respinsă de către judecătorul S.C., magistratul

care soluționa cauza.

Petenții au susținut

că, în mod abuziv, magistratul S.C. a respins excepția neregularității actului

de sesizare al instanței și că, în mod nelegal, s-a pronunțat prin încheiere cu

privire la această excepție și nu prin hotărâre judecătorească. De asemenea,

împotriva încheierii din 22 aprilie 2009, petenții au formulat recurs.

S-a mai susținut de

către petenți că, în mod abuziv, magistratul S.C. a continuat să judece Dosarul

nr. 1741/239/2008, acordând alte termene de judecată, în condițiile în care au

declarat recurs împotriva încheierii din 22 aprilie 2009.

În susținerea

plângerii formulate, petenții au arătat că înțeleg să se folosească doar de

înscrisurile existente în Dosarul 1741/239/2008.

Numitul F.P. a arătat

că magistratul C.G. i-a vorbit urât atunci când l-a cercetat și că a emis

mandat de aducere pentru a-l audia, deși el a refuzat să dea declarație. Cu

privire la magistrații P.C.I., I.V. și S.C., numitul F.P. a arătat că se abține

să dea declarații în cauza de față.

Față de cele expuse,

s-a constatat că magistrații C.G., P.C.I., I.V. și S.C. nu au comis nici o

faptă penală și că actele contestate de petenți sunt în conformitate cu

dispozițiile legale în materie.

rezoluției procurorului, comunicată petenților la data de 17 decembrie 2009,

aceștia au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, conform art. 278

C. proc. pen., în data de 6 ianuarie 2010, înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași la data de 7 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din

actele de la dosarul cauzei, comunicate la cererea instanței de către Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin rezoluția

procurorului general nr. 11/II/2/2010 din 5 martie 2010, comunicată petenților

la data de 12 martie 2010, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată

de petenții C.M., F.P. și S.V.

B. În baza art. 278

1

C. proc. pen., petenții au formulat plângere în fața judecătorului, cu

motivarea că faptele pentru care a formulat plângere împotriva magistraților

C.G., P.C.I., I.V. și S.C. există și că, în mod greșit, s-a dispus o soluție de

neîncepere a urmăririi penale.

Plângerea a fost

înregistrată la instanță la data de 24 martie 2010, fiind depusă la oficiul

poștal la data de 22 martie 2010, dată care s-a avut în vedere la calculul termenului

de formulare a plângerii.

Prin Sentința penală

nr. 50 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenții C.M., F.P. și

S.V. împotriva rezoluției procurorului din 17 decembrie 2009 dată în Dosarul

nr. 442/P/2009 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Iași, fiind obligat

fiecare petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că plângerea formulată în condițiile art.

278

1

alin. (2) C. proc. pen. este tardivă, în raport de data

comunicării rezoluției procurorului, 22 decembrie 2009 - pentru petenții C.M.

și S.V., de data când se presupune că petentul F.P. a luat cunoștință de rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale - 6 ianuarie 2010 (data înregistrării

plângerii la procurorul ierarhic superior), de data expirării termenului

inițial - 12 ianuarie 2010 pentru primii doi petenți și, respectiv, 26 ianuarie

2010 pentru F.P..

În motivarea soluției

de tardivitate, prima instanță a reținut că art. 278

1

alin. (2) C.

proc. pen. instituie un termen de decădere înăuntrul căruia persoana

nemulțumită de soluția procurorului se poate adresa cu plângere instanței.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, în cazul în care

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel nu a soluționat

plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen.,

termenul prevăzut în alin. (1) - de 20 de zile - curge de la data expirării

termenului inițial de 20 de zile.

În cauză, termenul

prevăzut de art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 2

februarie 2010, pentru petenții C.M. și S.V., iar pentru petentul F.P. la data

de 16 februarie 2010, astfel că plângerea acestora este tardivă și a fost

respinsă ca atare.

C. Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs petenții, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit plângerea a fost considerată

tardivă, deși a fost introdusă la instanța competentă la 14 zile după

comunicarea rezoluției procurorului ierahic, adică înăuntrul termenului de 20

zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând recursurile

declarate de petenți sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond, în

baza actelor aflate la dosarul cauzei, a apreciat, în mod corect, că plângerea

adresată judecătorului a fost formulată cu depășirea termenului legal de 20 +

20 zile (40 zile), calculat de la data formulării plângerii la procurorul

ierarhic superior celui care a soluționat plângerea penală, respectiv de la

data de 6 ianuarie 2010, în acest sens fiind dispozițiile art. 278 alin. (3),

art. 277 și art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., invocate

textual de instanța de fond. Cum termenul se împlinea la data de 16 februarie

2010, iar plângerea adresată judecătorului a fost formulată la data de 22

martie 2010, este corectă constatarea instanței de fond în sensul tardivității

plângerii formulate de petenți în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că

sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând și dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) din aceIași cod va

obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.M., F.P. și S.V. împotriva

Sentinței penale nr. 50 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 septembrie 2010.