ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2010

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 1 septembrie 2009,

numitul C.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de B.M. – judecător în

cadrul Tribunalului Buzău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.), abuz în serviciu

contra intereselor publice (art. 248 C. pen.), abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi (art. 247 C. pen.), purtare abuzivă (art. 250 C. pen.) și fals

intelectual (art. 289 C. pen.) constând în aceea că magistratul ar fi refuzat

cercetarea și judecarea cu celeritate a Dosarului cu nr. 4585/114/2008 aflat pe

rolul Tribunalului Buzău.

Prin Rezoluția din 9 noiembrie 2009, dată în Dosarul

nr. 599/P/2009, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploești, s-a dispus, în

baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de intimata B.M. - judecător în cadrul Tribunalului Buzău

sub aspectul săvârșirii infracțiuni lor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (art. 246 C. pen.), abuz în serviciu contra intereselor publice

(art. 248 C. pen.), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 248 C.

pen.), purtare abuzivă (art. 250 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C.

pen.).

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că Dosarul nr.

4585/114/2008 aflat pe rolul Tribunalului Buzău în care numitul C.N. avea

calitatea de parte, a fost suspendat în baza art. 155

1

C. proc. civ.

întrucât petentul nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, iar că

intimata magistrat judecător B.M. nu a participat la soluționare cauzei, ci

doar a primit spre soluționare memorii formulate de petent, memorii pe care

magistratul a dispus să fie atașate la dosar pentru afi avute în vedere la

soluționarea cauzei.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a

constatat că nu poate fi reținută în sarcina intimatei săvârșirea vreunei fapte

penale.

Împotriva sus -

identificatei rezoluții, petiționarul a formulat, în termen legal, plângere

conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 1377/II/2/2009 din 10 decembrie 2009 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Ca urmare, nemulțumit,

petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza

art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 20 din 17 februarie 2010,

Curtea de Apel Ploești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că, în mod corect, în raport cu

actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut inexistența infracțiunilor

reclamate, și că modul în care au fost soluționate memoriile petentului nu au

fost de natură să lezeze drepturile petiționarului, care a beneficiat de

îndumări în conformitate cu prevederile legale.

Împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul C.N.

a declarat recursul de față, la judecarea căruia nu a fost prezent.

Recursul nu este fondat.

Procedând la examinarea

sentinței atacate în raport cu notele scrise de recurs precum și din oficiu,

sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata B.M.

adoptată de Parchet și confirmată de prima instanță, este

temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale

infracțiuni lor prevăzute de

art. 246, art. 247, art. 248, art. 250 art.

289 C. pen.)

ce ar fi fost săvărșite de aceasta.

Înalta Curte constată că,

din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea vreunei

fapte penale de către magistratul intimat, iar simpla nemulțumire față de modul

de soluționare a cauzei nu poate constitui un argument solid și serios pentru a

declanșa urmărirea penală împotriva sa.

Împrejurarea că petiționarul

este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiuniilor indicate în plângerea

sa.

Împotriva unor acte ale

procurorului sau a unor hotărâri considerate nelegale și netemeinice

dispozițiile legale prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac, tocmai

pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce

exclude, de plano, posibilitatea ca pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau

a unei soluții de către procuror să poată fi considerată, prin ea însăși,

infracțiune.

Dacă s-ar admite ca

împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre judecătorească sau care au

dispus o anume soluție să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar

institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauza în care

petiționarul a fost parte și pronunțând o soluție - întâmplător, defovorabilă

acestuia - intimata nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și

acte atribuite în competența sa prin lege, motiv pentru care în sarcina

acestuia nu se poate reține vreo faptă penală.

Față de cele

expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței

instanței de fond și, în consecință, desființarea rezoluției procurorului,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul C.N.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 20 din 17

februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2010.