ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționarul C.G.
s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului C.C., procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., cu ocazia
instrumentării dosarelor nr. 4484/P/2007, nr. 4224/P/2007, nr. 4419/P/2007, nr.
825/P/2008, nr. 243/III/6/2008 și nr. 279/VIII/1/2008.
În urma actelor premergătoare efectuate Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 570/P/2008 din 29 octombrie
2008 a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4) rap. la
art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că faptele reclamate nu există și că
soluțiile date de procuror în dosarele instrumentate sunt legale și temeinice.
Plângerea formulată de petiționar
împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 180/II/2/2008 din
17 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești cu motivarea că în cauză actele premergătoare nu au confirmat existența
faptelor reclamate.
Împotriva soluției procurorului de
neîncepere a urmăririi penale petiționarul C.G. a formulat plângere în baza art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentința
penală nr. 196 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că rezoluțiile dispuse de magistratul procurorul C.C. în
dosarele instrumentate au fost defavorabile petiționarului C.G., că acesta a
exercitat căile legale de atac împotriva lor, cauzele aflându-se în fața
instanțelor, în curs de soluționare.
Din actele premergătoare efectuate nu s-a
constatat de către instanță că magistratul procuror nu a îndeplinit ori a
îndeplinit defectuos atribuțiile sale și că a cauzat o vătămare intereselor
legale ale petiționarului, concluzionându-se că faptele reclamate nu există și
că altfel soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs
în termen legal petiționarul C.G. care a susținut că sentința atacată este
nelegală și netemeinică și a cerut luarea măsurilor împotriva celor care nu respectat
legea.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului se constată că intimatul C.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Buzău a instrumentat dosarele penale nr. 4484/P/2007, nr. 4224/P/2007,
nr. 4419/P/2007, nr. 825/P/2008, nr. 243/III/6/2008 și nr. 279/VIII/1/2008 dispunând
soluții de neurmărire penală care au fost atacate de petiționar cauzele fiind în
curs de judecată.
Împrejurarea că respectivele soluții l-au
nemulțumit pe petiționarul C.G., nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii
juridice penale a magistratului procuror, nerezultând din actele premergătoare
ca acesta cu știință ar fi omis îndeplinirea unor acte ori că și-a îndeplinit defectuos
îndatoririle de serviciu și că astfel a cauzat o vătămare intereselor legale
ale recurentului.
Dimpotrivă, a reieșit că magistratul
procuror a soluționat dosarele menționate, cu respectarea dispozițiilor
procesual penale incidente și apreciind că faptele imputate de petiționar persoanelor
reclamate nu s-au confirmat.
Față de considerentele ce preced, Curtea,
constatând că prima instanță în mod corect a respins plângerea petiționarului C.G.
și a menținut rezoluția de netrimitere în judecată, urmează, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; va respinge recursul
declarat de petiționar cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 196 din 10
decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie .
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.