ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins,

ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.

T. împotriva referatului întocmit în dosarul nr. 1755A/111/1/2007 din

18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești.

S-a reținut că petiționarul s-a adresat

parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești formulând plângere penală

împotriva Judecătoriei Buzău,

întrucât

ar fi fost dat în debit la A.F.P. Buzău, cu

cheltuieli de

judecată în dosare în care nu a avut calitatea de parte.

Prin referatul întocmit în dosarul nr. 1755/VI11/1/2007 din 18

decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

procurorul a constatat că cererea nu întrunește

condițiile prevăzute de art.

222 C. proc. pen., pentru a fi înregistrată

ca plângere penală.

Soluția a fost confirmată de procurorul

general din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, potrivit procedurii prevăzute de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei măsuri a fost

respinsă, ca inadmisibilă, de Curte de Apel Ploiești, constatându-se că nu

intră sub incidența controlului reglementat de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petiționarul B.T., motivând că plângerea sa viza tocmai o contestație la

executare.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe, în baza motivelor

de recurs, dar și potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

În conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen

de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și

împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în

rechizitoriu".

Din conținutul dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că

legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă de

petiționari. Pentru a se putea adresa instanței de judecată trebuie ca, în

prealabil, să existe o soluție pronunțată de

procuror, respectiv o rezoluție

sau ordonanță de netrimitere în

judecată, iar împotriva acestei soluții

partea

să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior.

În speță, din analiza dosarului nr. 1755/VI

11/1/2007 din 18 decembrie

2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești reiese că petiționarul a formulat plângere împotriva

unei măsuri administrative, adoptată de procuror printr-un referat și

verificată de procurorul ierarhic superior conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., soluție ce nu intră sub incidența controlului reglementat de dispozițiile

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Precizarea făcută de petiționar direct în

recurs, în sensul că obiectul

cererii sale ar fi fost

tocmai o contestație la executare, nu poate fi primită, întrucât plângerea sa a

urmat un alt curs, fiind adresată parchetului, în vreme ce, pentru contestația

la executare, petiționarul trebuie să urmeze dispozițiile codului de procedură

civilă și să se adreseze instanței civile competente.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționar, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a plângerii, fiind

legală și temeinică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.T. împotriva

sentinței penale nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești - Secția

Penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.