ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B. T. împotriva referatului întocmit în dosarul nr. 1755A/111/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut că petiționarul s-a adresat parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești formulând plângere penală împotriva Judecătoriei Buzău, întrucât ar fi fost dat în debit la A.F.P. Buzău, cu cheltuieli de judecată în dosare în care nu a avut calitatea de parte. Prin referatul întocmit în dosarul nr. 1755/VI11/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, procurorul a constatat că cererea nu întrunește condițiile prevăzute de art. 222 C. proc.

pen., pentru a fi înregistrată ca plângere penală. Soluția a fost confirmată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, potrivit procedurii prevăzute de art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei măsuri a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curte de Apel Ploiești, constatându-se că nu intră sub incidența controlului reglementat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul B.T., motivând că plângerea sa viza tocmai o contestație la executare. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe, în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. În conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu". Din conținutul dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă de petiționari. Pentru a se putea adresa instanței de judecată trebuie ca, în prealabil, să existe o soluție pronunțată de procuror, respectiv o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluții partea să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior. În speță, din analiza dosarului nr. 1755/VI 11/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești reiese că petiționarul a formulat plângere împotriva unei măsuri administrative, adoptată de procuror printr-un referat și verificată de procurorul ierarhic superior conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., soluție ce nu intră sub incidența controlului reglementat de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Precizarea făcută de petiționar direct în recurs, în sensul că obiectul cererii sale ar fi fost tocmai o contestație la executare, nu poate fi primită, întrucât plângerea sa a urmat un alt curs, fiind adresată parchetului, în vreme ce, pentru contestația la executare, petiționarul trebuie să urmeze dispozițiile codului de procedură civilă și să se adreseze instanței civile competente. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a plângerii, fiind legală și temeinică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.T. împotriva sentinței penale nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.