ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2008

Asupra recursului penal de față: Prin plângerea introdusă la Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 217/42/2008, petentul B.T. a înțeles să atace soluția dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1799/VIII/1/2007 al acestei din urmă instituții, apreciind-o ca nelegală și netemeinică. Petentul a învederat într-o motivare depusă ulterior la instanța de judecată că prin plângerea penală adresată la data de 19 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a precizat faptul că, la 15 noiembrie 2007, a formulat o plângere pe rolul Curții de Apel Ploiești, în care a prezentat faptele pentru care este nemulțumit referitor la activitatea Tribunalului Buzău.

A mai arătat că, prin răspunsul primit de la Tribunalul Buzău, ca urmare a plângerii sus-menționate, nu s-au rezolvat problemele prezentate, în sensul accesului liber al justițiabililor la diverse servicii din cadrul acestui tribunal, apreciind aceasta ca fiind un abuz din partea președintelui Tribunalului Buzău. De asemenea, precizează petentul că prin cele menționate în plângerea sa a descris faptele care formează obiectul plângerii, precum și mijloacele de probă, astfel că solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în acest sens este nelegală. Deși, legal citat, petentul nu s-a prezentat la niciunul dintre cele două termene de judecată acordate. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 54 din 14 aprilie 2008, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.T., împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 1799/VIII/1/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a da această soluție, Curtea a reținut că potrivit art. 278 1 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost introdus prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 și modificat prin art. 1 pct. 139 din Legea nr. 356/2006, tocmai când se impune acest lucru, singurele acte ale procurorului care pot fi contestate în instanța de judecată, prin intermediul unei plângeri, fiind soluțiile procurorului de netrimitere în judecată. Or, după cum se observă cu ușurință, ceea ce a înțeles petentul B.T. să atace nu este altceva decât o adresă aparținând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care acestuia i se aduce la cunoștință împrejurarea că o plângere adresată acestei din urmă unități de parchet împotriva președintelui Tribunalului Buzău, domnul P.A., nu îndeplinea cerințele formale impuse de art. 222 alin. (2) C. proc.

pen., pentru conținutul unui asemenea act, motiv pentru care petentul a fost solicitat să se conformeze. Prin urmare, prima instanță a constatat că o astfel de adresă, având un rol pur administrativ, nu poate face obiectul unei plângeri la o instanță de judecată întrucât prin aceasta nu se dispune o soluție și cu atât mai puțin o soluție dintre cele mai sus menționate de Codul de procedură penală. În raport de cele reținute, Curtea, în baza art. 278 1 C. proc. pen., a respins plângerea introdusă de petentul B.T., ca inadmisibilă, obligându-l pe petent, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală, în mod abuziv, procurorul transformând plângerea sa penală într-o plângere oarecare, cu consecința eschivării de a pronunța o rezoluție.

Recursul este nefondat. Atâta timp cât, în cauză, nu ne aflăm în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., în mod corect, prima instanță a respins plângerea petentului, ca inadmisibilă, în speță, nefiind vorba de un act al procurorului, cenzurabil de către instanță, prin această procedură. În atare situație, Curtea va trebui să privească recursul de față, declarat de B.T., împotriva sentinței penale nr. 54 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și a-l respinge, ca atare, obligând pe recurent, ca atare, obligând pe recurent la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.T. împotriva sentinței penale nr. 54 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2008.