ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 221/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 386/P/2008 din data de 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și al (6) 1 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.D., H.Z. și C.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., art. 289 și 291 C. pen., întrucât faptele sunt de natură civilă. Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele: Prin plângerea penală formulată la data de 24 septembrie 2008 și înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții T.V.

și T.R., prin mandatar - fiul acestora D.T., au formulat plângere penală împotriva magistraților judecători D.D., C.E., H.Z., B.C., A.A. și C.C. La data de 24 decembrie 2008, mandatarul T.D. revine cu o precizare la plângerea penală susținând că aceasta nu mai privește pe C.C. - judecător la Curtea de Apel Timișoara, întrucât din eroare a fost menționat. Prin declarația din 11 martie 2009, mandatarul T.D. înțelege să-și precizeze din nou această plângere penală arătând că, înțelege să o formuleze doar împotriva magistraților D.D., Z.H. și E.C., care au pronunțat Decizia civilă nr. 672/ R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș. În cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri și a fost audiat mandatarul reclamanților T.V.

și T.R. Din examinarea întregului material probator administrat în cauză rezultă următoarea stare de fapt: Se constată că, la data de 21 august 2008 T.V., este mandatat de părinții săi T.R. și T.D., printr-o procură judiciară autentificată la notarul public, pentru a le reprezenta interesele în fața instanțelor judecătorești de orice grad. Având în vedere că, în această procură judiciară nu se prevede expres că mandatarul îi va reprezenta și în formularea prezentei plângeri penale, s-a dispus citarea lui T.V. și T.R., pentru termenul din 22 decembrie 2008 și 11 martie 2009, constatându-se că cei doi nu au răspuns citației. La termenul indicat a fost prezent doar mandatarul T.D., care și-a clarificat punctul de vedere în formularea plângerii penale, și a precizării la plângerea penală.

În declarația dată, mandatarul T.D. precizează că își susține plângerea penală numai cu privire la magistrații D.D., Z.H. și E.C., nemaidorind cercetarea penală a magistraților care au pronunțat Decizia civilă nr. 1614/R din 14 noiembrie 2007. De asemenea, T.D. arată că, în plângerea penală introductivă a menționat generic și alte fapte comise de magistrații de mai sus pe care însă le va preciza cu invocarea probelor pertinente, sens în care își rezervă dreptul ca martorii - revoluționari, cât și asociațiile de revoluționari să fie nominalizați în acele plângeri. Din examinarea Dosarului civil nr. 46311/325/2007 al Tribunalului Timiș rezultă că, prin Decizia civilă nr. 672/ R din 16 mai 2008, completul format din președinte D.D.

și judecători Z.H. și E.C., au admis recursul declarat de pârâta S.M., împotriva sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu reclamanții intimați T.V. și T.R. și pârâtele intimate Comisia Județeană Timiș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor, Comisia Locală a comunei Giroc. Se modifică, în tot, sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 46311/325/2007, în sensul că respinge, în totalitate, acțiunea precizată și completată a reclamanților. S-a avut în vedere că, prin Decizia civilă nr. 1614/ R din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Timiș, în completul format din președinte C.B.

și judecători A.A. și I.I. (față de care mandatarul nu a mai susținut plângerea penală) s-a admis recursul declarat de recurenții T.V. și T.R., s-a casat sentința civilă nr. 8248 din 07 septembrie 2007 a Judecătoriei Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. După casare și rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T.V. și T.R., în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar, Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei Giroc și S.M. S-a dispus anularea titlului de proprietate din 28 noiembrie 2000 emis de Comisia Județeană Timiș și au fost obligate pârâtele să reconstituie dreptul de proprietate după autorii M.I.

și M.M. În recurs însă, această sentință civilă nr. 1070 a fost modificată în tot, respingându-se acțiunea precizată și completată a reclamanților. Fiind nemulțumiți de hotărârea pronunțată (Decizia civilă nr. 672/R din 6 mai 2008) reclamanții T., prin avocat dr. A.T., formulează o contestație în anulare, cât și o cerere de revizuire, care sunt înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. Dosar nr. 4067/30/2008 și nr. 4066/30/2008. În ambele dosare s-a solicitat strămutarea celor două căi extraordinare de atac, cererile fiind înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, rezultă că, cele două căi extraordinare de atac sunt în curs de judecată pe rolul Tribunalului Timiș. Din declarația mandatarului T.D.

rezultă că toate criticile formulate împotriva Deciziei civile nr. 672/R din 16 mai 2008, au fost invocate atât în primă instanță, cât și în recurs, unele fiind reluate drept motive pentru promovarea contestației în anulare și revizuire. Mandatarul T.D. apreciază că, pârâții s-au folosit de acte ce conțin date neadevărate legate de întreținerea defunctei M.M. și, în plus, este nemulțumit că, în prima instanță la Judecătoria Timișoara, părinților săi li s-a dat câștig de cauză conform sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008, pentru ca apoi, în recurs, să fie desființată această sentință și să li se respingă acțiunea având ca obiect fond funciar. Din cuprinsul Deciziei civile nr. 672/R/2008 rezultă că, reclamanții T.V.

și T.R. nu și-au valorificat calitatea de moștenitori testamentari, în termenul legal de 6 luni, pentru acceptarea tacită sau expresă a succesiunii, nedepunând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta testatoare. In schimb, se reține că, terenul în litigiu a fost proprietatea defunctului M.I., soțul predecedat al defunctei M.M. și că, titlul de proprietate asupra terenurilor a fost emis pe seama lui Z.Ș., în calitate de moștenitor al defunctului M.I., tatăl pârâtei N.M., care și-a schimbat numele în S.M. (aceasta și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, prin moștenire legală).

În referire la soluția dispusă de magistrații judecători prin Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 „în jurisprudență s-a reținut că, hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului, cât și a considerentelor nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune. Mai mult, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, devenite irevocabilă, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea credință, precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au fost parcurse toate căile legale de atac.

S-a concluzionat că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță?” (Revista Dreptul nr. 6/2005, pag. 146). Ca atare, se reține că, activitatea magistraților judecători este independentă și aceștia se supun numai legii (art. 124 alin. (2) din Constituția României și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 304/2004), reclamanții având la îndemână exercițiul căilor de atac, cum de altfel au și procedat întrucât, în prezent, se află în derulare cele două dosare civile ce au ca obiect contestația în anulare și revizuirea Deciziei civile nr. 672/2008 a Tribunalului Timiș.

Raportat la situația de fapt expusă, și la normele de drept care reglementează desfășurarea procesului penal, constat că activitatea de judecată a magistraților nu se circumscrie ilicitului penal, faptele invocate fiind de natură civilă. Plângerea petentului T.D. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 397/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 4 mai 2009. Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 386/P/2008 din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de D.D., H.Z. și C.E., judecători la Tribunalul Timiș pentru infr. prev. de art 246 C. pen art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. În fapt, prin plângerea penală formulată la 24 septembrie 2008 de T.V. și T.R. prin fiul lor T.D., mandatar cu procură autentică, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților care au pronunțat Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș pentru că, susține reclamantul, la pronunțarea acesteia s-au folosit acte care conțin date nereale privind întreținerea defunctei M.M. Printr-o acțiune introdusă la Judecătoria Timișoara, T.V. și T.R. au solicitat anularea unui titlu de proprietate asupra unei suprafețe de 6,3 ha.

și emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamanților, întrucât sunt moștenitorii testamentari ai defunctei M.M. Acțiunea a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara. Prin Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș pronunțată de judecătorii D.D., H.Z. și C.E., s-a admis recursul pârâtei recurente S.M. împotriva sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara și se respinge în totalitate acțiunea reclamanților. Decizia este motivată în fapt și în drept, reținându-se că reclamanții T.V. și T.R. nu și-au valorificat calitatea de moștenitori testamentari în termenul legal de 6 luni, nedepunând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta testatoare M.M.

Instanța a reținut că testamentul din anul 1983 în baza căruia a devenit proprietară S.M., a produs efecte juridice, actele încheiate în baza lui au intrat în circuitul civil, iar testamentul din data de 17 mai 1984 în favoarea soților T., nu are aceste atuuri. În urma verificărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că activitatea de judecată a magistraților reclamați nu se circumscrie ilicitului penal, iar nemulțumirile persoanelor vătămate în legătură cu decizia civilă menționată, au fost valorificate în căi de atac prevăzute de lege (contestație în anulare și revizuire). Împotriva soluției a depus plângere T.D. în calitate de mandatar al părinților săi. El reiterează aceleași acuze, susținând că cei trei magistrați nu respectă legile, fiind necesară, în opinia sa, avertizarea lor de către parchet și C.S.M.

Consider plângerea nefondată. Așa cum s-a arătat mai sus, soluția pronunțată de cei trei judecători este motivată în fapt și în drept și reflectă convingerea acestora pe baza probelor administrate. Decizia menționată poate fi, și a fost atacată conform legii în căile de atac prevăzute de C. proc. civ. Ea nu poate fi modificată pe calea plângerii penale. în literatura de specialitate invocată în motivarea rezoluției se arată, pe bună dreptate, că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție, nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de abuz în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță. În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. petenții T.V. și T.R., prin mandatar T.D.

s-au adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 205/ PI din data de 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată, raționând - în sinteză - următoarele: La data de 24 septembrie 2008, petenții T.V. și T.R., prin mandatar - fiul lor, T.D., au formulat plângere penală, înregistrată sub nr. 386/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precizată la datele de 24 decembrie 2008 și 11 martie 2009, împotriva magistraților judecători D.D., C.E. și H.Z. Prin rezoluția din 17 martie 2009 dată în Dosarul nr. 386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații D.D., C.E.

și H.Z. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. In motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că: - prin Decizia civilă nr. 1614/ R din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în completul de judecată alcătuit din judecătorii C.B., A.A. și I.I., a fost admis recursul declarat de T.V. și T.R., s-a casat sentința civilă nr. 8248 din 07 septembrie 2007 a Judecătoriei Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara; - după rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamanților T.V.

și T.R. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a Comunei Giroc și S.M., s-a dispus anularea titlului de proprietate din 28 noiembrie 2000 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timiș și pârâtele au fost obligate să reconstituie dreptul de proprietate după autorii M.I. și M.M.; - prin Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4631.1/325/2007, completul de judecată alcătuit din judecătorii D.D., C.E. și H.Z. au admis recursul pârâtei S.M. împotriva sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în cauza privind pe reclamanții T.V.

și T.R. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timiș, Comisia Locală a Comunei Giroc, sentința fiind modificată în tot în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată și completată a reclamanților; - fiind nemulțumiți de Decizia civilă nr. 672/ R din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, reclamanții T.V. și T.R., prin avocat A.T., formulează o contestație în anulare și o cerere de revizuire, înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. 4067/30/2008 și nr. 4066/30/2008, în ambele dosare solicitându-se strămutarea; - din declarația mandatarului T.D. rezultă că toate criticile formulate împotriva Deciziei civile nr. 672/R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș au fost invocate atât în primă instanță cât și în recurs, unele fiind reluate drept motive pentru promovarea contestației în anulare și a revizuirii; - mandatarul T.D.

apreciază că pârâții s-au folosit de acte ce conțin date neadevărate legate de întreținerea defunctei M.M. și, în plus, este nemulțumit că în prima instanță la Judecătoria Timișoara părinților săi li s-a dat câștig de cauză, pentru ca apoi, în recurs, să fie desființată sentința nr. 1070/2008 și să li se respingă acțiunea; - din cuprinsul Deciziei civile nr. 672/ R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș rezultă că reclamanții T.V. și T.R. nu și-au valorificat calitatea de moștenitori testamentari în termenul legal de 6 luni pentru acceptarea expresă sau tacită a succesiunii, nedepunând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta testatoare. În schimb, se reține că terenul în litigiu a fost proprietatea defunctului M.I., soțul predecedat al defunctei M.M., și că titlul de proprietate asupra terenurilor a fost emis pe seama lui Z.Ș.

în calitate de moștenitor al defunctului M.I., tatăl pârâtei N.M., care și-a schimbat numele în S.M., aceasta înscriindu-și dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin moștenire legală; - în jurisprudență s-a reținut că hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului cât și a considerentelor, nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune. Mai mult, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, devenite irevocabile, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea-credință precum și o insecuritate juridică prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au fost parcurse toate căile legale de atac.

S-a concluzionat că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță (Revista Dreptul, nr. 6/2005, p. 146); - activitatea magistraților judecători este independentă și aceștia se supun numai legii (art. 124 alin. (2) din Constituție și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 304/2004), reclamanții având la îndemână exercițiul căilor de atac, cum de altfel au și procedat; - raportat la situația de fapt expusă și la normele de drept care reglementează desfășurarea procesului penal, procurorul de caz a constatat că activitatea de judecată a magistraților nu se circumscrie ilicitului penal, faptele invocate fiind de natură civilă.

Împotriva acestei rezoluții, petenții T.V. și T.R., prin mandatar fiul lor, T.D., au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin rezoluția nr. 397/II/2/2009 din 04 mai 2009. Pentru a da această soluție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că: - soluția pronunțată de cei trei judecători este motivată în fapt și în drept și reflectă convingerea acestora pe baza probelor administrate; - decizia menționată poate fi și a fost atacată conform legii prin căile prevăzute de C. proc. civ. și nu poate fi modificată pe calea plângerii penale; - persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunii de abuz în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță.

Petenții au formulat apoi, prin același mandatar, plângere la instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. 682/59/2009 din 05 iunie 2009. Împotriva sentinței penale au declarat recurs petiționarii T.V. și T.R. prin mandatar T.D., care depun la dosar (filele 20-23) motivele de recurs. Motivele de recurs înaintate de această dată de recurenți, nu se referă la soluția instanței de apel care privea anumite părți, ci la cu totul o altă situație nouă prezentată în acest motive. Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate de petenții-recurenți în scris, cât și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: Nemulțumirile legate de soluțiile organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de atac, astfel soluțiile criticate fiind supuse controlului judiciar.

Activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite. În cauză, nemulțumirile petenților legate de soluția pronunțată de cei trei judecători intimați au fost materializate prin promovarea căilor extraordinare de atac - contestația în anulare și revizuirea. Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva soluțiilor de neurmărire penală reprezintă un drept constituțional și procesual, însă prin intermediul acestora nu se poate exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului civil.

Dacă s-ar permite, astfel, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Pentru toate aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte să respingă ca nefondat recursul formulat de petenți și reținând culpă procesuală recurenților, în baza art. 192 C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.V. și T.R., ambii prin mandatar T.D., împotriva sentinței penale nr. 205/PI din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.