ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 221/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 221/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 386/P/2008 din data de 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6)

și al (6)

1

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.D., H.Z. și C.E. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., art. 289 și 291 C. pen.,

întrucât faptele sunt de natură civilă.

Pentru a dispune în acest sens, după

efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele:

Prin plângerea penală formulată la

data de 24 septembrie 2008 și înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții T.V.

și T.R., prin mandatar - fiul acestora D.T., au formulat plângere penală

împotriva magistraților judecători D.D., C.E., H.Z., B.C., A.A. și C.C.

La data de 24 decembrie 2008,

mandatarul T.D. revine cu o precizare la plângerea penală susținând că aceasta

nu mai privește pe C.C. - judecător la Curtea de Apel Timișoara, întrucât din eroare a fost menționat.

Prin declarația din 11 martie 2009,

mandatarul T.D. înțelege să-și precizeze din nou această plângere penală

arătând că, înțelege să o formuleze doar împotriva magistraților D.D., Z.H. și

E.C., care au pronunțat Decizia civilă nr. 672/ R din 16 mai 2008 a

Tribunalului Timiș.

În cauză, au fost administrate probe

cu înscrisuri și a fost audiat mandatarul reclamanților T.V. și T.R.

Din examinarea întregului material

probator administrat în cauză rezultă următoarea stare de fapt:

Se constată că, la data de 21 august

2008 T.V., este mandatat de părinții săi T.R. și T.D., printr-o procură

judiciară autentificată la notarul public, pentru a le reprezenta interesele în

fața instanțelor judecătorești de orice grad. Având în vedere că, în această

procură judiciară nu se prevede expres că mandatarul îi va reprezenta și în formularea

prezentei plângeri penale, s-a dispus citarea lui T.V. și T.R., pentru termenul

din 22 decembrie 2008 și 11 martie 2009, constatându-se că cei doi nu au

răspuns citației. La termenul indicat a fost prezent doar mandatarul T.D., care

și-a clarificat punctul de vedere în formularea plângerii penale, și a

precizării la plângerea penală. În declarația dată, mandatarul T.D. precizează

că își susține plângerea penală numai cu privire la magistrații D.D., Z.H. și E.C.,

nemaidorind cercetarea penală a magistraților care au pronunțat Decizia civilă nr.

1614/R din 14 noiembrie 2007.

De asemenea, T.D. arată că, în

plângerea penală introductivă a menționat generic și alte fapte comise de

magistrații de mai sus pe care însă le va preciza cu invocarea probelor pertinente,

sens în care își rezervă dreptul ca martorii - revoluționari, cât și

asociațiile de revoluționari să fie nominalizați în acele plângeri.

Din examinarea Dosarului civil nr. 46311/325/2007

al Tribunalului Timiș rezultă că, prin Decizia civilă nr. 672/ R din 16 mai 2008,

completul format din președinte D.D. și judecători Z.H. și E.C., au admis

recursul declarat de pârâta S.M., împotriva sentinței civile nr. 1070 din 30

ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu

reclamanții intimați T.V. și T.R. și pârâtele intimate Comisia Județeană Timiș

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor, Comisia

Locală a comunei Giroc. Se modifică, în tot, sentința civilă nr. 1070 din 30

ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 46311/325/2007,

în sensul că respinge, în totalitate, acțiunea precizată și completată a

reclamanților.

S-a avut în vedere că, prin Decizia civilă

nr. 1614/ R din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Timiș, în completul format din

președinte C.B. și judecători A.A. și I.I. (față de care mandatarul nu a mai

susținut plângerea penală) s-a admis recursul declarat de recurenții T.V. și T.R.,

s-a casat sentința civilă nr. 8248 din 07 septembrie 2007 a Judecătoriei

Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. După casare și rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr. 1070 din 30

ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanții T.V. și T.R., în contradictoriu cu pârâții

Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar, Comisia locală de

aplicare a legii fondului funciar a comunei Giroc și S.M. S-a dispus anularea

titlului de proprietate din 28 noiembrie 2000 emis de Comisia Județeană Timiș

și au fost obligate pârâtele să reconstituie dreptul de proprietate după

autorii M.I. și M.M. În recurs însă, această sentință civilă nr. 1070 a fost modificată în tot, respingându-se acțiunea precizată și completată a reclamanților.

Fiind nemulțumiți de hotărârea pronunțată

(Decizia civilă nr. 672/R din 6 mai 2008) reclamanții T., prin avocat dr. A.T.,

formulează o contestație în anulare, cât și o cerere de revizuire, care sunt

înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. Dosar nr. 4067/30/2008 și nr. 4066/30/2008.

În ambele dosare s-a solicitat strămutarea celor două căi extraordinare de

atac, cererile fiind înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca

atare, rezultă că, cele două căi extraordinare de atac sunt în curs de judecată

pe rolul Tribunalului Timiș.

Din declarația mandatarului T.D. rezultă

că toate criticile formulate împotriva Deciziei civile nr. 672/R din 16 mai 2008,

au fost invocate atât în primă instanță, cât și în recurs, unele fiind reluate

drept motive pentru promovarea contestației în anulare și revizuire. Mandatarul

T.D. apreciază că, pârâții s-au folosit de acte ce conțin date neadevărate

legate de întreținerea defunctei M.M. și, în plus, este nemulțumit că, în prima

instanță la Judecătoria Timișoara, părinților săi li s-a dat câștig de cauză conform

sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008, pentru ca apoi, în recurs, să

fie desființată această sentință și să li se respingă acțiunea având ca obiect

fond funciar. Din cuprinsul Deciziei civile nr. 672/R/2008 rezultă că,

reclamanții T.V. și T.R. nu și-au valorificat calitatea de moștenitori

testamentari, în termenul legal de 6 luni, pentru acceptarea tacită sau expresă

a succesiunii, nedepunând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate

după defuncta testatoare. In schimb, se reține că, terenul în litigiu a fost

proprietatea defunctului M.I., soțul predecedat al defunctei M.M. și că, titlul

de proprietate asupra terenurilor a fost emis pe seama lui Z.Ș., în calitate de

moștenitor al defunctului M.I., tatăl pârâtei N.M., care și-a schimbat numele

în S.M. (aceasta și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului din

litigiu, prin moștenire legală).

În referire la soluția dispusă de

magistrații judecători prin Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 „în

jurisprudență s-a reținut că, hotărârile judecătorești, atât în privința

dispozitivului, cât și a considerentelor nu pot fi criticate decât prin căile

legale de atac, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată

prin ea însăși o infracțiune. Mai mult, prin instituirea răspunderii penale în

sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru

soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, devenite irevocabilă, se creează

posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea credință, precum și o

insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au

fost parcurse toate căile legale de atac. S-a concluzionat că persoanele care

îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de

abuz în serviciu și de neglijență în serviciu în legătură cu soluțiile pe care

le pronunță?” (Revista Dreptul nr. 6/2005, pag. 146).

Ca atare, se reține că, activitatea

magistraților judecători este independentă și aceștia se supun numai legii (art.

124 alin. (2) din Constituția României și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 304/2004),

reclamanții având la îndemână exercițiul căilor de atac, cum de altfel au și

procedat întrucât, în prezent, se află în derulare cele două dosare civile ce

au ca obiect contestația în anulare și revizuirea Deciziei civile nr. 672/2008

a Tribunalului Timiș.

Raportat la situația de fapt expusă,

și la normele de drept care reglementează desfășurarea procesului penal,

constat că activitatea de judecată a magistraților nu se circumscrie ilicitului

penal, faptele invocate fiind de natură civilă.

Plângerea petentului T.D. a fost

respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 397/II/2/2009 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 4 mai 2009.

Pentru a dispune în acest sens,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 386/P/2008 din 17

martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus în

baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de D.D., H.Z.

și C.E., judecători la Tribunalul Timiș pentru infr. prev. de art 246 C. pen art.

289 C. pen., art. 291 C. pen.

În fapt, prin plângerea penală

formulată la 24 septembrie 2008 de T.V. și T.R. prin fiul lor T.D., mandatar cu

procură autentică, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților

care au pronunțat Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș

pentru că, susține reclamantul, la pronunțarea acesteia s-au folosit acte care

conțin date nereale privind întreținerea defunctei M.M. Printr-o acțiune

introdusă la Judecătoria Timișoara, T.V. și T.R. au solicitat anularea unui

titlu de proprietate asupra unei suprafețe de 6,3 ha. și emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamanților, întrucât sunt

moștenitorii testamentari ai defunctei M.M. Acțiunea a fost admisă în parte

prin sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara.

Prin Decizia civilă nr. 672/R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș pronunțată

de judecătorii D.D., H.Z. și C.E., s-a admis recursul pârâtei recurente S.M. împotriva

sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara și se

respinge în totalitate acțiunea reclamanților.

Decizia este motivată în fapt și în

drept, reținându-se că reclamanții T.V. și T.R. nu și-au valorificat calitatea

de moștenitori testamentari în termenul legal de 6 luni, nedepunând cerere de

reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta testatoare M.M. Instanța

a reținut că testamentul din anul 1983 în baza căruia a devenit proprietară S.M.,

a produs efecte juridice, actele încheiate în baza lui au intrat în circuitul

civil, iar testamentul din data de 17 mai 1984 în favoarea soților T., nu are

aceste atuuri.

În urma verificărilor efectuate, s-a

ajuns la concluzia că activitatea de judecată a magistraților reclamați nu se

circumscrie ilicitului penal, iar nemulțumirile persoanelor vătămate în

legătură cu decizia civilă menționată, au fost valorificate în căi de atac

prevăzute de lege (contestație în anulare și revizuire).

Împotriva soluției a depus plângere

T.D. în calitate de mandatar al părinților săi. El reiterează aceleași acuze,

susținând că cei trei magistrați nu respectă legile, fiind necesară, în opinia sa,

avertizarea lor de către parchet și C.S.M.

Consider plângerea nefondată.

Așa cum s-a arătat mai sus, soluția

pronunțată de cei trei judecători este motivată în fapt și în drept și reflectă

convingerea acestora pe baza probelor administrate. Decizia menționată poate

fi, și a fost atacată conform legii în căile de atac prevăzute de C. proc. civ.

Ea nu poate fi modificată pe calea plângerii penale. în literatura de

specialitate invocată în motivarea rezoluției se arată, pe bună dreptate, că

persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție, nu pot fi subiecți ai

infracțiunilor de abuz în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le

pronunță.

În temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. petenții T.V. și T.R., prin mandatar T.D. s-au adresat instanței

competente.

Prin sentința penală nr. 205/ PI din

data de 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca

nefondată plângerea formulată, raționând - în sinteză - următoarele:

La data de 24 septembrie 2008,

petenții T.V. și T.R., prin mandatar - fiul lor, T.D., au formulat plângere

penală, înregistrată sub nr. 386/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precizată la datele de 24 decembrie 2008 și 11 martie 2009, împotriva

magistraților judecători D.D., C.E. și H.Z.

Prin rezoluția din 17 martie 2009

dată în Dosarul nr. 386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de intimații D.D., C.E. și H.Z. pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.,

de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și de uz de fals prev. de art. 291

C. pen.

In motivarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:

- prin Decizia civilă nr. 1614/ R

din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în completul de judecată

alcătuit din judecătorii C.B., A.A. și I.I., a fost admis recursul declarat de

T.V. și T.R., s-a casat sentința civilă nr. 8248 din 07 septembrie 2007 a

Judecătoriei Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara;

- după rejudecare s-a pronunțat

sentința civilă nr. 1070 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Timișoara, prin

care a fost admisă în parte acțiunea reclamanților T.V. și T.R. în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar

a Comunei Giroc și S.M., s-a dispus anularea titlului de proprietate din 28

noiembrie 2000 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate asupra Terenurilor Timiș și pârâtele au fost obligate să

reconstituie dreptul de proprietate după autorii M.I. și M.M.;

- prin Decizia civilă nr. 672/R din 16

mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4631.1/325/2007,

completul de judecată alcătuit din judecătorii D.D., C.E. și H.Z. au admis

recursul pârâtei S.M. împotriva sentinței civile nr. 1070 din 30 ianuarie 2008

pronunțată de Judecătoria Timișoara în cauza privind pe reclamanții T.V. și T.R.

în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate asupra Terenurilor Timiș, Comisia Locală a Comunei Giroc, sentința

fiind modificată în tot în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată și

completată a reclamanților;

- fiind nemulțumiți de Decizia civilă

nr. 672/ R din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, reclamanții T.V. și

T.R., prin avocat A.T., formulează o contestație în anulare și o cerere de

revizuire, înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. 4067/30/2008 și nr. 4066/30/2008,

în ambele dosare solicitându-se strămutarea;

- din declarația mandatarului T.D. rezultă

că toate criticile formulate împotriva Deciziei civile nr. 672/R din 16 mai 2008

a Tribunalului Timiș au fost invocate atât în primă instanță cât și în recurs,

unele fiind reluate drept motive pentru promovarea contestației în anulare și a

revizuirii;

- mandatarul T.D. apreciază că

pârâții s-au folosit de acte ce conțin date neadevărate legate de întreținerea

defunctei M.M. și, în plus, este nemulțumit că în prima instanță la Judecătoria Timișoara părinților săi li s-a dat câștig de cauză, pentru ca apoi, în recurs,

să fie desființată sentința nr. 1070/2008 și să li se respingă acțiunea;

- din cuprinsul Deciziei civile nr. 672/

R din 16 mai 2008 a Tribunalului Timiș rezultă că reclamanții T.V. și T.R. nu

și-au valorificat calitatea de moștenitori testamentari în termenul legal de 6

luni pentru acceptarea expresă sau tacită a succesiunii, nedepunând cerere de

reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta testatoare. În schimb,

se reține că terenul în litigiu a fost proprietatea defunctului M.I., soțul

predecedat al defunctei M.M., și că titlul de proprietate asupra terenurilor a

fost emis pe seama lui Z.Ș. în calitate de moștenitor al defunctului M.I.,

tatăl pârâtei N.M., care și-a schimbat numele în S.M., aceasta înscriindu-și

dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin moștenire legală;

- în jurisprudență s-a reținut că

hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului cât și a

considerentelor, nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel

încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o

infracțiune. Mai mult, prin instituirea răspunderii penale în sarcina

persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile

pronunțate în cadrul acesteia, devenite irevocabile, se creează posibilitatea

unui comportament abuziv al părților de rea-credință precum și o insecuritate

juridică prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au fost parcurse

toate căile legale de atac. S-a concluzionat că persoanele care îndeplinesc o

activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de abuz în

serviciu și de neglijență în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le

pronunță (Revista Dreptul, nr. 6/2005, p. 146);

- activitatea magistraților

judecători este independentă și aceștia se supun numai legii (art. 124 alin. (2)

din Constituție și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 304/2004), reclamanții având

la îndemână exercițiul căilor de atac, cum de altfel au și procedat;

- raportat la situația de fapt

expusă și la normele de drept care reglementează desfășurarea procesului penal,

procurorul de caz a constatat că activitatea de judecată a magistraților nu se

circumscrie ilicitului penal, faptele invocate fiind de natură civilă.

Împotriva acestei rezoluții,

petenții T.V. și T.R., prin mandatar fiul lor, T.D., au formulat plângere la

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

respinsă prin rezoluția nr. 397/II/2/2009 din 04 mai 2009.

Pentru a da această soluție,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat

că:

- soluția pronunțată de cei trei

judecători este motivată în fapt și în drept și reflectă convingerea acestora

pe baza probelor administrate;

- decizia menționată poate fi și a

fost atacată conform legii prin căile prevăzute de C. proc. civ. și nu poate fi

modificată pe calea plângerii penale;

- persoanele care îndeplinesc o

activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunii de abuz în

serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță.

Petenții au formulat apoi, prin

același mandatar, plângere la instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția penală sub nr. 682/59/2009 din 05 iunie 2009.

Împotriva sentinței penale au

declarat recurs petiționarii T.V. și T.R. prin mandatar T.D., care depun la

dosar (filele 20-23) motivele de recurs.

Motivele de recurs înaintate de

această dată de recurenți, nu se referă la soluția instanței de apel care

privea anumite părți, ci la cu totul o altă situație nouă prezentată în acest

motive.

Examinând legalitatea și temeinicia

soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs

invocate de petenții-recurenți în scris, cât și din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursul formulat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Nemulțumirile legate de soluțiile

organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de

atac, astfel soluțiile criticate fiind supuse controlului judiciar.

Activitatea magistratului este una

de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale

aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau

în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a

răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite.

În cauză, nemulțumirile petenților

legate de soluția pronunțată de cei trei judecători intimați au fost

materializate prin promovarea căilor extraordinare de atac - contestația în

anulare și revizuirea.

Posibilitatea formulării unor

plângeri împotriva soluțiilor de neurmărire penală reprezintă un drept

constituțional și procesual, însă prin intermediul acestora nu se poate

exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în

cursul procesului civil. Dacă s-ar permite, astfel, ar însemna că s-ar institui

noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte să respingă ca nefondat recursul formulat de petenți și

reținând culpă procesuală recurenților, în baza art. 192 C. proc. pen., îi va

obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii T.V. și T.R., ambii prin mandatar T.D., împotriva

sentinței penale nr. 205/PI din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2010.