ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1158/2009

HOTĂRÂRE
30.03.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1158/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 29

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petiționarul O.M., împotriva ordonanței din 7 iulie 2008 dată în

dosarul nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost menținută ordonanța atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligat petiționarul să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin ordonanța dată

că faptele pentru care magistrații

E.V., S.G. și C.I., procurori în cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași au fost cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 248, art. 249, art. 264, art. 289, art. 263 și art. 324 C.

pen., fie nu există, fie le lipsesc unul sau unele din elementele constitutive

ale infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs petiționarul O.M. care a solicitat casarea hotărârii

atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și

trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a

persoanelor reclamate.

Examinând sentința penală recurată sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul O.M.

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin plângerea formulată la data de 27

martie 2008, adresată Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrată, la

data de 10 aprilie 2008 sub nr. 141/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași, petiționarul O.M. a reclamat săvârșirea mai multor infracțiuni de

către judecătorii, procurorii și lucrătorii de poliție care au instrumentat

dosarul nr. 3922/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și în care

sesizase faptul că, în noaptea de 26/27 aprilie 2004, pe un teren proprietatea

sa, situat la aproximativ 300 m de satul Căușești, comuna Scheia, ar fi fost

agresat de mai mulți tineri, aflați în stare de ebrietate și a căror identitate

nu a putut-o preciza.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași, în urma cercetărilor efectuate, prin ordonanța cu nr. 141/P/2008 din 7

iulie 2008, a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38 raportat la art. 42 și art. 45

alin. (1) și (1

2

) C. proc. pen.:

de E.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, sub

aspectul infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.;

- neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen.,

- favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen.;

- omisiunea sesizării organelor

judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen.,

- instigare publică și apologia

infracțiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.

de S.G., fost prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași,

sub aspectul infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.;

- abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.;

- instigare publică și apologia

infracțiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.

de C.I., actualmente procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași, fost prim procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Iași, sub aspectul infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.;

- neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen.,

- favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen.;

- instigare publică și apologia

infracțiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.

privește pe agenții de poliție V.I. și A.M., cercetați sub aspectul

infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art.

7 din Legea nr. 78/2000, șantaj prevăzută de art. 194 C. pen., abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de

art. 289 C. pen., cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., încercarea

de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., reținerea

sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen., instigare publică

și apologia infracțiunilor prevăzută de art. 324 C. pen. și trimiterea

dosarului spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

privește pe judecătorii C.M., V.R., S.C., T.R.D., I.O., S.N., T.G., C.A. și

A.M., precum și pe procurorii M.D., M.M., P.C., C.P. și B.N., cercetați sub

aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută

de art. 248

1

oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., uz de

fals, prevăzută de art. 291 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen., instigare publică și apologia infracțiunilor, prevăzută de

art. 324 alin. (1) C. pen. și trimiterea dosarului spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei ordonanțe petiționarul O.M.

a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca

neîntemeiată, prin ordonanța nr. 755/II/2/2008 din 15 septembrie 2008.

Nemulțumit de soluția de neurmărire

penală dată în cauză de parchet, petiționarul O.M. s-a adresat cu plângere, în

condițiile art. 278

1

să judece cauza în primă instanță, respectiv Curții de Apel Iași, care a

pronunțat hotărârea atacată în prezenta cauză.

Examinând actele premergătoare efectuate,

Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul O.M. este

nefondată.

Ca o garanție a respectării legalității

în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană

nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă

plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o

astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Accesul

liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția

dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum

de altfel, a procedat și petiționarul prin plângerea ce face obiectul

verificării în cauza de față.

Petiționarul O.M. a reclamat săvârșirea

mai multor infracțiuni de către procurorul E.V. (procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Iași, la data comiterii prezumtivelor fapte,

actualmente procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași), care

la 11 decembrie 2007 a soluționat cauza înregistrată sub nr. 3922/P/2006 la

Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

Astfel, petiționarul O.M. a reclamat

săvârșirea de către procuror a infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că, a

soluționat cu întârziere cauza înregistrată sub nr. 3922/P/2006 pe rolul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

- fals intelectual, prevăzută de

art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, ar fi atestat necorespunzător

adevărului, în rezoluția dată la 11 decembrie 2007, că petiționarul a ripostat

la pătrunderea făptuitorilor pe terenul său și la încercarea acestora de a

distruge cabana, determinând acțiunea agresivă a făptuitorilor;

- omisiunea sesizării organelor

judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen., constând în aceea că, deși la dosarul

cauzei se aflau numeroase înscrisuri depuse de către petiționar în care erau

descrise faptele prevăzute de legea penală comise de către polițiștii care au

efectuat cercetarea în cauză, nu a sesizat organele competente;

- instigare publică și apologia

infracțiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen., constând în aceea că, prin

neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, încălcând legea, nu a reușit să-i

tragă la răspundere penală pe cei vinovați.

Totodată, petiționarul O.M. a

sesizat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., de către procurorul S.G.,

(prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, având gradul

profesional de procuror de tribunal), constând în aceea că, în luna noiembrie

2006, prin faptul că prim procurorul avea program de audiențe doar o dată pe

lună, iar procurorii din subordine doar o dată pe săptămână, se îngrădea

accesul la justiție al cetățenilor, recunoscut de prevederile art. 21 din

Constituție.

Împotriva aceluiași procuror

petiționarul a formulat plângere și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

instigare publică și apologia infracțiunilor, prevăzută de art. 324 C. pen.,

constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, încălcând

legea, nu a reușit să-i tragă la răspundere penală pe cei vinovați.

De asemenea, petiționarul O.M. a

reclamat săvârșirea de către procurorul C.I. (prin procuror adjunct al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași) a infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și favorizarea

infractorului prev. de art. 264 C. pen., constând în aceea că, ar fi

tergiversat soluționarea plângerii sale ce a avut ca obiect lăsarea în

nelucrare a cauzei înregistrate sub nr. 3922/P/2006 pe rolul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Iași și că astfel au fost favorizați făptuitorii, în cauză

intervenind prescripția răspunderii penale.

Totodată, împotriva aceluiași

procuror, petiționarul a formulat plângere și sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de instigare publică și apologia infracțiunilor prev. de art. 324 C.

pen., constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu,

încălcând legea, nu a reușit să-i tragă la răspundere penală pe cei vinovați.

Înalta Curte constată că pentru a se

putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă din existența

acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că

s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală

poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele

premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii

urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența

cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în

art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Intervenția unui astfel de caz rezultând, fie din actele prin care a fost

sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în

urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Examinând actele premergătoare efectuate

în cauză, Înalta Curte constată că prin rezoluția din 11 decembrie 2007, dată

în dosarul nr. 3922/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași,

procurorul E.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții L.C., L.I.,

A.T.G., D.I., C.D., C.O., C.L. și A.O. sub aspectul infracțiunilor de violare

de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., lăsarea fără ajutor prev. de art. 315 C. pen. și asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., constatând că faptele

reclamate nu există.

Totodată, prin aceeași rezoluție s-a

dispus:

- neînceperea urmăririi penale față

de numiții L.I., C.D., C.O., C.L., sub aspectul infracțiunilor de lovire prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că fapta nu a fost comisă de

către aceștia și neînceperea urmăririi penale față de numiții L.C., A.T.G., D.I.

(toți minori) sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 99 alin. (3) C.

pen., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.

- disjungerea cauzei în vederea

efectuării de cercetări față de numiții T.V. și S.R. sub aspectul infracțiunii

de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit.

a) C. pen.

Procurorul E.V. a reținut, în

esență, că din probele administrate în cauză, rezultă că agresiunea la care a

fost supusă persoana vătămată O.M., în noaptea de 26/27 iunie 2004, a fost

săvârșită doar de către numiții D.I., L.C. și A.T.G., celelalte persoane

individualizate mai sus, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, neparticipând la comiterea faptei.

Din aceleași acte premergătoare, respectiv

din adresa emisă la data de 2 iunie 2008 de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași, precum și din xerocopia de pe fila din registrul de evidență

privind lucrările repartizate, a rezultat că dosarul nr. 3922/P/2006 a fost

repartizat procurorului E.V. la data de 17 octombrie 2007 și că în perioada 6

noiembrie 2007- 7 decembrie 2007, procurorul s-a aflat în concediu de odihnă,

cauza fiind soluționată de acesta la data de 11 decembrie 2007.

În atare condiții, raportat la data

repartizării și data soluționării cauzei în litigiu, având în vedere și volumul

de muncă al procurorului, în mod corect, parchetul a reținut că soluționarea de

către procurorul E.V. a dosarului nr. 3922/P/2006 s-a făcut, într-un termen

rezonabil, respectându-se pe deplin prevederile art. 21 alin. (3) din

Constituția României, ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și ale art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, care prevăd dreptul părților la un proces echitabil și la

soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Întrucât procurorul E.V., în activitatea

de soluționare a dosarului nr. 3922/P/2006, nici intenționat și nici din culpă

nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, soluționând cauza într-un termen

rezonabil și nici nu a ajutat ori favorizat, în vederea zădărnicirii urmăririi

penale și evitării tragerii la răspundere penală a celor trei făptuitori, cu

privire la care s-a constatat că, deși au comis infracțiunea prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 99 alin. (3)C.

pen., nu pot fi trași la răspundere penală, datorită împlinirii termenului de

prescripție a răspunderii penale, Înalta Curte constată că soluția de

neînceperea urmăririi penale dispusă față de procurorul E.V. sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 C. pen. este legală și

temeinică.

În ceea ce privește comiterea de către

același procuror a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1)

rezoluția dată la 11 decembrie 2007 că persoana vătămată O.M. a ripostat la

pătrunderea făptuitorilor pe terenul său și la încercarea acestora de a distruge

cabana, determinând acțiunea agresivă a făptuitorilor, Înalta Curte constată

că, și sub acest, aspect susținerile petiționarului sunt neîntemeiate.

Procurorul E.V. a reținut în cauză o situație de fapt în deplină concordanță cu

probatoriile administrate, astfel că aceasta nu a săvârșit nici o acțiune sau

inacțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii

obiective a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C.

pen., fapta neexistând în materialitatea sa.

În ceea ce privește săvârșirea de către

același procuror a infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare

prev. de art. 263 C. pen., constând în aceea că, deși la dosarul cauzei existau

înscrisuri depuse de către persoana vătămată O.M., prin care aceasta sesiza

săvârșirea mai multor infracțiuni de către polițiștii care au instrumentat

dosarul nr. 3922/P/2006, procurorul E. nu ar fi sesizat organele judiciare

competente, Înalta Curte constată că, încă de la data de 11 octombrie 2007,

deci înainte de repartizarea cauzei în discuție procurorului E.V., așa cum

rezultă din rezoluția nr. 1197/VIII/2006, înscrisul prin care O.M. sesiza

săvârșirea unor infracțiuni de către polițiștii în discuție, fusese trimis

Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, în vederea efectuării de cercetări, la

dosar fiind reținută o xerocopie.

În atare condiții, magistratul reclamat

nu a comis nici o inacțiune susceptibilă a constitui elementul material,

caracteristic laturii obiective a infracțiunii de omisiune a sesizării organelor

judiciare prev. de art. 263 C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că

petiționarul O.M., în plângerea formulată și-a exprimat generic nemulțumirea cu

privire la programul de audiențe al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași,

din luna noiembrie 2006, fără a preciza care a fost modalitatea concretă în

care, prin acest orar de primire în audiență a cetățenilor, s-a adus atingere

dreptului său de liber acces la justiție.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză a rezultat că, în luna noiembrie 2006, perioadă în care funcția de

prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași era deținută de

procurorul S.G., cetățenii au fost primiți în audiență la datele de 6, 13, 20,

21, 22 și 27, împrejurare în care și numitul O.M. s-a prezentat în audiență la

data de 21 noiembrie 2006 (fiind înregistrat sub nr. 3218 în condica de

audiențe), oferindu-i-se astfel petiționarului posibilitatea de a depune direct

sesizări și memorii.

Raportat la cele expuse, Înalta Curte

reține că prim procurorul S.G. și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de

serviciu referitoare la organizarea primirii în audiență a cetățenilor, acesta

nesăvârșind vreo acțiune susceptibilă a întruni elementele constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.

pen., reclamate de petiționar.

În ceea ce privește nesoluționarea de

către primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași,

respectiv de procurorul C.I., în termenul prevăzut de art. 278 C. proc. pen., a

plângerii formulate de petiționarul O.M. împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale dată în dosarul nr. 3922/P/2006, Înalta Curte constată că nu

sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen., reclamate de

petiționar, deoarece încălcarea termenului prevăzut de lege nu s-a realizat

nici intenționat și nici din culpă de către procuror, ci datorită unei

imposibilități obiective determinată de volumul mare de lucrări ce i-au fost

repartizate spre soluționare.

Întrucât actele premergătoare începerii

urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că

procurorii E.V., S.G. și C.I. au acționat în cadrul și cu respectarea legii,

nesăvârșind vreo faptă cu conotație penală, Înalta Curte constată că soluția de

netrimitere în judecată a acestora este corectă, neexistând temei pentru

desființarea acesteia.

Împrejurarea că petiționarul este

nemulțumit de soluția adoptată în dosarul nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, de neînceperea urmăririi penale față de magistrații

procurori menționați mai sus, nu poate conduce în nici un caz la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a

indicat în plângerea formulată. Interpretarea și evaluarea probelor

administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de

instanța de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor

soluții ori hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile

constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor

căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna că s-ar

deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute

de legislația în vigoare, fapt ce ar creia un vădit dezechilibru în întreg

sistemul judiciar.

Posibilitatea formulării unor plângeri

împotriva reprezentanților parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au

formulat concluzii în instanță ori împotriva membrilor completelor de judecată

ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al

petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra

legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.

Magistratul se află în afara raportului

juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent

față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le

pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, întrucât soluția de

disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor față de celelalte

persoane reclamate de petiționar, nu este supusă controlului jurisdicțional

prevăzut în art. 278

1

verificate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, unități cărora, în mod

corect, le-a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul O.M.

împotriva sentinței penale nr. 9 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul O.M. împotriva sentinței penale nr. 9 din 29 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-24
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2426/2009
în cuprinsul încheierii și sentinței pronunțate, inclusiv aceea că încheierea din 24 ianuarie 2008 poate fi atacată cu recurs, odată cu fondul. Prin rezoluția nr. 138/P/2008 din 16 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dis
ÎCCJ 2009-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2009
31 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara U.M., împotriva rezoluției din 22 octombrie 2008, dată î
ÎCCJ 2009-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondat
ÎCCJ 2009-03-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1023/2009
legal, recursul de față. În cuprinsul motivelor scrise de recurs, petiționarul a expus starea de fapt și a apreciat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și că, prin cercetările efectuate faptele au fost mușamalizate iar paguba
ÎCCJ 2009-06-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2066/2009
să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul L.N. Împotriva rezoluției cu nr. 745/P/2008 din 17 decembrie 2008, petiționarul L.N. a formulat plângere adresată procurorului general al Parc
Sursă