ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.V. împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în Dosarul nr. 170/P/2008

la 22 septembrie 2008, menținută prin ordonanța procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 869/II-2/2008, dată la 4

noiembrie 2008.

A fost menținută rezoluția

atacată.

A fost obligată petiționara

să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin

rezoluția dată că faptele pentru care numiții D.S.E., G.M., P.C., M.L., I.V. și

I.V. au fost cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288,

art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., fie nu există, fie nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, fie, pentru unele, a

intervenit prescripția răspunderii penale.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționara T.V. care a solicitat casarea

hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției

parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere

penală a persoanelor reclamate.

Examinând sentința penală

recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara T.V. este

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin plângerea penală

adresată la data de 21 mai 2008 D.G.A. din cadrul Inspectoratului de Poliție al

Județului Brașov, petiționara T.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de

numiții G.M., D.S.E., P.C., I.V. și M.L., apreciind că aceștia, prin manopere

dolosive, folosindu-se de acte contrafăcute i-ar fi încălcat dreptul de

proprietate, ceea ce a condus la evacuarea sa din imobil.

Plângerea a fost înaintată,

spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind

înregistrată sub nr. 170/P/2008, la data de 29 mai 2008.

La data de 2 iunie 2008

petiționara T.V. a depus la parchet o completare a plângerii penale formulate,

prin care a solicitat, în mod expres, efectuarea de cercetări față de toate

persoanele reclamate, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., solicitând, totodată,

cercetarea penală și a numitului Iacob Virgil sub aspectul infracțiunilor de

fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și fals în înscrisuri

sub semnătură privată prev. de art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov constatând că, aspectele din plângere care au vizat-o pe numita

M.L. nu s-au confirmat, că faptele invocate în privința numiților D.S.E., P.C.,

I.V., G.M. și I.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen.,

art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. și că, în ceea ce privesc faptele invocate

în privința notarului public G.M., s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale (pentru legalizarea din data de 11 octombrie 2000 a

contractului de vânzare-cumpărare), prin rezoluția cu nr. 170/P/2008 din 22

septembrie 2008 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. a), d și g C. proc. pen.:

penale față de numiții D.S.E., P.C., I.V. și M.L. sub aspectul infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

penale față de G.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C.

pen.

penale față de I.V. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, art. 289, art.

290, art. 291 și art. 292 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții

petiționara T.V. a formulat plângere adresată procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, în baza art. 278 C. proc.

pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin Ordonanța cu nr. 869/II/2/2008 din 4

noiembrie 2008.

Nemulțumită de soluția de

neînceperea urmăririi penale dispusă în cauză de către parchet, petiționara T.V.

s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

instanței de judecată, competentă să judece cauza în primă instanță, respectiv

Curții de Apel Brașov care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.

În cuprinsul plângerii

adresate instanței de judecată, petiționara T.V. a solicitat desființarea

rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii

urmăririi penale față de numiții M.L., registrator de carte funciară, D.S.E.,

executor judecătoresc, G.M., notar public și față de agentul principal P.C. și

agentul șef I.V., cei din urmă fiind lucrători de poliție în cadrul Poliției

municipiului Brașov, secția 1.

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată următoarele:

La data de 10 iunie 2008,

petiționara T.V. a fost audiată de procuror în vederea precizării plângerilor

penale formulate anterior. Cu această ocazie, petiționara a solicitat

cercetarea făptuitorilor, după cum urmează:

- D.S.E.(executor

judecătoresc) – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în modalitatea

defectuoasă în care a instrumentat Dosarul execuțional nr. 128/2003, finalizat

cu întocmirea procesului-verbal de evacuare din data de 05 decembrie 2003;

- P.C. și I.V.(lucrători de

poliție) – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în exercitarea

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia întocmirii procesului-verbal

de evacuare din data de 05 decembrie 2003;

- G.M.(notar public) - sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și fals intelectual prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., constând

în aceea că, în calitate de notar public, și-a exercitat, în mod

necorespunzător, atribuțiile de serviciu și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului,

cu ocazia legalizării contractului de vânzare-cumpărare din anul 1950 și,

respectiv, a autentificării declarației nr. 531 din 28 martie  2005 a numitului

I.V.

;

- M.L.(registrator de carte

funciară) - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în modalitatea

defectuoasă în care a efectuat înscrieri în cartea funciară a imobilului;

- I.V.– sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen.,

constând în modalitatea frauduloasă în care a obținut legalizarea contractului nr.

14/1950 și, respectiv, autentificarea declarației nr. 531/2005 de către notarul

public G.M.

Petiționara T.V. a avut

calitatea de chiriaș al apartamentului, în baza contractului de închiriere nr. 100

din 01 septembrie 1994, încheiat cu SC R. SA Brașov. Această locuință făcea

parte dintr-un imobil compus din 2 corpuri de clădire, cu un număr total de 10

apartamente înscrise în C.F. Brașov. Imobilul aparținuse numitei M.G. și,

ulterior, fusese naționalizat de către Statul Român. Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14 din 16 ianuarie 1950, numita M.G. a

înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului - situat în clădirea

din curte, la etajul al doilea, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 antreu, 1

cămară, WC, 1 boxă în pivniță, - numitului I.V. În cuprinsul respectivului

contract a fost menționat, ca număr al apartamentului, numărul 9 – text

dactilografiat -, iar ulterior modificat olograf în numărul 5. Modalitatea în

care a fost efectuată această modificare a format obiectul altor plângeri

penale formulate de petiționara T.V., soluționate prin adoptarea unor soluții

de neînceperea urmăririi penale (Dosarul nr. 1312/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov și Dosarul nr. 3981/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov).

Prin încheierea nr. 516 din 18

martie 1950 a Judecătoriei Populare Mixtă Brașov – Secția CF, s-a dispus

intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare, în favoarea

numitului Iacob Virgil. În urma acțiunii în revendicare formulate de către I.V.,

prin decizia irevocabilă nr. 1623 din 17 octombrie 2000 a Curții de Apel Brașov

s-a constatat că, imobilul situat în Brașov, înscris în CF 25680 Brașov, nr. top

6230/5 nu a trecut în proprietatea statului, fiind admisă astfel acțiunea

formulată de către reclamant.

În timp ce pe rolul

instanțelor de judecată se afla acțiunea în revendicare formulată de către I.V.,

respectiv la data de 25 noiembrie 1996, petiționara T.V. a încheiat cu SC R. SA

Brașov contractul de vânzare-cumpărare cu nr. xxxxx, având ca obiect

transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Brașov, în

condițiile în care, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare,

respectiv la data de 17 iulie 1996, T.V. a fost notificată de către reclamantul

I.V. cu privire la existența pe rolul Tribunalului Brașov a Dosarului nr. 1861/1996,

aducându-i-se totodată la cunoștință faptul că nu poate cumpăra apartamentul.

În ciuda acestei notificări,

petiționara a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul

respectiv, deși acesta era încă în litigiu, intabulându-și dreptul de

proprietate în Cartea Funciară 25680, nr. top 6230/5.

În aceste împrejurări, s-a

creat o situație litigioasă, în sensul că, referitor la același imobil, cu

aceeași descriere și cu același nr. topografic existau 2 titluri de

proprietate, unul în favoarea numitului Iacob Virgil și altul în favoarea

petiționarei T.V.

În aceste condiții, numitul

I.V. a formulat o cerere de chemare în judecată, adresată Judecătoriei Brașov,

în contradictoriu cu pârâții SC R. SA Brașov și T.V., solicitând instanței să

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 20923 din 25

noiembrie 1996, precum și evacuarea numitei T.V. din locuința înscrisă în CF nr.

25680 Brașov, nr. top 6230/5.

Prin sentința civilă nr. 5789

din 11 mai 2001 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 1091/R/2002 a Curții de Apel Brașov s-a decis că, încheierea

contractului de vânzare-cumpărare dintre SC R. SA Brașov și petiționara T.V. s-a

realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, fiind constatată nulitatea

absolută, cu fraudă la lege, a acestui act juridic.

În consecință, în urma

admiterii acțiunii formulate de către I.V., s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub numărul 20923 din 25 noiembrie 1996,

între RIAL Brașov ca vânzătoare și T.V. ca și cumpărătoare, privind imobilul cu

destinație de locuință situat în Brașov.

Prin aceeași hotărâre, s-a

dispus evacuarea numitei T.V. din spațiul de locuit sus-menționat, precum și

intabularea în CF nr. 25680 Brașov a dreptului de proprietate al reclamantului

I.V.

Totodată, cu ocazia

judecării acestei cauze civile, instanțele de judecată au stabilit că

apartamentul pentru care T.V. își intabulase dreptul de proprietate în cartea

funciară, era unul și același cu apartamentul pentru care se purtase procesul

de revendicare formulat de reclamantul Iacob Virgil.

În vederea executării

acestei hotărâri judecătorești s-a format Dosarul execuțional nr. 128/2003 al S.C.P.E.J.

D. & K. din Brașov, hotărârea constituind titlu executoriu în baza căruia

au acționat executorul judecătoresc D.S.E. și agenții de poliție P.C. și I.V.

Astfel, la data de 05

decembrie 2003, executorul judecătoresc D.S.E. s-a deplasat la imobilul ocupat

de petiționara T.V. și a procedat la evacuarea acesteia, în baza titlului

executor, constatând că în cauză nu existau impedimente legale privind

executarea silită. Cu aceeași ocazie, executorul judecătoresc a întocmit

procesul-verbal de evacuare, în care a consemnat cele constatate, inclusiv

poziția numitei T.V. în sensul că, evacuarea s-a realizat din apartamentul cu nr.

X și nu din cel cu numărul XX, așa cum se menționa în hotărârea judecătorească.

La realizarea evacuării au fost prezenți și numiții P.C. și I.V. care, în

calitate de agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului

Brașov, se deplasaseră la fața locului doar în scopul de a asigura ordinea și

liniștea publică și de a interveni numai în situațiile în care ar fi existat un

conflict între părți.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2181 din 11 decembrie 2003 de Biroul

Notarului Public G.M., numitul I.V. a transmis dreptul de nudă proprietate

asupra imobilului înscris în C.F. nr. 25680 nr. top 6230/5, numiților I.V.N. și

I.A , reținând în favoarea sa dreptul de uzufruct viager asupra aceluiași

imobil.

În cartea funciară a

respectivului imobil s-au efectuat de către funcționarii din cadrul Biroului de

Carte Funciară Brașov, mențiunile referitoare la modificările intervenite

privind dreptul de proprietate (hotărâri judecătorești, încheierea actelor

translative de proprietate). În aceste împrejurări, numita M.L., în calitate de

asistent registrator, a efectuat mențiunile de pe foaia de proprietate B. 13, B.

14 din C.F. 25680 Brașov.

Cercetările efectuate în

cauză au stabilit că M.L. a efectuat mențiunile, respectând conținutul

documentațiilor depuse, îndeplinindu-și, în mod corect, sarcinile de serviciu.

Referitor la aspectele

invocate de petiționara T.V. împotriva notarului public G.M., Înalta Curte

constată următoarele:

Prin cererea din data de 11

octombrie 2000, înregistrată sub nr. 4944-4945 în evidența Biroului Notarului

Public G.M., s-a solicitat legalizarea, în două exemplare, a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/1950 de către Biroul Notarului Public

N.B. Notarul public G.M. a dat curs acelei solicitări și a legalizat în 2

exemplare respectivul înscris, exact în forma în care fusese prezentat de către

solicitant.

Legalizările reprezentau

copiile fidele ale înscrisului original, care cuprindea și acea modificare a

numărului apartamentului, din nr. 9 (dactilografiat) în nr. 5 (scris olograf).

Cu privire la săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246

C. pen. de către notarul public G.M., Înalta Curte constată că, în raport de

data legalizării – 11 octombrie 2000 și, respectiv, de limitele de pedeapsa

prevăzute pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., în cauză s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a mai rezultat că, la data de 28 martie 2005, numitul Iacob

Virgil a solicitat notarului public G.M. să autentifice o declarație, prin care

susținea că renunță la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în

C.F. Brașov, și solicită radierea acestui drept din cartea funciară.

n

otarul public G.M. a autentificat

respectiva declarație, sub nr. 531 din 28 martie 2005.

În aceste împrejurări se

constată că susținerile petiționarei în sensul că, notarul public a săvârșit

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu se confirmă,

deoarece conținutul respectivei declarații corespundea realității, numitul

Iacob Virgil având calitatea de beneficiar al dreptului de uzufruct viager

instituit anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx

din 11 decembrie 2003 la Biroul Notarului Public G.M.

Ca atare, în raport cu

aspectele menționate anterior, nu se confirmă săvârșirea vreunei fapte

prevăzute de legea penală de către numitul I.V., în raport cu care – în prezent

– operează și o cauză de împiedicare a punerii în mișcare sau de exercitare a

acțiunii penale, respectiv decesul făptuitorului.

În aceste condiții, Înalta

Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de

persoanele menționate anterior este legală și temeinică, întrucât din actele

premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la

concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care

petiționara le-a indicat în plângerea sa.

Cercetările efectuate au

evidențiat totodată că petiționara T.V. a formulat și alte plângeri penale,

prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de modalitatea în care

numitul I.V. și-a intabulat dreptul de proprietate, folosind contractul de

vânzare-cumpărare, precum și față de modul în care și-au îndeplinit atribuțiile

de serviciu executorul judecătoresc și cei 2 agenți de poliție, cu ocazia

punerii în executare silită a titlului executoriu. În acest sens, au fost

formate Dosarele penale nr. 301/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, nr. 40/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, nr. 455/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nr. 3981/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și nr. 1312/P/2002 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Brașov, finalizate prin soluții de neîncepere a urmăririi

penale față de persoanele cercetate.

Întrucât din actele premergătoare

efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea

persoanelor cercetate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara T.V. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13

ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara T.V. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13

ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2009.