ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 830/2012

Deliberând asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1142 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, s-au dispus următoarele:

- respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare a întregii instanțe formulată de petentul B.E. la data de 24 octombrie 2011;

- respinge ca inadmisibilă cererea petentului B.E. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. proc. pen.; art. 19 alin. (4) din Legea 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea 47/1992, art. 183 C. proc. pen. și C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. și C. proc. pen.; art. 3731 C. proc. civ. în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului;

- respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 652 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală;

- obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 652 din 3 noiembrie 2009 Tribunalul Iași, secția penală a dispus următoarele:

a) în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin Rezoluția nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menținută prin Rezoluția 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009;

b) menține soluția de neîncepere a urmăririi penale fața de numiții G.P.,  M.A., Ț.D. T.A.  A.M.  P.R., M.P. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 și art. 206 C. pen.;

c) respinge cererea intimatului U.S. de obligare a petentului la plata unei amenzi judiciare și despăgubiri;

d) în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul B.E. la plata sumei de 300 de RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

La rândul său, pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele: Prin Rezoluția nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menținută prin Rezoluția 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate G.P., U.S., M.A., Ț.D., T.A., A.M., P.R., M.P. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 și art. 206 C. pen.

S-a reținut că prin Ordonanța nr. 419 din 10 martie 200B a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus declinarea de soluționare a cauzei privind pe numiții G.P., U.S., M.A., Ț.D., M.P., T.A., A.M., P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, sustragere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals. În favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, concomitent cu declinarea competentei de soluționare a cauzei privind o serie de magistrați în favoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a plângerii formulate de numiții B.E. și R.C.

Totodată s-a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și o copie plângerilor și cererilor formulate în cauză de numitul B.E., înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel la data de 28 februarie 2008 și 12 februarie 2008 sub numărul 419/P/2008. La acest dosar a fost atașată și plângerea penală formulată de numitul B.E. și R.C. prin care aceștia reclamau persoanele menționate mai sus (precum și altele pentru care s-a dispus disjungerea, declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și trafic de influență.

S-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., lipsește condiția prevăzută de legea penală, pentru că:

Art. 222 alin. (2) C. proc. pen. reglementează conținutul unei plângeri penale, care trebuie să cuprindă, printre altele și descrierea faptei care formează obiectul plângerii. Aceleași reguli se aplică și în cazul denunțului, prev. de art. 223 a C. proc. pen.

În conținutul plângerii formulate de numitul B.E. nu sunt descrise faptele care formează obiectul plângerii, astfel încât lipsește o condiție prevăzută de legea penală.

În data de 06 august 2009, solicitându-i-se de către procuror numitului B.E. să dea o declarație pentru precizarea conținutului plângerii sale, acesta refuzat implicit, afirmând că va da această declarație în fața organului competent întrucât competența de soluționare a plângerii sale revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția urmărire penală, unde a solicitat a se înainteze prezenta cauză.

De asemenea, numitul B.E. a precizat că a formulat plânge împotriva ordonanței de declinare pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea Apel Iași în cauză. Petentul a precizat că în mod netemeinic și nelegal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a atașat la prezentul dosar și plângerea de la file 14, care nu are nici o legătură cu prezenta cauza. Cu ocazia audierii, numitul R.C., în data de 06 martie 2009 a declarat că prezentându-i-se plângerea de la fila 14 din dosar nu înțelege să facă nicio declarație, întrucât plângerea având ca obiect infracțiunea de calomnie este pe rolul Judecătoriei Iași, pentru soluționarea cererii de revizuire, Dosar 14887/245/2008 cu termen la 02 aprilie 2008.

În consecință, în baza 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G.P., U.S., M.A., Ț.D., T.A., A.M., P.R., M.P. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 și art. 206 C. pen.

Plângerea formulată de B.E. împotriva soluției date în Dosarul penal nr. 1383/P/2008 a fost soluționată, în sensul respingerii de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași prin Rezoluția 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009.

Din analiza actelor și dosarului de urmărire penală reiese că la data de 30 octombrie 2007, petentul B.E. a formulat plângere penală pentru calomnie, complicitate la instigare și trafic influența împotriva numiților G.P., U.S., M.A., Ț.D., T.A., A.M., P.R., M.P., H.M., A.A., P.M., P.C., P.C., M.M., reclamând că primii 7 învinuiți au dat comenzi nelegale plătite sau au furnizat date false pe baza cărora H.M. și A.A. au redactat articole defăimătoare, publice, iar ultimii patru au contribuit la arestarea petentului, făcând trafic de influență.

Prin Ordonanța nr. 419 din 10 martie 200B a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus declinarea de soluționare a cauzei privind pe numiții G.P., U.S., M.A., Ț.D., M.P., T.A., A.M., P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, sustragere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Fața de conținutul plângerii formulate, instanța reține că în mod corect s-a apreciat că lipsește o condiție pentru legala sesizare a organului de urmărire penala. Potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen. plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului daca este cunoscut și a mijloacelor de proba. Or, având în vedere și principiul răspunderii personale penale, petentul era obli gat potrivit dispozițiilor legale să expună faptele în materialitatea lor, fața de care solicită angajarea răspunderii penale a persoanelor reclamate. Indicarea generică a faptului că primele 7 persoane se fac răspunzătoare de furnizare de date false - fără indicarea conținutului acestora, datei probabile a presupuselor fapte, alte elemente de natură a circumstanția acuzația, nu poate determina legala sesizare a organelor de urmărire penală, declanșarea procesului penal presupunând o plângere care să satisfacă cerințele esențiale minimale. Mai mult, deși organul de urmărire penală a dat dovadă de rol activ, solicitând petentului precizări, acesta a refuzat, astfel încât în raport de actul de sesizare soluția dispusă este legală și temeinică. De altfel, dincolo de natura filipică a discursului, nici în plângerea formulată, petentul nu indică expres faptele săvârșite de cele 7 persoane reclamate. În ceea ce privește nemulțumirile petentului în legătură cu soluția de declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, acestea nu pot face obiectul analizei instanței, obiectul procedurii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. limitându-se la verificarea legalității și temeiniciei rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanțelor/rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

În consecința, pentru aceste motive, soluția procesuală data de organele de urmărire penală fiind în concordanță cu actele dosarului, fața de dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin Rezoluția nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menținută prin Rezoluția 661/11/2/2009 din 05 iunie 2009, menținând rezoluția atacată.

În ceea ce privește cererea intimatului U.S. de obligare a petentului la plata unei amenzi și despăgubiri civile, instanța o apreciază ca nefondata. Chiar dacă dispozițiile procedural penale se întregesc cu cele procedural civile, dispozițiile art. 108

1

C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Plângerea formulată de petent a fost exercitată în temeiul unui drept recunoscut de lege - art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., iar natura și întinderea prejudiciului pretins de intimatul U.S. nu a fost nicicum dovedite în cauză. În termen legal hotărârea a fost recurată de petent, acesta arătând în motivarea recursului următoarele:

Instanțele de judecată din Iași l-au împiedicat să-și susțină cauza, deși a cerut acordarea unui alt termen de judecată, din interese total nelegale nu i-a fost acordat. Mai arată că la Iași completul de judecată, încălcând grav legea, a refuzat să trimită excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat și susținut, spre competentă soluționare, la Curtea Constituțională. Mai subliniază că i s-au încălcat toate drepturile procesuale și nu s-au efectuate absolut nici un fel de cercetare judecătorească. De asemenea, completul de judecată n-a respectat dispozițiile obligatorii ale legii și n-a vrut să trimită spre competentă soluționare la parchet toate înscrisurile false depuse la dosarul cauzei de părțile adverse, deși el a cerut foarte insistent și a defăimat ca false toate înscrisurile depuse în dosarul cauzei de către părțile adverse.

La instanța de recurs petentul a invocat excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49, 51, 52, 53 C. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. pen. și C. proc. civ.; art. 244 C. proc. pen. și C. proc. civ., art. 373

1

C. proc. civ.

Instanța de recurs a sesizat Curtea Constituțională să se pronunțe cu privire la excepția de neconstituționalitate ce privea modalitatea de soluționare a cererilor de recuzare (fiind soluționată prin Decizia nr. 499 din 19 aprilie 2011 de Curtea Constituțională).

Referitor la excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent care se referă la dispozițiile art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992; art. 183 C. proc. pen. și C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. și C. proc. pen.; art. 371

1

C. proc. civ., instanța constată că textele invocate nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționare a acestor excepții.

În termenul de pronunțare după soluționarea unui alt complet a cererii de recuzare a întregului complet, petentul a mai depus la dosarul cauzei o cerere de recuzare a întregii instanțe referindu-se la acest complet, invocând din nou aceleași excepții de neconstituționalitate pe care instanța de judecată le va avea în vedere.

Văzând legislația în vigoare, respectiv prevederile art. 51 C. proc. pen. care precizează că cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a întregii instanțe.

În ceea ce privește celelalte critici cu privire la acest complet de judecată, s-a apreciat că sunt completări scrise la cererea de recuzare formulată în sala de judecată care a fost deja soluționată.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea de Apel a reținut că nu este fondat recursul inculpatului pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și lucrările dosarului constată că instanța de fond a respectat drepturile procedurale ale petentului, cererile acestuia fiind respinse motivat cu respectarea prevederilor legale în materie.

Față de conținutul plângerii formulate, curtea reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că soluția procesuală dată de organele de urmărire penală este în concordanță cu actele dosarului.

Potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen. plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Mai mult, deși organul de urmărire penală a dat dovadă de rol activ, solicitând petentului precizări, acesta a refuzat, plângerea neconținând expres faptele săvârșite de persoanele reclamate.

În ceea ce privește nemulțumirile petentului referitoare la soluția de declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, corect a stabilit instanța de fond că acest aspect nu poate face obiectul analizei instanței, obiectul procedurii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. limitându-se la verificarea legalității și temeiniciei rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanțelor/rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinței atacate cu această cale de atac.

Împotriva deciziei petentul a declarat prezentul recurs.

În prealabil, Înalta Curte reține că, exceptând dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, celelalte dispoziții ale deciziei sunt definitive și, deci, nu pot fi supuse examinării pe fond pe cale prezentului recurs.

Pe cale de consecință, sigura dispoziție care poate fi examinată de instanța de recurs, în temeiul legii speciale (Legea nr. 47/1992) este cea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții invocate de petent (art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. proc. pen.; art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. pen. și C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. și C. proc. pen.; art. 373

1

C. proc. civ. în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului).

Examinând motivarea deciziei atacate cu privire la această dispoziție, Înalta Curte apreciază că este legală și temeinică, întrucât în raport cu obiectul cauzei aflate pe rolul Curții de Apel Iași, și cu limitele controlului judiciar prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., textele invocate de petent nu au legătură cu judecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, fiind incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 cu privire la inadmisibilitatea excepției.

Față de cele arătate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUME LE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale din Decizia penală nr. 1142 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - LM