ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală

nr. 492 din 10 februarie

2011, definitivă,

pronunțată în dosarul nr. 28673/245/2009 al

Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:

În baza art.

29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, excepțiile de neconstituționalitate invocate de către petent

fiind inadmisibile.

S-a respins,

ca nefondată, excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a

instanței.

În baza disp.

art. 278

1

alin. (8) lit. a ) C. proc. pen. s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluției din

06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul

nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D. si P.R.,

pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței", prev. de

art. 195 alin. (2) C. pen.

In baza art.

349 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în

cauză, în cuantum de 500 lei au fost suportate de către petentul B.E.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Sub nr. 577/45/2009 a

fost înregistrata pe rolul Curții de Apel Iași plângerea formulată de către

petentul B.E.,

împotriva

rezoluției

din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în

dosarul nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a

procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D.

si P.R., pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței",

prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.

În plângerea

formulata petentul s-a declarat nemulțumit de soluția dată de către Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași, făptuitorii făcându-se vinovați de săvârșirea

faptelor reclamate .

În vederea

soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarului nr. 295/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin sentința

penala nr. 90 din 01 octombrie2009 a Curții de Apel Iași s-a dispus in baza

art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. declinarea

competentei

de soluționare a plângerii in

favoarea Judecătoriei Iași, reținându-se ca față de

infracțiunea

reclamata de petent in sarcina intimaților, competenta de soluționare revine

judecătoriei.

Pe rolul Judecătoriei

Iași cauza a fost înregistrată sub nr. 28673/245/2009.

In cursul

soluționării cauzei, petentul B.E. a depus în mai multe exemplare înscrisuri

intitulate „Cereri de amânare, cereri excepții și precizări, excepții de

neconstituționalitate" în cuprinsul cărora a arătat că, la termenele

stabilite, este necesară participarea sa la alte instanțe sau la Bruxelles în calitate

de consultant la o întrunire foarte importanta; că a efectuat extinderea

plângerii inițiale împotriva altor persoane.

Astfel de

înscrisuri au fost depuse de către petent pentru termenele de judecată din 14

ianuarie 2010, 25 februarie 2010, 20 mai 2010, 17 iunie 2010, 09 septembrie

2010, 21 octombrie 2010 si 27 ianuarie 2011.

In cuprinsul

cererilor formulate, petentul B.E. a invocat excepții de neconstituționalitate

ale art. 19 alin. (4) din Legea 51/1995, ale art. 51, art. 52 alin. (2) și

alin. (3) C. proc. pen. și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională.

Excepțiile

invocate de către petent au fost puse în discuția părților la termenul de

judecată din 27 ianuarie 2011.

Potrivit art.

29 alin. (1) din Lg. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei

în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia" iar,

potrivit alin. (6) al textului de lege menționat, „dacă excepția este

inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.".

Cu privire la

aceste excepții invocate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepțiile de

neconstituționalitate invocate de către petent fiind inadmisibile, neavând

legătura cu soluționarea prezentei cauze.

In ceea ce

privește excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a

instanței, s-a reținut ca in baza dispozițiilor art. 278/1 alin. (1)

C. proc. pen., competenta de soluționare a

plângerilor formulate împotriva rezoluției

procurorului de netrimitere

in judecata revine judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, conform

legii, competenta judecării cauzei in prima instanță.

Or, față de

infracțiunea sesizata de petent, respectiv violarea secretului corespondentei,

prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., competenta de soluționare a cauzei revine

judecătoriei rap. la art. 25 C. proc. pen., astfel că instanța a respins, ca

nefondata, excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a

instanței.

Procedând la

verificarea pe fond a rezoluției atacate, pe baza materialului și a lucrărilor

din dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: La data de 27 mai 2008,

petentul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.A., P.R.

si T.D., susținând ca aceștia, ca vecini ai săi, i-au sustras corespondenta din

cutia poștala, susținând ca la data de 07 decembrie 2007 i-a surprins pe cei

din urma in timp ce îi sustrăgeau corespondenta din cutia poștala iar la data

de

27 mai 2008 a surprins-o in aceIași mod

si pe numita M.A.

Prin rezoluția din 06 august 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel

Iașii s-a dispus confirmarea propunerii de

neîncepere a urmăririi penale in cauza privind pe numiții M.A., P.R. si T.D.

, pentru comiterea infracțiunii de violare a

secretului corespondentei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., pe

considerentul ca fapta nu exista.

De asemenea,

instanța a reținut ca soluția a fost menținută prin

rezoluția nr. 715/11/2/2009 din 07 septembrie 2009 a procurorului

general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

reținându-se că declarațiile martorei M.L. sunt in totala contradicție cu

aspectele precizate de petent.

Analizând

temeinicia și legalitatea rezoluției din 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași dată în dosarul nr. 14284/P/2007 instanța a constatat că

aceasta este temeinică și legală , faptele reclamate de către petent

neexistând.

Astfel,

intimații M.A. si T.D. au negat săvârșirea acestor infracțiuni, numitul P.R.

neputând fi audiat, schimbându-și definitiv domiciliul in Canada.

Declarațiile

martorei menționate sunt confuze, susținerile acesteia potrivit cărora la

sfârșitul lunii mai 2008, in timp ce era angajata la asociația de locatari,

spălând scările, in jurul orei 12.00, a văzut-o pe numita M.A. lângă panoul cu

cutii poștale, având in mana o sârma îndoită, pe care a introdus-o in cutia

poștala a numitului B.E., de unde scotea corespondenta, dar nu a văzut exact ce

anume a scos aceasta, vin in contradicție cu precizările pe care aceeași

martora Ie-a făcut, in sensul ca fusese data afara anterior datei de 25 aprilie

2008, cam cu 4 luni înainte, astfel ca in mod logic, la momentul la care afirma

ca a perceput aceasta împrejurare, nu mai era angajata ca femeie de serviciu in

acel loc.

Depozițiile martorei M.L. nu sunt numai in

contradicție intre

ele ci si cu susținerile petentului însuși.

Astfel,

martora a declarat ca in momentul in care a surprins-o pe numita M.A. umblând

la cutia poștală a numitului B.E., nu mai erau de fata alte persoane in timp ce

numitul B.E. a declarat ca el personal a surprins-o pe numita M.A. in timp ce

scotea corespondenta din cutia poștală.

In esență, din

probatoriul administrat rezulta ca in cauza nu exista indicii cu privire la

comiterea infracțiunii de violare a secretului corespondentei.

Pentru aceste

considerente, faptele reclamate nefiind dovedite, instanța in baza disp. art.

278

1

alin. (8) lit. a ) C. proc. pen. a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E.,

împotriva

rezoluției din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

dată în dosarul nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a

procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D.

si P.R., pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței",

prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.

Sentința

penală pronunțată de judecătorie a fost rec urată de petentul B.E. pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând acuzele abstracte cu fapte de

corupție și alte fapte penale la adresa persoanelor reclamate, dar și a altor

persoane care își desfășoară activitatea la nivelul parchetelor și a

instanțelor de judecată ieșene, sugerând pretinse relații de

rudenie între acestea, ceea ce face posibilă

favorizarea, protejarea persoanelor

cercetate și mușamalizarea faptelor

penale reclamate.

Pe parcursul

judecării cauzei petentul a depus prin serviciul „Registratură" în mai

multe exemplare înscrisuri intitulate „cereri de amânare, precizări, cereri de

recuzare, excepții de neconstituționalitate".

Instanța de

recurs, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului promovat de

petent cu privire la dispoziția instanței de fond de respingere a cererii de

sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate invocate, precum și inadmisibilitatea recursului în ceea

ce privește soluția asupra fondului cauzei [respectiv legalitatea și temeinicia

plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului din 6 august 2009 dată în

dosarul nr. 295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr. 715/11/2/2009, prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A. T.D. și

P.R., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare a secretului

corespondenței, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.].

Astfel,

potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind

organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, în cazul în care excepția de

neconstituționalitate

invocată este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de

sesizare a Curții Constituționale, încheiere ce

poate fi atacată numai cu recurs

la instanța imediat superioară în

termen de 48 de ore de la pronunțare.

Cum cererea de

recurs a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile

legale, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea a

respins ca tardiv recursul promovat.

Referitor la

excepția inadmisibilității recursului promovat, în ceea ce privește soluția

asupra fondului cauzei, Curtea a avut în vedere următoarele

considerente:

În

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) este definitivă".

Dispozițiile

art. 416 pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile primei instanțe rămân

definitive la data pronunțării când hotărârea nu este supusă apelului și nici

recursului.

Cum, hotărârile pronunțate în urma soluționării

plângerilor promovate împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în

judecată sunt acum excluse

de la atacarea lor cu recurs, un recurs

declarat împotriva unei hotărâri

nesupuse

recursului (act procesual lipsit de bază legală) este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse:

Prin decizia

penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. a respins ca inadmisibil și ca tardiv recursul formulat de petentul B.E. împotriva

sentinței penale nr. 492 din 10 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași

în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei

penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs

petentul

B.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 28673/245/2009.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel

cum impun dispozițiile

art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin.

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat de

petiționarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibil,

având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor care le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta

cauză, prin decizia penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a)

C. proc. pen. a respins ca inadmisibil și ca tardiv recursul formulat de

petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 492 din 10 februarie 2011

pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care

a menținut-o și a obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare, în condițiile în care atât hotărârea

primei instanțe cât și hotărârea

pronunțată de instanța de recurs erau

definitive, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar

prin recursul solicitat de petiționar în fața Curții de Apel Iași și, ulterior,

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie

2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva deciziei penale

nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 aprilie 2012.