ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 492 din 10 februarie 2011, definitivă, pronunțată în dosarul nr. 28673/245/2009 al Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele: În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepțiile de neconstituționalitate invocate de către petent fiind inadmisibile. S-a respins, ca nefondată, excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a instanței. În baza disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a ) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluției din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D.

si P.R., pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței", prev. de art. 195 alin. (2) C. pen. In baza art. 349 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în cauză, în cuantum de 500 lei au fost suportate de către petentul B.E. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Sub nr. 577/45/2009 a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel Iași plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluției din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D.

si P.R., pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței", prev. de art. 195 alin. (2) C. pen. În plângerea formulata petentul s-a declarat nemulțumit de soluția dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, făptuitorii făcându-se vinovați de săvârșirea faptelor reclamate . În vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarului nr. 295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prin sentința penala nr. 90 din 01 octombrie2009 a Curții de Apel Iași s-a dispus in baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. declinarea competentei de soluționare a plângerii in favoarea Judecătoriei Iași, reținându-se ca față de infracțiunea reclamata de petent in sarcina intimaților, competenta de soluționare revine judecătoriei.

Pe rolul Judecătoriei Iași cauza a fost înregistrată sub nr. 28673/245/2009. In cursul soluționării cauzei, petentul B.E. a depus în mai multe exemplare înscrisuri intitulate „Cereri de amânare, cereri excepții și precizări, excepții de neconstituționalitate" în cuprinsul cărora a arătat că, la termenele stabilite, este necesară participarea sa la alte instanțe sau la Bruxelles în calitate de consultant la o întrunire foarte importanta; că a efectuat extinderea plângerii inițiale împotriva altor persoane. Astfel de înscrisuri au fost depuse de către petent pentru termenele de judecată din 14 ianuarie 2010, 25 februarie 2010, 20 mai 2010, 17 iunie 2010, 09 septembrie 2010, 21 octombrie 2010 si 27 ianuarie 2011. In cuprinsul cererilor formulate, petentul B.E.

a invocat excepții de neconstituționalitate ale art. 19 alin. (4) din Legea 51/1995, ale art. 51, art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională. Excepțiile invocate de către petent au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din 27 ianuarie 2011. Potrivit art. 29 alin. (1) din Lg.

47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia" iar, potrivit alin. (6) al textului de lege menționat, „dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.". Cu privire la aceste excepții invocate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepțiile de neconstituționalitate invocate de către petent fiind inadmisibile, neavând legătura cu soluționarea prezentei cauze.

In ceea ce privește excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a instanței, s-a reținut ca in baza dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., competenta de soluționare a plângerilor formulate împotriva rezoluției procurorului de netrimitere in judecata revine judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, conform legii, competenta judecării cauzei in prima instanță. Or, față de infracțiunea sesizata de petent, respectiv violarea secretului corespondentei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., competenta de soluționare a cauzei revine judecătoriei rap. la art. 25 C. proc. pen., astfel că instanța a respins, ca nefondata, excepția invocata de petent privind necompetenta materiala a instanței.

Procedând la verificarea pe fond a rezoluției atacate, pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: La data de 27 mai 2008, petentul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.A., P.R. si T.D., susținând ca aceștia, ca vecini ai săi, i-au sustras corespondenta din cutia poștala, susținând ca la data de 07 decembrie 2007 i-a surprins pe cei din urma in timp ce îi sustrăgeau corespondenta din cutia poștala iar la data de 27 mai 2008 a surprins-o in aceIași mod si pe numita M.A. Prin rezoluția din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iașii s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale in cauza privind pe numiții M.A., P.R.

si T.D. , pentru comiterea infracțiunii de violare a secretului corespondentei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., pe considerentul ca fapta nu exista. De asemenea, instanța a reținut ca soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 din 07 septembrie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, reținându-se că declarațiile martorei M.L. sunt in totala contradicție cu aspectele precizate de petent. Analizând temeinicia și legalitatea rezoluției din 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dată în dosarul nr. 14284/P/2007 instanța a constatat că aceasta este temeinică și legală , faptele reclamate de către petent neexistând. Astfel, intimații M.A.

si T.D. au negat săvârșirea acestor infracțiuni, numitul P.R. neputând fi audiat, schimbându-și definitiv domiciliul in Canada. Declarațiile martorei menționate sunt confuze, susținerile acesteia potrivit cărora la sfârșitul lunii mai 2008, in timp ce era angajata la asociația de locatari, spălând scările, in jurul orei 12.00, a văzut-o pe numita M.A. lângă panoul cu cutii poștale, având in mana o sârma îndoită, pe care a introdus-o in cutia poștala a numitului B.E., de unde scotea corespondenta, dar nu a văzut exact ce anume a scos aceasta, vin in contradicție cu precizările pe care aceeași martora Ie-a făcut, in sensul ca fusese data afara anterior datei de 25 aprilie 2008, cam cu 4 luni înainte, astfel ca in mod logic, la momentul la care afirma ca a perceput aceasta împrejurare, nu mai era angajata ca femeie de serviciu in acel loc.

Depozițiile martorei M.L. nu sunt numai in contradicție intre ele ci si cu susținerile petentului însuși. Astfel, martora a declarat ca in momentul in care a surprins-o pe numita M.A. umblând la cutia poștală a numitului B.E., nu mai erau de fata alte persoane in timp ce numitul B.E. a declarat ca el personal a surprins-o pe numita M.A. in timp ce scotea corespondenta din cutia poștală. In esență, din probatoriul administrat rezulta ca in cauza nu exista indicii cu privire la comiterea infracțiunii de violare a secretului corespondentei. Pentru aceste considerente, faptele reclamate nefiind dovedite, instanța in baza disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a ) C. proc. pen.

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluției din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 295/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A., T.D. si P.R., pentru infracțiunea de „violare a secretului corespondenței", prev. de art. 195 alin. (2) C. pen. Sentința penală pronunțată de judecătorie a fost rec urată de petentul B.E.

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând acuzele abstracte cu fapte de corupție și alte fapte penale la adresa persoanelor reclamate, dar și a altor persoane care își desfășoară activitatea la nivelul parchetelor și a instanțelor de judecată ieșene, sugerând pretinse relații de rudenie între acestea, ceea ce face posibilă favorizarea, protejarea persoanelor cercetate și mușamalizarea faptelor penale reclamate.

Pe parcursul judecării cauzei petentul a depus prin serviciul „Registratură" în mai multe exemplare înscrisuri intitulate „cereri de amânare, precizări, cereri de recuzare, excepții de neconstituționalitate". Instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului promovat de petent cu privire la dispoziția instanței de fond de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, precum și inadmisibilitatea recursului în ceea ce privește soluția asupra fondului cauzei [respectiv legalitatea și temeinicia plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului din 6 august 2009 dată în dosarul nr. 295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr. 715/11/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.A.

T.D. și P.R., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare a secretului corespondenței, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.]. Astfel, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în cazul în care excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere ce poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare. Cum cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Curtea a respins ca tardiv recursul promovat. Referitor la excepția inadmisibilității recursului promovat, în ceea ce privește soluția asupra fondului cauzei, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Dispozițiile art. 416 pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului. Cum, hotărârile pronunțate în urma soluționării plângerilor promovate împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată sunt acum excluse de la atacarea lor cu recurs, un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului (act procesual lipsit de bază legală) este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse: Prin decizia penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil și ca tardiv recursul formulat de petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 492 din 10 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care a menținut-o. Împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 28673/245/2009. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor care le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză, prin decizia penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil și ca tardiv recursul formulat de petentul B.E.

împotriva sentinței penale nr. 492 din 10 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care a menținut-o și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în care atât hotărârea primei instanțe cât și hotărârea pronunțată de instanța de recurs erau definitive, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața Curții de Apel Iași și, ulterior, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2012.