ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul B.E. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 45/P/2009 din 29 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția atacată, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații P.C., P.C., C.R.R., B.D.N., H.G.L., I.O., M.L.E., N.V., M.A., Ț.D., P.R.

- procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Judecătoria Iași, grefiere la Judecătoria Iași, polițiști sau locatari ai blocului în care se află apartamentul petentului. Instanța a motivat că, potrivit rezoluției, în cauză nu există indicii temeinice din care să rezulte comiterea faptelor sesizate de petenții B.E. și R.C., care au cerut tragerea la răspundere a intimaților pentru infracțiunile prev. de art. 206, 246, 259, 242, 289, 291 C. pen. Cu prilejul soluționării cauzei instanța fondului a constatat că în cursul judecății petenții s-au dezinteresat de rezolvarea plângerii, iar petentul B.E. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art. 51 C. proc.

pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. pen. și art. 224 C. proc. pen. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale instanța fondului a constatat că excepțiile ridicate nu au legătură cu cauza și a respins, ca inadmisibilă, cererea. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul B.E., care o critică pentru faptul de a nu i se fi acordat un încă un termen de judecată și pentru faptul că i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale. De asemenea, petentul a cerut desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pot fi supuse examenului Curții Constituționale excepțiile cu privire la neconstituționalitatea unor acte normative care au legătură cu rezolvarea cauzei dedusă judecății.

În mod temeinic instanța fondului a motivat că excepțiile invocate de petent nu au o legătură cu rezolvarea cauzei dedusă judecății. În ce privește critica referitoare la nelegala respingere a plângerii împotriva rezoluției atacate Înalta Curte observă că din actele premergătoare existente la dosarul cauzei nu rezultă elemente de fapt care să releve că s-au comis infracțiuni de către intimați. Simpla nemulțumire a petentului pentru modul în care cererile sale au fost soluționate de polițiști sau magistrații intimați nu constituie un temei legal pentru tragerea la răspundere penală a acestora. Cu privire la ceilalți intimați, așa cum s-a arătat, nu există indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că au comis fapte penale.

Așa fiind, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul și-l va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 132 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.