ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 9 martie

2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,

ca tardivă, plângerea formulată de petenții C.G. și C.E. împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale din 8 octombrie 2009, dată în Dosarul nr.

296/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a rezoluției din 7

decembrie 2009 a procurorului general, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A obligat

petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea

formulată la data de 1 aprilie 2008 numitul C.G. a solicitat efectuarea de

cercetări față de funcționarii din cadrul Primăriei Iași - Serviciul de Arhitectură

și Urbanism, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, uz de fals, neglijență în serviciu și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor pentru a se stabili în ce condiții a fost emis

certificatul de urbanism din 17 mai 2006, în baza căruia numita T.M.L.,

administrator al SC A. SRL a demolat o locuință aparținând părții vătămate,

situată pe un teren din Iași, B-dul P., în locul căreia a edificat o altă

construcție, în folosul SC A. SRL, persoana vătămată precizând că cererea în

baza căreia a fost eliberat certificatul de urbanism, deși este formulată în

numele său, nu îi aparține și nu a semnat-o.

Ulterior, prin

apărătorul ales, persoana vătămată a solicitat extinderea cercetărilor și cu

privire la alte fapte.

Prin referatul

întocmit la data de 06 februarie 2009 de Serviciul de Investigare a Fraudelor

al I.P.J. Iași s-a propus neînceperea urmăririi penale în cauză.

În urma verificărilor

efectuate au rezultat următoarele aspecte:

Conform

certificatului de moștenitor din 24 mai 2002 soții C.G. și E. au dobândit în

proprietate (printre alte bunuri) de la defunctul S.T. o casă de locuit situată

în Iași (intravilan), b-dul I.P. - actualmente b-dul P., și terenul aferent, în

suprafață de 4003 mp.

Terenul a fost închiriat

de SC "A." SRL pe o perioadă de 5 ani, contractul de locațiune fiind

încheiat la data de 01 septembrie 2003 între soții C. și numita T.M.L., în

calitate de asociat unic al societății.

Ulterior numita C.E.

s-a asociat cu numita T.M.L., înființând la data de 06 martie 2006 SC

"M.A.S." SRL Iași, sus-numitele fiind totodată și administratori ai

societății. Sediul societății a fost stabilit în imobilul situat în B-dul P.,

la data de 06 martie 2006 fiind încheiat și un contract de comodat între soții

C. și SC "M.A.S." SRL Iași, cei doi cedând societății, cu titlu

gratuit, folosința imobilului din b-dul P., pe o perioadă nedeterminată.

La data de 23 mai

2006 între soții C. și SC "M.A.S." SRL Iași s-a încheiat un contract

de asociere în participațiune, terenul din B-dul P., fiind adus cu titlu de

aport social de soții C.

Ulterior, intervenind

neînțelegeri între asociați, soții C. au solicitat rezilierea contractului de

asociere în participațiune, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 8558/99/2007 al

Tribunalului Iași.

1) Referitor la modul

în care a fost obținut certificatul de urbanism din 17 mai 2006 s-au stabilit

următoarele:

- cererea prin care

se solicită eliberarea certificatului de urbanism a fost înregistrată la

Primăria Iași la data de 30 martie 2006, fiind repartizată spre soluționare

numitului P.D., consilier în cadrul Serviciului de Arhitectură și Urbanism.

- prin adresa din 3

aprilie 2006 a Serviciului de Arhitectură și Urbanism, expediată la adresa de

domiciliu a soților C. s-a solicitat completarea documentației cu un plan de

încadrare în zonă, din care să reiasă unde este amplasată parcela unde se

dorește edificarea unei construcții, actul solicitat fiind depus, conform

declarației numitului P.D., care ulterior a întocmit certificatul de urbanism

din 17 mai 2006, l-a trimis la semnat, apoi la serviciul de registratură,

pentru a fi ridicat de solicitant.

Întrucât numitul C.G.

a arătat că nici el și nici soția nu au solicitat eliberarea certificatului de

urbanism, în cauză s-a efectuat o constatare tehnico-științifică grafoscopică

pentru a se stabili cine a completat formularul tip al cererii pentru

eliberarea certificatului.

În raportul din 05

ianuarie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Iași s-a

concluzionat că scrisul cu care a fost completată cererea și semnătura din

finalul acesteia nu au fost executate nici de C.G. și nici de C.E., dar nici de

T.M.L.

S-au făcut demersuri

la Primăria Municipiului Iași, în vederea identificării persoanei care a depus

cererea de eliberare a certificatului de urbanism/care a ridicat acest

certificat, din adresa din 18 septembrie 2008 rezultând că aceasta nu poate fi

identificată, neexistând evidențe în acest sens.

Având în vedere

faptul că la cerere au fost anexate documente care nu puteau fi decât în posesia

soților C. (certificat de moștenitor, titlu de proprietate, fișa corpului de

proprietate, plan de încadrare în zonă) și mai ales faptul că s-a completat

documentația potrivit solicitării formulate prin adresa din 03 aprilie 2006,

apreciază că cererea nu putea fi formulată decât cu acordul titularilor

dreptului de proprietate, neexistând niciun indiciu că ar fi fost formulată cu

rea-credință de către numita T.M.L. sau de o terță persoană la instigarea

acesteia.

Numita T.M.L. a

declarat că acordul soților C. de a se edifica o construcție pe terenul din Bd.

P. a existat înainte de a înființa SC "M.A.S." SRL Iași, iar în acest

scop C.G. a și făcut demersurile pentru obținerea certificatului de urbanism,

în final înmânându-i o copie a acestui act.

Sus-numita a mai

precizat și faptul că în vederea edificării construcției a apelat la serviciile

unei firme specializate în arhitectură, care a solicitat și obținut în numele

SC "M.A.S." SRL Iași certificatul de urbanism din 26 martie 2007.

Construcția nu s-a mai ridicat din lipsă de fonduri, iar ulterior soții C. au

solicitat în instanță fonduri, iar ulterior soții C. au solicitat în instanță

rezilierea contractului de asociere în participațiune.

T.M.L. a declarat că

nu a efectuat nicio acțiune de demolare a clădirii existente pe terenul din Bd.

P., clădirea autodemolându-se ca urmare a vechimii sale. În certificatul de

moștenitor se menționează că imobilul a fost construit în anul 1951, astfel că

este posibil ca acesta să fie deteriorat până la autodemolare din cauza vechimii.

2) Numitul C.G. a

precizat și faptul că în cartea funciară a imobilului său s-a notat contractul

de asociere în participațiune prin intermediul Biroului Notarului Public M.Ș.,

deși el nu a formulat o astfel de solicitare. Din verificări a rezultat că

numita T.M.L. a încheiat un contract de asistență juridică (nr. X din 30

aprilie 2007) cu avocata I.I., în vederea notării în cartea funciară a

contractului de asociere în participațiune, contractul fiind încheiat de T.M.L.

în calitate de reprezentant al SC "M.A.S." SRL Iași. Avocata nu a

făcut personal demersurile la O.C.P.I. Iași, ci prin intermediul Biroului

Notarului Public M.Ș., respectiv prin delegatul biroului notarial, T.M., în

cerere consemnându-se din eroare că notarea contractului ar fi solicitată de

titularii dreptului de proprietate și nu de SC "M.A.S." SRL Iași.

3) Mai arată persoana

vătămată că și contractul de folosință agricolă din 06 iunie 2006 încheiat

între Consiliul Local Iași și SC "M.A.S." SRL Iași ar fi fals,

deoarece, deși soția sa figurează ca și reprezentant al societății, semnătura

și seria actului de identitate nu sunt ale sale, ea neîncheind în realitate

acest contract.

Prin rezoluția

procurorului din 8 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 296/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-au dispus următoarele:

Neînceperea urmăririi

penale față de numiții:

- T.M.L. sub aspectul

comiterii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și instigare

la uz de fals prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

întrucât faptele nu există, respectiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de

distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută

de legea penală;

- P.D. sub aspectul

comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există;

- T.M. și I.I. sub

aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen. întrucât sub aspectul laturii subiective nu este

întrunit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.

Pentru a se pronunța

astfel, procurorul a apreciat următoarele:

Din verificări a

rezultat faptul că semnătura și seria actului de identitate de pe contractul de

folosință agricolă aparțin numitei T.M.L., persoană care avea dreptul de a

reprezenta SC "M.A.S." SRL Iași.

Dat fiind faptul că

numita T.M.L. are calitatea de administrator și asociat al SC

"M.A.S." SRL Iași, aceasta avea atribuții de a face demersuri pentru

organizarea activității societății, ce includ și cele referitoare la amenajarea

unor spații necesare desfășurării activității societății, așa cum a fost

stabilită aceasta prin contractul de asociere sau pentru încheierea unor

contracte în numele societății.

Neînțelegerile

asociaților în ceea ce privește construirea unui spațiu pe terenul adus ca

aport social privesc derularea activității SC "M.A.S." SRL Iași nu au

relevanță penală, putând fi soluționate prin intermediul instanței de judecată.

Totodată, numitul

C.G. poate formula o acțiune civilă și pentru nerespectarea clauzelor

contractului de comodat, în clauzele contractuale fiind stipulată obligația

comodatarului de a menține spațiile folosite cu titlu gratuit în starea în care

se aflau în momentul închirierii, cât și obligația de a nu li se aduce

modificări decât cu acordul scris al comodantului, motiv pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea de

"distrugere" prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. Totodată, din

memoriul depus de persoana vătămată la dosar, datat pe 10 iunie 2008 rezultă că

aceasta avea cunoștință de demolarea imobilului încă din anul 2007, când a și

solicitat rezilierea contractului de asociere în participațiune, iar plângerea

penală a fost formulată după împlinirea termenului de 2 luni prevăzut de art.

284 alin. (1) C. proc. pen.

De observat că,

potrivit Legii nr. 50/1991, demolarea unei construcții fără autorizație nu

constituie infracțiune, decât în cazul monumentelor istorice (prin

interpretarea per a contrario a art. 24).

Rezoluția

procurorului din 8 octombrie 2009 a fost comunicată petentului C.G. la data de

19 octombrie 2009 (Dosar nr. 296/P/2009).

Împotriva acestei

rezoluții, petentul C.G. a formulat plângere la procurorul general la data de

11 noiembrie 2009, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la

data de 13 noiembrie 2009, astfel cum rezultă din actele de la dosarul cauzei,

comunicate la cererea instanței de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași.

Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale dispuse în temeiul prevederilor art. 228 alin.

(6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), b) și d) C. proc. pen. a fost

confirmată de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași prin Rezoluția nr. 943/II/2/2009 din 7 decembrie 2009.

Împotriva soluției

dispusă de procuror petiționarii C.G. și C.E. au formulat plângere la instanța

competentă, respectiv Curtea de Apel Iași, care a dispus respingerea plângerii,

ca tardivă.

Împotriva sentinței

de fond au declarat recurs petiționarii C.G. și C.E., solicitând admiterea

recursurilor astfel cum au fost formulate în scris și, în consecință, casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii și trimiterea cauzei pentru

efectuarea de cercetări penale față de intimați.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând sentința recurată în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

C.

proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii

făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data

comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare potrivit art. 277 și

art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Procedura instituită

prin dispozițiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze

plângere la instanța competentă pentru a se verifica legalitatea și temeinicia

soluției adoptate.

Art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. instituie un termen de decădere în care persoana

nemulțumită de soluția procurorului se poate adresa cu plângere instanței.

Potrivit

dispozițiilor legale evocate anterior, în situația în care procurorul general

al parchetului de pe lângă curtea de apel nu soluționează plângerea în termenul

de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul de 20 de zile curge

de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

În cauza de față,

Înalta Curte constată că petenții C.G. și C.E. au formulat plângerea la

instanță la data de 12 ianuarie 2010.

Or, în condițiile în

care petenții au formulat plângere la procurorul general la data de 11

noiembrie 2009 (înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la 13

noiembrie 2009), soluționată prin rezoluția de respingere din 7 decembrie 2009,

reiese că petenții nu au respectat termenul în care trebuiau să introducă plângerea

la instanță, situându-se în afara acestuia, ceea ce a condus, în mod corect, la

soluția de respingere a plângerii, ca tardivă, de către instanța de fond.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că atât sentința atacată, cât și rezoluția procurorului sunt în

afara oricărei critici.

Pe cale de

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarii C.G. și C.E. împotriva Sentinței penale nr. 28 din 9 martie 2010 a

Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții petiționari la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.G. și C.E. împotriva

Sentinței penale nr. 28 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT