ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2007 pe

rolul Tribunalului Iași, reclamanții G.M., B.N. și B.E. au contestat decizia nr.

1 din 19 noiembrie 2007, emisă de SC S. SA Iași și au solicitat:restituirea în

natură a suprafeței de 386 mp., situată în Iași; acordarea contravalorii lipsei

de folosință pentru teren, cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se susține că reclamanții sunt

descendenții lui B.N. și B.M., de la care statul a preluat abuziv proprietatea

terenului prin expropriere, conform Decretului 380/1964.

În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat

restituirea în natură a terenului de la pârâtă, care este unitatea deținătoare.

S-a mai arătat că, unitatea deținătoare, prin Decizia

nr. 01 din 19 noiembrie 2007, a respins notificarea reclamanților, cu motivarea

că nu este unitate deținătoare, că terenul solicitat a fost înstrăinat prin

contract de vânzare-cumpărare și, conform art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

a comunicat toate datele de identificare a actualului proprietar, care este SC

C.B. SRL - Iași.

La data de 17 noiembrie 2008 a formulat cerere de

intervenție în interes propriu SC C.B. SRL Iași și a solicitat ca reclamanților

să li se acorde măsurile reparatorii.

La 17 decembrie 2008 reclamanți au solicitat

introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a SC C.B. SRL Iași.

Prin încheierea din 17 decembrie 2008 tribunalul a

admis în principiu cererea de intervenție formulată de SC C.B. SRL Iași,

conform art. 50 C. proc. civ. și, în baza art. 135 C. proc. civ. a respins

cererea reclamanților de introducere în cauză în calitate de pârâtă a aceleiași

societăți comerciale.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1013 din 27

mai 2009, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.N.,

în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Iași, prin lichidator H.M.L.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Iași, prin lichidator H.M.L.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC C.B. SRL Iași.

în cauză s-au invocat, din oficiu, excepțiile

inadmisibilității cererii formulate de reclamanții B.N. și B.E. și a lipsei

calității procesuale pasive a SC S. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a

reținut că, reclamantul G.M. prin notificarea formulată a solicitat restituirea

în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construit și

neconstruit în suprafață de 386 m.p., situat în Iași 6. Cu adresa din 8 mai 2006

Primăria Municipiului Iași i-a comunicat reclamantului că notificarea ce

vizează imobilul a fost trimisă spre competență soluționare către SC S. SA.

care a emis decizia nr. 1 din 19 noiembrie 2007 prin care s-a respins cererea

de restituire a imobilului, cu motivarea că terenul a fost înstrăinat prin

contract de vânzare-cumpărare către SC C.B. SRL în aceeași adresă s-a menționat

că SC S. SA. nu mai are calitatea de „unitate deținătoare" conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și, în conformitate cu prevederile art. 27 alin.

(5) din aceeași lege, s-au indicat datele de identificare ale proprietarului

imobilului cu calitate de „unitate deținătoare", respectiv SC C.B. SRL

Iași. Decizia emisă a fost comunicată reclamanților G.M., B.N. și B.E.

A reținut instanța de fond că B.N. și B.E. nu au

parcurs procedura administrativă obligatorie și că s-au adresat direct

instanței de judecată. în aceste condiții, cererea de restituire în natură sau

echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, formulată împotriva persoanelor

juridice „deținătoarea», direct la instanțele judecătorești fără a parcurge

etapa administrativă, sunt inadmisibile.

Tribunalul a constatat că SC S. SA are calitate

procesuală pasivă, fiind emitentă a deciziei contestate, cât și faptul că la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), statul era

asociat majoritar al paratei, cu o cotă de participare de beneficiu și pierderi

de 69,1254%. Privatizarea societății a avut loc în cursul anului 2004, când

asociatul F.P.S. a ieșit din societate prin retragere.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, s-a cerut

reclamanților să depună la dosar acte care să le ateste calitatea de persoane

îndreptățite și unicul act depus a fost certificatul de calitate de moștenitor din

2 septembrie 2007, situație în care s-a apreciat că cererea reclamantului G.M.

nu poate fi primită.

în soluționarea cererii de intervenție, prin

aplicarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ. s-a considerat că SC C.B. SRL nu

tinde să câștige pentru sine obiectul procesului.

S-a avut în vedere că, intervenienta a solicitat

numai ca reclamanților să le fie acordate măsuri reparatorii conform art. 27

din Legea nr. 10/2001 de către SC S. SA. sau instituția publică ce a efectuat

privatizarea acesteia, cerere motivată pe dreptul său de proprietate asupra

imobilului din Iași.

Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași a

declarat apel G.M., invocând următoarele motive:

- că a făcut dovada, cu acte de stare civilă și

certificat de calitate de moștenitor de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii conform art. 3, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, aspect

necontestat de emitentul deciziei contestate; fiind singurul notificator în

termen, G.M. a susținut că este persoană îndreptățită la restituirea întregii

suprafețe de teren;

Arată că, instanța de fond s-a pronunțat în

contradictoriu cu pârâta SC S. SA. Iași, societate lichidată din 20 ianuarie 2009,

astfel că o hotărâre în contradictoriu cu aceasta nu poate fi executată.

-în faza judecății în primă instanță procedura de

citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta SC S. SA., lichidatorul a fost

numit la data de 11 aprilie 2008, astfel că până la data de 17 decembrie 2008 nu

a fost legal citată;

-prima zi de înfățișare a fost data de 28 ianuarie

2009, cererea s-a depus la 17 decembrie 2008, modificarea cereri s-a făcut

înaintea acestei perioade, astfel că instanța a fost legal investită;

S-a mai susținut că, instanța de fond a aplicat

greșit dispozițiile legale privind introducerea în cauză a altor persoane, cu

încălcarea dispozițiilor art. 134 - art. 135 C. proc. civ.

în speță, s-a solicitat de către apelat, desființarea

hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în

contradictoriu cu SC C.B. SRL.

Apelul a fost admis împotriva sentinței civile nr.

1013 din 27 mai 2009 a Tribunalului Iași, sentință desființată în parte și s-a

dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru judecarea cererii

completatoare în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SRL, păstrându-se toate celelalte

dispoziții ale hotărârii, prin decizia nr. 203 din 22 decembrie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

în considerentele deciziei, s-a reținut că

reclamantul G.M. a notificat Prefectura Iași în baza Legii nr. 10/2001 în

calitatea de moștenitor al numiților B.N. și B.M. la data de 14 februarie 2002,

și a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat,

situate în Iași, compuse din locuință și 386 m.p. teren și respectiv 200 m.p.

teren, acordarea de teren în compensare și despăgubiri bănești pentru

construcția demolată.

La notificare au fost depuse acte doveditoare cu

privire la dreptul de proprietate al autorilor și preluarea abuzivă. în faza

procedurii administrative autoritățile locale competente, au pretins că

deținătoarea imobilelor Municipiul Iași nu au soluționat cererea în termenele

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

La data de 8 mai 2006 reclamantul G.M. a fost

înștiințat de Primăria Municipiului Iași - Secretariatul tehnic al comisiei de

aplicare a Legii nr. 10/2001, că notificarea este trimisă la SC S. SA. Iași,

competentă pentru a soluționa notificarea.

Prin cererea înregistrată la societatea pârâtă SC S.

SA. din 26 octombrie 2006, reclamantul apelant a solicitat soluționarea

notificării, finalizată prin dispoziția din 19 noiembrie 2007. Calitatea de

persoană îndreptățită conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu a fost

contestată.

Imobilul revendicat a fost identificat prin raportul

de expertiză tehnică, în concluziile căruia s-a precizat că întregul

amplasament al vechii proprietăți este ocupat de detalii de sistematizare

(stradă, trotuar, platformă betonată clădire aparținând Centrului de Calcul).

S-a reținut că deținătorul imobilului, ca urmare a încheierii

succesive a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 14 iunie 2006, din

27 decembrie 2005 și a datelor înscrise în Cartea Funciară (dosar fond) este SC

C.B. SRL.

La data înregistrării notificării la SC S. SA.,

înaintată de Primăria municipiului Iași și a înștiințării reclamantului G.M. -

8 mai 2006 -imobilul nu se mai afla în patrimoniul societății, dreptul de

proprietate fiind transmis din 27 decembrie 2005 către SC G.F.G. SRL.,de la

care s-a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare la 14 iunie 2006 de SC

C.B. SRL.

Investită prin motivele de apel și în aplicarea art. 294

C. proc. civ., Curtea a constatat că tribunalul a respins contestația formulată

de G.M. împotriva deciziei nr. 1/2007 ca neîntemeiată, succint motivată pe

fond.

Astfel, s-a arătat că, certificatul de moștenitor

este singurul act depus pentru a se dovedi calitatea de persoană îndreptățită,

condiții în care cererea acestuia nu a putut fi primită.

în conformitate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

s-a precizat că, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite [art. 3 alin. (1)].

Din conținutul certificatului de moștenitor nr. 273

din 2 septembrie 1997, emis de Notariatul Public Iași, rezultă că moștenitor al

lui B.M. și B.N. este și G.M., cel ce a notificat și care, potrivit art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, profită de cotele moștenitorilor legali, în speță,

care nu au urmat procedura, respectiv B.E. și B.N.

Criticile formulate pe fondul cauzei privind

netemeinicia dispoziției nr. 1/2007 emisă de SC S. SA. Iași, cât și a

încălcării dispozițiilor procedurale privind citarea acesteia în primă

instanță, s-au reținut ca neîntemeiate.

în acest sens s-a arătat că, Legea nr. 10/2001 și

Normele Metodologice de aplicare unitară aprobate prin H.G. nr. 250/2007

definesc sintagmele și formulările din lege, unitate deținătoare fiind

entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său,

indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul

litigiului.

Astfel, la data soluționării notificării, imobilul nu

se afla în patrimoniul SC S. SA Iași - persoană juridică la care a fost

îndreptată notificarea -care în aplicarea art. 27 alin. (2) și art. 25 din

Legea nr. 10/2008 a comunicat apelantului toate datele privind persoana fizică

sau juridică deținătoare a imobilului solicitat.

Pârâta SC S. SA. nefiind unitate deținătoare este

cert că nu avea competența de a soluționa pe fond contestația, fiind

îndeplinită obligația impusă de art. 27 alin. (2) din lege.

În faza de judecată în primă instanță, societatea

aflată în lichidare a fost citată legal prin lichidatorul desemnat.

In procedura instituită de Legea nr. 10/2001 sunt

stabilite obligații ce ar putea fi executate silit numai pentru unitatea

deținătoare, calitate pe care nu o are SC S. SA.

Soluția fiind de respingere a contestației, pentru

pârâtă nu este stabilită o obligație în sensul art. 371 alin. (1) C. proc. civ.

pentru a putea fi executată silit de apelant.

Dispozițiile legale referitoare la citarea părților

au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului la

apărare și a principiului contradictorialității.

In cazul nulităților prevăzute anume de lege,

vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

In cauză, nulitatea este invocată de reclamantul -

apelant, motivată pe nelegala citare a altei părți din proces, și anume a

pârâtei.

In aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale,

Curtea a reținut că, în căile de atac nulitatea datorată necitării, fie a

îndeplinirii actului de procedură cu neobservarea formelor legale poate fi

invocată numai de „partea care nu a fost legal citată" pentru că numai

aceasta poate justifica un interes.

Deși succint motivată, sentința dată în primă

instanță, de respingere a contestației formulată în contradictoriu cu SC S. SA.

Iași completată prin prezenta hotărâre, este legală.

Curtea a reținut ca întemeiate criticile formulate cu

privire la chemarea în judecată a SC C.B. SRL Iași.

Prin încheierea din 17 decembrie 2008 tribunalul a

respins cererea în baza art. 135 C. proc. civ. care prevede: „Cererea

reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecată care nu se vor

fi făcut înlăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară

de cazul când amândouă părțile consimt să se judece împreună".

Din lucrările dosarului nu a rezultat că părțile (

reclamantul și pârâții) au consimțit să fie judecate împreună.

Fără a analiza și stabili care este prima zi de

înfățișare în sensul art. 134 C. proc. civ., Curtea a constatat că dispozițiile

art. 135 C. proc. civ. au fost greșit aplicate de prima instanță, în cauză nu

se impune respingerea cererii ca tardiv formulată, ci se impune judecarea

separată a cererii.

În aplicarea textului citat, instanța are obligația

de a dispune disjungerea cererii de introducere în cauză a altei persoane, deci

judecarea separată, norma fiind imperativă.

Decizia a fost atacată cu recurs de către

intervenienta SC C.B. SRL Iași, ale cărei critici de nelegalitate au vizat

următoarele aspecte:

Susține recurenta că soluția instanței de apel este

eronată, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

-în mod greșit nu a avut în vedere împrejurarea că

prin Codul de procedură civilă nu se permite chemarea în judecată a altor

persoane, în calitate de pârât, pe parcursul procesului, pentru a se putea

discuta despre vreo eventuală sancțiune privind judecata separată, în baza art.

135 C. proc. civ.

-invocând dispozițiile art. 57 alin. (1) C. proc. civ.,

arată că oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care să

pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.

Astfel, cererea formulată de reclamanți, de chemare

în judecată în calitate de pârât a SC C.B. SRL, nu îndeplinește condițiile

prev. de art. 57 alin. (1) C. proc. civ., fiind evident că SC C.B. SRL Iași nu

ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamanții.

-în speță, a fost încălcat principiul nemo auditur

propriam turpitudine allegans, prin admiterea apelului reclamanților pe acest

aspect.

În acest sens, se arată că în mod corect reclamanții

au atacat o deciziei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către pârâta SC S.

SA Iași, prin care aceasta a respins cererea de restituire în natură a

terenului solicitat, pentru că acesta se află în proprietatea SC C.B. SRL.

Reclamanții au avut posibilitatea să cheme de la început în judecată, în

calitate de pârâtă, această societate și nu aveau nevoie de un an pentru a se

hotărî în acest sens ca să introducă în final o cerere inadmisibilă.

Potrivit art. 723 C. proc. civ., drepturile

procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea

căruia au fost recunoscute de lege, fiind sancționată folosirea acestor drepturi

în mod abuziv.

Precizează recurenta că, admiterea apelului

reclamantului G.M. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu

obligația examinării cererii de chemare în judecată a SC C.B. SRL Iași, în

calitate de pârâtă, nu numai că nu sancționează inadmisibilitatea acesteia în

raport cu disp. art. 57 alin. (1) C. proc. civ., dar permite reclamanților să

se prevaleze de propria culpă în privința formulării cererii cu nerespectarea

cerințelor procedurale.

-se mai critică hotărârea pentru nelegalitatea sa în

raport cu lipsa evidentă a calității procesuale pasive a SC C.B. SRL în

acțiunea formulată cu privire la decizia emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Referitor la această critică, se susține că obiectul

cererii de chemare în judecată al SC C.B. SRL Iași, în pofida modalității

informe de redactare a cererii este identic cu obiectul cererii de chemare în

judecată inițial a SC S. SA Iași și îl reprezintă atacarea deciziei emisă de

cea din urmă, prin care s-a respins restituirea imobilului.

Lipsa calității procesuale pasive a SC C.B. SRL Iași

se susține că este evidentă, pe de o parte din punct de vedere subiectiv,

nefiind emitent al deciziei atacate, dar și din punct de vedere obiectiv, pentru

neîndeplinirea calității de unitate obligată a emite decizii în baza Legii nr. 10/2001,

conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Se menționează că, SC C.B. SRL este o entitate

comercială, cu capital integral privat și nu aparține sferei calificate a

subiectelor de drept public, ori subordonate acestora, inclusiv din punct de

vedere al deținătorului capitalului social, încât nu poate fi obligată să emită

vreo decizie de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinarea formulată de reclamantul G.M. s-a

solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii instanței de apel, nefondate fiind toate criticile întemeiate pe

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând criticile formulate în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte urmează să constate

caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarele considerente:

Criticile recurentei sunt nefondate pentru că nu țin

cont de situația de fapt și de drept din speță.

Instanța de apel în mod corect a admis apelul și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Trebuie reținut că, reclamantul a solicitat

introducerea în cauză a societății SC C.B. SRL Iași în calitate de pârâtă la

instanța de fond numai la momentul în care a avut cunoștință de conținutul

contractelor de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2005 și din 8 august 2006,

prin care a fost înstrăinată suprafața de 8.402,70 mp. teren, în care era

inclusă și suprafața de teren revendicată în cauza de față.

În această situație, nu poate fi invocată propria

culpă pentru neacționarea în instanță a societății recurente. în momentul în

care reclamantului i s-a comunicat decizia emisă de SC S. SA Iași, în

condițiile în care nu deținea posesia contractelor de vânzare-cumpărare

invocate anterior, la 16 aprilie 2007 a comunicat recurentei pretențiile pe

care le are cu privire la terenul de 386 mp., situație în care aceasta avea

cunoștință la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare despre

revendicarea imobilului, împrejurare ignorată prin perfectarea actului, astfel

că și-a asumat obligația ce putea să-i revină ulterior.

De fapt, acest aspect este evidențiat de SC S. SA

Iași în întâmpinarea depusă la instanța de fond, arătându-se că „noul

proprietar și-a asumat în mod expres, prin contractul de vânzare-cumpărare, obligația

soluționării cererii privind suprafața de teren de 386,25 mp. Astfel,

reclamanții urmează să se adreseze actualei unități deținătoare".

La momentul introducerii cererii prin care a fost

atacată decizia emisă de SC S. SA Iași, reclamantul nu cunoștea conținutul

contractelor de vânzare-cumpărare, contracte depuse de SC C.B. SRL Iași, care a

formulat cererea de intervenție în interes propriu, menționând că este

proprietara terenului pe care refuză să-1 restituie solicitantului.

SC C.B. SRL Iași, având calitate de unitate

deținătoare, putea fi chemată în proces în calitate de pârâtă, acțiunea fiind

modificată până la prima zi de înfățișare.

Instanța de apel a apreciat corect că pârâtă este SC

C.B. SRL Iași, prin admiterea cererii de introducere a acesteia în cauză și

prin trimiterea spre rejudecare a cauzei în contradictoriu cu ea.

Este evident că cele două societăți din cauza de

față, deși recunosc dreptul de proprietate al reclamantului, cu rea credință

refuză restituirea suprafeței de teren sau plata contravalorii acesteia.

Este cert că, în cauză, nu putea fi pronunțată o

decizie în contradictoriu cu societatea care, pe de o parte nu mai există,

fiind lichidată, iar pe de altă parte nu este proprietara sau deținătoarea

imobilului a cărui restituire se solicită.

Este corectă soluția instanței de apel, prin care s-a

statuat că pârâta în cauză este recurenta SC C.B. SRL Iași cu care reclamantul

să se judece în contradictoriu.

Corect a reținut instanța că, în raport de evoluția

cronologică a evenimentelor, respectiv în raport de depunerea celor două

contracte de vânzare-cumpărare, a fost introdusă în cauză SC C.B. SRL, cererea

de chemare în judecată fiind formulată în termen.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul de

față a fost respins ca atare, menținându-se hotărârea instanței de apel.