ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții G.M., B.N. și B.E. au contestat decizia nr. 1 din 19 noiembrie 2007, emisă de SC S. SA Iași și au solicitat:restituirea în natură a suprafeței de 386 mp., situată în Iași; acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru teren, cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii se susține că reclamanții sunt descendenții lui B.N. și B.M., de la care statul a preluat abuziv proprietatea terenului prin expropriere, conform Decretului 380/1964. În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului de la pârâtă, care este unitatea deținătoare.

S-a mai arătat că, unitatea deținătoare, prin Decizia nr. 01 din 19 noiembrie 2007, a respins notificarea reclamanților, cu motivarea că nu este unitate deținătoare, că terenul solicitat a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare și, conform art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a comunicat toate datele de identificare a actualului proprietar, care este SC C.B. SRL - Iași. La data de 17 noiembrie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC C.B. SRL Iași și a solicitat ca reclamanților să li se acorde măsurile reparatorii. La 17 decembrie 2008 reclamanți au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a SC C.B. SRL Iași. Prin încheierea din 17 decembrie 2008 tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție formulată de SC C.B.

SRL Iași, conform art. 50 C. proc. civ. și, în baza art. 135 C. proc. civ. a respins cererea reclamanților de introducere în cauză în calitate de pârâtă a aceleiași societăți comerciale. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1013 din 27 mai 2009, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.N., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Iași, prin lichidator H.M.L. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Iași, prin lichidator H.M.L. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC C.B. SRL Iași. în cauză s-au invocat, din oficiu, excepțiile inadmisibilității cererii formulate de reclamanții B.N.

și B.E. și a lipsei calității procesuale pasive a SC S. SA. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamantul G.M. prin notificarea formulată a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construit și neconstruit în suprafață de 386 m.p., situat în Iași 6. Cu adresa din 8 mai 2006 Primăria Municipiului Iași i-a comunicat reclamantului că notificarea ce vizează imobilul a fost trimisă spre competență soluționare către SC S. SA. care a emis decizia nr. 1 din 19 noiembrie 2007 prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului, cu motivarea că terenul a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare către SC C.B. SRL în aceeași adresă s-a menționat că SC S. SA.

nu mai are calitatea de „unitate deținătoare" conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (5) din aceeași lege, s-au indicat datele de identificare ale proprietarului imobilului cu calitate de „unitate deținătoare", respectiv SC C.B. SRL Iași. Decizia emisă a fost comunicată reclamanților G.M., B.N. și B.E. A reținut instanța de fond că B.N. și B.E. nu au parcurs procedura administrativă obligatorie și că s-au adresat direct instanței de judecată. în aceste condiții, cererea de restituire în natură sau echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, formulată împotriva persoanelor juridice „deținătoarea», direct la instanțele judecătorești fără a parcurge etapa administrativă, sunt inadmisibile.

Tribunalul a constatat că SC S. SA are calitate procesuală pasivă, fiind emitentă a deciziei contestate, cât și faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), statul era asociat majoritar al paratei, cu o cotă de participare de beneficiu și pierderi de 69,1254%. Privatizarea societății a avut loc în cursul anului 2004, când asociatul F.P.S. a ieșit din societate prin retragere. Pe fondul cauzei s-a reținut că, s-a cerut reclamanților să depună la dosar acte care să le ateste calitatea de persoane îndreptățite și unicul act depus a fost certificatul de calitate de moștenitor din 2 septembrie 2007, situație în care s-a apreciat că cererea reclamantului G.M. nu poate fi primită.

în soluționarea cererii de intervenție, prin aplicarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ. s-a considerat că SC C.B. SRL nu tinde să câștige pentru sine obiectul procesului. S-a avut în vedere că, intervenienta a solicitat numai ca reclamanților să le fie acordate măsuri reparatorii conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 de către SC S. SA. sau instituția publică ce a efectuat privatizarea acesteia, cerere motivată pe dreptul său de proprietate asupra imobilului din Iași. Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași a declarat apel G.M., invocând următoarele motive: - că a făcut dovada, cu acte de stare civilă și certificat de calitate de moștenitor de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform art. 3, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, aspect necontestat de emitentul deciziei contestate; fiind singurul notificator în termen, G.M.

a susținut că este persoană îndreptățită la restituirea întregii suprafețe de teren; Arată că, instanța de fond s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA. Iași, societate lichidată din 20 ianuarie 2009, astfel că o hotărâre în contradictoriu cu aceasta nu poate fi executată. -în faza judecății în primă instanță procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta SC S. SA., lichidatorul a fost numit la data de 11 aprilie 2008, astfel că până la data de 17 decembrie 2008 nu a fost legal citată; -prima zi de înfățișare a fost data de 28 ianuarie 2009, cererea s-a depus la 17 decembrie 2008, modificarea cereri s-a făcut înaintea acestei perioade, astfel că instanța a fost legal investită; S-a mai susținut că, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale privind introducerea în cauză a altor persoane, cu încălcarea dispozițiilor art. 134 - art. 135 C. proc.

civ. în speță, s-a solicitat de către apelat, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în contradictoriu cu SC C.B. SRL. Apelul a fost admis împotriva sentinței civile nr. 1013 din 27 mai 2009 a Tribunalului Iași, sentință desființată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru judecarea cererii completatoare în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SRL, păstrându-se toate celelalte dispoziții ale hotărârii, prin decizia nr. 203 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. în considerentele deciziei, s-a reținut că reclamantul G.M. a notificat Prefectura Iași în baza Legii nr. 10/2001 în calitatea de moștenitor al numiților B.N.

și B.M. la data de 14 februarie 2002, și a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, situate în Iași, compuse din locuință și 386 m.p. teren și respectiv 200 m.p. teren, acordarea de teren în compensare și despăgubiri bănești pentru construcția demolată. La notificare au fost depuse acte doveditoare cu privire la dreptul de proprietate al autorilor și preluarea abuzivă. în faza procedurii administrative autoritățile locale competente, au pretins că deținătoarea imobilelor Municipiul Iași nu au soluționat cererea în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001. La data de 8 mai 2006 reclamantul G.M. a fost înștiințat de Primăria Municipiului Iași - Secretariatul tehnic al comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, că notificarea este trimisă la SC S. SA.

Iași, competentă pentru a soluționa notificarea. Prin cererea înregistrată la societatea pârâtă SC S. SA. din 26 octombrie 2006, reclamantul apelant a solicitat soluționarea notificării, finalizată prin dispoziția din 19 noiembrie 2007. Calitatea de persoană îndreptățită conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu a fost contestată. Imobilul revendicat a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică, în concluziile căruia s-a precizat că întregul amplasament al vechii proprietăți este ocupat de detalii de sistematizare (stradă, trotuar, platformă betonată clădire aparținând Centrului de Calcul). S-a reținut că deținătorul imobilului, ca urmare a încheierii succesive a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 14 iunie 2006, din 27 decembrie 2005 și a datelor înscrise în Cartea Funciară (dosar fond) este SC C.B.

SRL. La data înregistrării notificării la SC S. SA., înaintată de Primăria municipiului Iași și a înștiințării reclamantului G.M. - 8 mai 2006 -imobilul nu se mai afla în patrimoniul societății, dreptul de proprietate fiind transmis din 27 decembrie 2005 către SC G.F.G. SRL.,de la care s-a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare la 14 iunie 2006 de SC C.B. SRL. Investită prin motivele de apel și în aplicarea art. 294 C. proc. civ., Curtea a constatat că tribunalul a respins contestația formulată de G.M. împotriva deciziei nr. 1/2007 ca neîntemeiată, succint motivată pe fond. Astfel, s-a arătat că, certificatul de moștenitor este singurul act depus pentru a se dovedi calitatea de persoană îndreptățită, condiții în care cererea acestuia nu a putut fi primită.

în conformitate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a precizat că, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite [art. 3 alin. (1)]. Din conținutul certificatului de moștenitor nr. 273 din 2 septembrie 1997, emis de Notariatul Public Iași, rezultă că moștenitor al lui B.M. și B.N. este și G.M., cel ce a notificat și care, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, profită de cotele moștenitorilor legali, în speță, care nu au urmat procedura, respectiv B.E. și B.N. Criticile formulate pe fondul cauzei privind netemeinicia dispoziției nr. 1/2007 emisă de SC S. SA. Iași, cât și a încălcării dispozițiilor procedurale privind citarea acesteia în primă instanță, s-au reținut ca neîntemeiate.

în acest sens s-a arătat că, Legea nr. 10/2001 și Normele Metodologice de aplicare unitară aprobate prin H.G. nr. 250/2007 definesc sintagmele și formulările din lege, unitate deținătoare fiind entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul litigiului. Astfel, la data soluționării notificării, imobilul nu se afla în patrimoniul SC S. SA Iași - persoană juridică la care a fost îndreptată notificarea -care în aplicarea art. 27 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 10/2008 a comunicat apelantului toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a imobilului solicitat. Pârâta SC S. SA.

nefiind unitate deținătoare este cert că nu avea competența de a soluționa pe fond contestația, fiind îndeplinită obligația impusă de art. 27 alin. (2) din lege. În faza de judecată în primă instanță, societatea aflată în lichidare a fost citată legal prin lichidatorul desemnat. In procedura instituită de Legea nr. 10/2001 sunt stabilite obligații ce ar putea fi executate silit numai pentru unitatea deținătoare, calitate pe care nu o are SC S. SA. Soluția fiind de respingere a contestației, pentru pârâtă nu este stabilită o obligație în sensul art. 371 alin. (1) C. proc. civ. pentru a putea fi executată silit de apelant. Dispozițiile legale referitoare la citarea părților au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

In cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. In cauză, nulitatea este invocată de reclamantul - apelant, motivată pe nelegala citare a altei părți din proces, și anume a pârâtei. In aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, Curtea a reținut că, în căile de atac nulitatea datorată necitării, fie a îndeplinirii actului de procedură cu neobservarea formelor legale poate fi invocată numai de „partea care nu a fost legal citată" pentru că numai aceasta poate justifica un interes. Deși succint motivată, sentința dată în primă instanță, de respingere a contestației formulată în contradictoriu cu SC S. SA. Iași completată prin prezenta hotărâre, este legală.

Curtea a reținut ca întemeiate criticile formulate cu privire la chemarea în judecată a SC C.B. SRL Iași. Prin încheierea din 17 decembrie 2008 tribunalul a respins cererea în baza art. 135 C. proc. civ. care prevede: „Cererea reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecată care nu se vor fi făcut înlăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părțile consimt să se judece împreună". Din lucrările dosarului nu a rezultat că părțile ( reclamantul și pârâții) au consimțit să fie judecate împreună. Fără a analiza și stabili care este prima zi de înfățișare în sensul art. 134 C. proc. civ., Curtea a constatat că dispozițiile art. 135 C. proc.

civ. au fost greșit aplicate de prima instanță, în cauză nu se impune respingerea cererii ca tardiv formulată, ci se impune judecarea separată a cererii. În aplicarea textului citat, instanța are obligația de a dispune disjungerea cererii de introducere în cauză a altei persoane, deci judecarea separată, norma fiind imperativă. Decizia a fost atacată cu recurs de către intervenienta SC C.B. SRL Iași, ale cărei critici de nelegalitate au vizat următoarele aspecte: Susține recurenta că soluția instanței de apel este eronată, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -în mod greșit nu a avut în vedere împrejurarea că prin Codul de procedură civilă nu se permite chemarea în judecată a altor persoane, în calitate de pârât, pe parcursul procesului, pentru a se putea discuta despre vreo eventuală sancțiune privind judecata separată, în baza art. 135 C. proc.

civ. -invocând dispozițiile art. 57 alin. (1) C. proc. civ., arată că oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. Astfel, cererea formulată de reclamanți, de chemare în judecată în calitate de pârât a SC C.B. SRL, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 57 alin. (1) C. proc. civ., fiind evident că SC C.B. SRL Iași nu ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamanții. -în speță, a fost încălcat principiul nemo auditur propriam turpitudine allegans, prin admiterea apelului reclamanților pe acest aspect. În acest sens, se arată că în mod corect reclamanții au atacat o deciziei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către pârâta SC S. SA Iași, prin care aceasta a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat, pentru că acesta se află în proprietatea SC C.B.

SRL. Reclamanții au avut posibilitatea să cheme de la început în judecată, în calitate de pârâtă, această societate și nu aveau nevoie de un an pentru a se hotărî în acest sens ca să introducă în final o cerere inadmisibilă. Potrivit art. 723 C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, fiind sancționată folosirea acestor drepturi în mod abuziv. Precizează recurenta că, admiterea apelului reclamantului G.M. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligația examinării cererii de chemare în judecată a SC C.B. SRL Iași, în calitate de pârâtă, nu numai că nu sancționează inadmisibilitatea acesteia în raport cu disp.

art. 57 alin. (1) C. proc. civ., dar permite reclamanților să se prevaleze de propria culpă în privința formulării cererii cu nerespectarea cerințelor procedurale. -se mai critică hotărârea pentru nelegalitatea sa în raport cu lipsa evidentă a calității procesuale pasive a SC C.B. SRL în acțiunea formulată cu privire la decizia emisă în baza Legii nr. 10/2001. Referitor la această critică, se susține că obiectul cererii de chemare în judecată al SC C.B. SRL Iași, în pofida modalității informe de redactare a cererii este identic cu obiectul cererii de chemare în judecată inițial a SC S. SA Iași și îl reprezintă atacarea deciziei emisă de cea din urmă, prin care s-a respins restituirea imobilului.

Lipsa calității procesuale pasive a SC C.B. SRL Iași se susține că este evidentă, pe de o parte din punct de vedere subiectiv, nefiind emitent al deciziei atacate, dar și din punct de vedere obiectiv, pentru neîndeplinirea calității de unitate obligată a emite decizii în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001. Se menționează că, SC C.B. SRL este o entitate comercială, cu capital integral privat și nu aparține sferei calificate a subiectelor de drept public, ori subordonate acestora, inclusiv din punct de vedere al deținătorului capitalului social, încât nu poate fi obligată să emită vreo decizie de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinarea formulată de reclamantul G.M.

s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, nefondate fiind toate criticile întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând criticile formulate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarele considerente: Criticile recurentei sunt nefondate pentru că nu țin cont de situația de fapt și de drept din speță. Instanța de apel în mod corect a admis apelul și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Trebuie reținut că, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a societății SC C.B. SRL Iași în calitate de pârâtă la instanța de fond numai la momentul în care a avut cunoștință de conținutul contractelor de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2005 și din 8 august 2006, prin care a fost înstrăinată suprafața de 8.402,70 mp.

teren, în care era inclusă și suprafața de teren revendicată în cauza de față. În această situație, nu poate fi invocată propria culpă pentru neacționarea în instanță a societății recurente. în momentul în care reclamantului i s-a comunicat decizia emisă de SC S. SA Iași, în condițiile în care nu deținea posesia contractelor de vânzare-cumpărare invocate anterior, la 16 aprilie 2007 a comunicat recurentei pretențiile pe care le are cu privire la terenul de 386 mp., situație în care aceasta avea cunoștință la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare despre revendicarea imobilului, împrejurare ignorată prin perfectarea actului, astfel că și-a asumat obligația ce putea să-i revină ulterior.

De fapt, acest aspect este evidențiat de SC S. SA Iași în întâmpinarea depusă la instanța de fond, arătându-se că „noul proprietar și-a asumat în mod expres, prin contractul de vânzare-cumpărare, obligația soluționării cererii privind suprafața de teren de 386,25 mp. Astfel, reclamanții urmează să se adreseze actualei unități deținătoare". La momentul introducerii cererii prin care a fost atacată decizia emisă de SC S. SA Iași, reclamantul nu cunoștea conținutul contractelor de vânzare-cumpărare, contracte depuse de SC C.B. SRL Iași, care a formulat cererea de intervenție în interes propriu, menționând că este proprietara terenului pe care refuză să-1 restituie solicitantului. SC C.B. SRL Iași, având calitate de unitate deținătoare, putea fi chemată în proces în calitate de pârâtă, acțiunea fiind modificată până la prima zi de înfățișare.

Instanța de apel a apreciat corect că pârâtă este SC C.B. SRL Iași, prin admiterea cererii de introducere a acesteia în cauză și prin trimiterea spre rejudecare a cauzei în contradictoriu cu ea. Este evident că cele două societăți din cauza de față, deși recunosc dreptul de proprietate al reclamantului, cu rea credință refuză restituirea suprafeței de teren sau plata contravalorii acesteia. Este cert că, în cauză, nu putea fi pronunțată o decizie în contradictoriu cu societatea care, pe de o parte nu mai există, fiind lichidată, iar pe de altă parte nu este proprietara sau deținătoarea imobilului a cărui restituire se solicită. Este corectă soluția instanței de apel, prin care s-a statuat că pârâta în cauză este recurenta SC C.B.

SRL Iași cu care reclamantul să se judece în contradictoriu. Corect a reținut instanța că, în raport de evoluția cronologică a evenimentelor, respectiv în raport de depunerea celor două contracte de vânzare-cumpărare, a fost introdusă în cauză SC C.B. SRL, cererea de chemare în judecată fiind formulată în termen. Pentru considerentele expuse, nefiind incidente criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul de față a fost respins ca atare, menținându-se hotărârea instanței de apel.