ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi din 29 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 221/P/2008, menținută prin rezoluția din 13 noiembrie 2008 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 1041/11/2/2008, pe care a menținut-o. Petentul a fost obligat să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 septembrie 2008 dată de Parchetul Curții de Apel Iași în dosarul nr. 221/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror P.A.

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, subcomisar de poliție judiciară M.L.E., subcomisar de poliție judiciară C.A.C. și agentul șef adjunct de poliție judiciară D.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (1) și (2) C. pen. și represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen. Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de magistratul procuror P.A.

, ofițerii de poliție judiciară M.L.E., C.A.C. și agentul șef adjunct de poliție judiciară D.G. deoarece, fiecare dintre faptele „abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", „neglijența în serviciu", „arestare nelegală și cercetare abuzivă" nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind atât elementul laturii obiective cât și ale laturii subiective, fiind incident cazul reglementat de prevederea art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar infracțiunea „represiune nedreaptă" prevăzută de art. 268 C. pen. nu există, nu a fost săvârșită în realitatea obiectivă, aplicându-se cazul reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva rezoluției, petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc.

pen. și prin rezoluția din 13 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct dată în dosar nr. 1041/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă ca neîntemeiată această plângere. Curtea a reținut ca fiind corespunzătoare actelor premergătoare efectuate în cauză, considerentele și constatările făcute de procuror în rezoluția atacată, sub aspectul stabilirii actelor îndeplinite de fiecare dintre intimați în calitățile lor în instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2006 cât și a cauzelor legale de împiedicare a exercitării împotriva lor a actelor de urmărire penală, raportat la fapte, existența lor și încadrarea lor legală. În instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2008 intimații au efectuat actele procesuale și procedurale penale conform și în limitele competențelor și atribuțiilor conferite prin lege.

De altfel, în cursul procedurii penale respective petentul a formulat plângeri împotriva actului procurorului de începere a urmăririi penale, plângeri soluționate pe parcursul procedurii. Actele de urmărire penală împotriva petentului în cauza penală respectivă au fost efectuate conform dispozițiilor de procedură penală aplicabile fiecărui act în parte și în limita competențelor și atribuțiilor legale ale procurorului și lucrătorilor de poliție judiciară, astfel nu se circumscriu sferei ilicitului penal care să le atragă răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 249, art. 266 alin. (1) și (2) C. pen., art. 268 C. pen., așa cum se reține legal și prin rezoluția atacată, fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10 lit. d) și a) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul H.D.C. Prin motivele de recurs, petentul a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul fixat în instanță datorită unor probleme medicale, iar la ultimul termen datorită unui deces în familie și a solicitat admiterea recursului pentru a se prezenta la primul termen pentru a avea posibilitatea să-și susțină cauza. Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-și susține recursul formulat. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Prin rezoluția din 29 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 221/P/2008 procurorul a dispus în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror P.A., subcomisarul de poliție judiciară M.L.E., subinspectorul de poliție judiciară D.G., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., arestare nelegală și cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. (1) și (2) C. pen. și represiune nedreaptă prev. de art. 261 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că polițiștii D.G.

și C.A.C. sub conducerea șefului Secției a II-a de Poliție au propus începerea urmăririi penale deși exista o hotărâre judecătorească de suspendare provizorie a executării, iar procurorul a confirmat-o. Prin prezenta plângere formulată împotriva rezoluției, petentul face referire la dosarul nr. 4030/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași de existența căreia îi acuză pe polițiști. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că rezoluția procurorului este legală și temeinică, iar motivele invocate de petent nu se confirmă. Astfel, existența pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a dosarului nr. 4030/P/2006 nu se datorează polițiștilor ci urmare plângerii numitului D.L.

înregistrată fiind, la data de 25 mai 2006. Apoi, urmare efectuării actelor premergătoare prin rezoluția din 3 octombrie 2006, agentul de poliție D.G. a început urmărirea penală, iar procurorul a confirmat-o întrucât existau indicii că s-a săvârșit fapta reclamată și nu exista vreun caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat două plângeri, una fiind înregistrată la numărul 1933/II/2/2007 respinsă de primul procuror adjunct de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, iar cealaltă înregistrată cu nr. 4705/II/2007 a fost trimisă inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și apoi la Judecătoria Iași, spre competentă soluționare, respinsă fiind prin sentința penală nr. 3541 din 29 noiembrie 2007, rămasă definitivă prin nerecurare.

În ceea ce privește ceilalți doi polițiști respectiv C.A.C. a întocmit doar referatul de terminare a urmăririi penale, iar M.L. a semnat adresa de înaintare către parchet. Mai mult, procurorul care a supravegheat cercetările la finalizare a constatat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 277 și art. 278 din Legea nr. 53/2003 astfel că a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului H.D.C. Drept urmare toate persoanele cercetate și-au îndeplinit doar atribuțiile de serviciu și în conformitate cu prevederile legale, astfel că nu există niciuna dintre infracțiunile reclamate. Înalta Curte constată că și soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimați este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să condică la concluzia că actele îndeplinite de aceștia, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele instrumentate de intimați nu poate determina întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa. Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și eventual desființate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva organelor cu atribuții jurisdicționale (cum a procedat petentul), ci împotriva actelor emise de acestea.

Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo infracțiune care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul H.D.C. Cu privire la împrejurarea că petentul a solicitat prin motivele de recurs să i se dea posibilitatea de către instanța de recurs să-și susțină plângerea se constată, după cum s-a menționat, că acesta nu s-a prezentat nici în fața acestei instanțe, cum de altfel a procedat și în fața instanței fondului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.D.C. împotriva sentinței penale nr. 44 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 iunie 2009.