ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2009

Deliberând

asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 44 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.D.C. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi din 29 septembrie 2008 dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 221/P/2008, menținută prin

rezoluția din 13 noiembrie 2008 dată de Procurorul General Adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 1041/11/2/2008, pe

care a menținut-o.

Petentul a

fost obligat să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 septembrie 2008 dată de

Parchetul Curții de Apel Iași în dosarul nr. 221/P/2008 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procuror P.A. din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași, subcomisar de poliție judiciară M.L.E., subcomisar de poliție

judiciară C.A.C. și agentul șef adjunct de poliție judiciară D.G. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.,

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., arestare

nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (1) și (2) C. pen. și

represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen.

Urmare a

actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că acțiunea penală nu

poate fi pusă în mișcare față de magistratul procuror P.A. , ofițerii de

poliție judiciară M.L.E., C.A.C. și agentul șef adjunct de poliție judiciară

D.G. deoarece, fiecare dintre faptele „abuzul în serviciu contra intereselor

persoanelor", „neglijența în serviciu", „arestare nelegală și

cercetare abuzivă" nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

lipsind atât elementul laturii obiective cât și ale laturii subiective, fiind

incident cazul reglementat de prevederea art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar

infracțiunea „represiune nedreaptă" prevăzută de art. 268 C. pen. nu

există, nu a fost săvârșită în realitatea obiectivă, aplicându-se cazul

reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

rezoluției, petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen. și prin

rezoluția din 13 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct dată în dosar

nr. 1041/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost

respinsă ca neîntemeiată această plângere.

Curtea a

reținut ca fiind corespunzătoare actelor premergătoare efectuate în cauză,

considerentele și constatările făcute de procuror în rezoluția atacată, sub

aspectul stabilirii actelor îndeplinite de fiecare dintre intimați în

calitățile lor în instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2006 cât și a

cauzelor legale de împiedicare a exercitării împotriva lor a actelor de

urmărire penală, raportat la fapte, existența lor și încadrarea lor legală.

În

instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2008 intimații au efectuat actele

procesuale și procedurale penale conform și în limitele competențelor și

atribuțiilor conferite prin lege.

De altfel, în

cursul procedurii penale respective petentul a formulat plângeri împotriva

actului procurorului de începere a urmăririi penale, plângeri soluționate pe

parcursul procedurii.

Actele de

urmărire penală împotriva petentului în cauza penală respectivă au fost efectuate

conform dispozițiilor de procedură penală aplicabile fiecărui act în parte și

în limita competențelor și atribuțiilor legale ale procurorului și lucrătorilor

de poliție judiciară, astfel nu se circumscriu sferei ilicitului penal care să

le atragă răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art.

249, art. 266 alin. (1) și (2) C. pen., art. 268 C. pen., așa cum se reține

legal și prin rezoluția atacată, fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10

lit. d) și a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul H.D.C.

Prin motivele

de recurs, petentul a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul fixat în

instanță datorită unor probleme medicale, iar la ultimul termen datorită unui

deces în familie și a solicitat admiterea recursului pentru a se prezenta la

primul termen pentru a avea posibilitatea să-și susțină cauza.

Petentul,

legal citat, nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-și susține

recursul formulat. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și

de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe este

legală și temeinică.

Prin rezoluția

din 29 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 221/P/2008 procurorul a dispus în conformitate

cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) și a) C.

proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror P.A.,

subcomisarul de poliție judiciară M.L.E., subinspectorul de poliție judiciară

D.G., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor

prev.

de

art. 246 C. pen.,

neglijență în serviciu

prev.

de

art. 249 alin. (1)

C. pen., arestare nelegală și cercetare abuzivă

prev. de

art.

266 alin. (1) și (2) C. pen. și represiune nedreaptă

prev. de

art. 261 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., constând în faptul că polițiștii D.G. și C.A.C. sub conducerea șefului

Secției a II-a de Poliție au propus începerea urmăririi penale deși exista o

hotărâre judecătorească de suspendare provizorie a executării, iar procurorul a

confirmat-o.

Prin prezenta

plângere formulată împotriva rezoluției, petentul face referire la dosarul nr.

4030/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași de existența căreia îi

acuză pe polițiști.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că rezoluția procurorului este legală și

temeinică, iar motivele invocate de petent nu se confirmă.

Astfel,

existența pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a dosarului nr.

4030/P/2006 nu se datorează polițiștilor ci urmare plângerii numitului D.L.

înregistrată fiind, la data de 25 mai 2006.

Apoi, urmare

efectuării actelor premergătoare prin rezoluția din 3 octombrie 2006, agentul

de poliție D.G. a început urmărirea penală, iar procurorul a confirmat-o

întrucât existau indicii că s-a săvârșit fapta reclamată și nu exista vreun caz

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul a formulat două plângeri, una fiind înregistrată la

numărul 1933/II/2/2007 respinsă de primul procuror adjunct de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Iași, iar cealaltă înregistrată cu nr. 4705/II/2007 a fost

trimisă inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și apoi la Judecătoria

Iași, spre competentă soluționare, respinsă fiind prin sentința penală nr. 3541

din 29 noiembrie 2007, rămasă definitivă prin nerecurare.

În ceea ce

privește ceilalți doi polițiști respectiv C.A.C. a întocmit doar referatul de

terminare a urmăririi penale, iar M.L. a semnat adresa de înaintare către

parchet.

Mai mult,

procurorul care a supravegheat cercetările la finalizare a constatat că nu sunt

întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

277 și art. 278 din Legea nr. 53/2003 astfel că a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a petentului H.D.C.

Drept urmare

toate persoanele cercetate și-au îndeplinit doar atribuțiile de serviciu și în

conformitate cu prevederile legale, astfel că nu există niciuna dintre

infracțiunile reclamate.

Înalta Curte

constată că și soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimați

este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a

rezultat niciun element care să condică la concluzia că actele îndeplinite de

aceștia, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.

Împrejurarea

că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele instrumentate de

intimați nu poate determina întrunirea elementelor constitutive ale

infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.

Persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate

în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea

unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele

administrate, soluții care pot fi verificate și eventual desființate prin

intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct

împotriva organelor cu atribuții jurisdicționale (cum a procedat petentul), ci

împotriva actelor emise de acestea.

Dacă s-ar admite

că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri

penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea

ce este inadmisibil.

În consecință,

având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis vreo infracțiune care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta

Curte conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat recursul declarat de petentul H.D.C.

Cu privire la

împrejurarea că petentul a solicitat prin motivele de recurs să i se dea

posibilitatea de către instanța de recurs să-și susțină plângerea se constată,

după cum s-a menționat, că acesta nu s-a prezentat nici în fața acestei

instanțe, cum de altfel a procedat și în fața instanței fondului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul H.D.C. împotriva sentinței penale

nr. 44 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 iunie 2009.