ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4313/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la instanță la 29 iunie 2010 revizuentul S.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 275 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Motivul de revizuire este întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în esență vizează următoarele aspecte: Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor doveditoare și determinante ce au stat la baza emiterii de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a Ordinului nr. 64 din 4 iunie 1998 înainte ca intimata să se achite de obligativitatea încredințării și acordării sarcinilor de serviciu ce îi reveneau, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare (f. 88, 89 dos.

nr. 1536/1/2009). Înscrisurile doveditoare și determinate sunt nule de drept, deoarece la momentul întocmirii lor nu au fost respectate condițiile de fond și formă prevăzute de lege. Astfel, înscrisurile au fost întocmite în lipsa revizuentului, i-au fost comunicate tardiv și nu fac dovada că au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale cu privire la procedura de predare primire a mijloacelor fixe prevăzute de Legea contabilității și Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 2388 din 15 decembrie 1995. Pe de alta parte înscrisurile nu fac dovada refuzului revizuentului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu ce îi reveneau conform art. 2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare. Solicită admiterea revizuirii, admiterea recursului și casarea deciziilor instanțelor în grad subsecvent.

Anexează la dosarul cauzei: copia încheierii pronunțate în dosarul nr. 1188/1/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; un memoriu; copia dispozitivului sentinței civile nr. 845 din 26 mai 1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, copia deciziei civile nr. 2478 din 13 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul București; copia deciziei civile nr. 704 din 23 februarie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București. La termenul din 8 septembrie 2010, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privind admisibilitatea cererii de revizuire. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse revizuirii „hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul". Decizia supusă revizuirii însă a fost pronunțată în revizuire.

Prin urmare, este inadmisibil a se promova o revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire, fără a încălca dispozițiile legale în materie, potrivit cu care revizuirea este o cale de atac extraordinară și nu de drept comun, a cărei exercitare impune realizarea condițiilor expres prevăzute de lege în privința hotărârilor ce pot fi supuse revizuirii și a motivelor de revizuire. În consecință, revizuirea nu este admisibilă, din moment ce legiuitorul nu a deschis juridic calea revizuirii unei hotărâri pronunțate în revizuire. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul S.M. împotriva deciziei nr. 275 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 5858/1/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.