ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4313/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la instanță la 29 iunie 2010 revizuentul

S.M. a solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 275 din 21 ianuarie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și

de proprietate

intelectuală.

Motivul de

revizuire este întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în

esență vizează următoarele aspecte:

Instanța de

recurs nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și

motivarea în drept asupra

înscrisurilor doveditoare și determinante ce

au stat la baza emiterii de către Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a

Ordinului nr. 64 din 4 iunie 1998 înainte ca intimata să se achite de

obligativitatea încredințării și acordării sarcinilor de serviciu ce îi

reveneau, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare (f. 88, 89 dos.

nr. 1536/1/2009).

Înscrisurile doveditoare și determinate

sunt nule de drept, deoarece la momentul întocmirii lor nu au fost respectate

condițiile de fond și formă prevăzute de lege.

Astfel, înscrisurile au fost întocmite

în lipsa revizuentului, i-au fost comunicate tardiv și nu fac dovada că au fost

întocmite cu respectarea prevederilor legale cu privire la procedura de predare

primire a mijloacelor fixe prevăzute de Legea contabilității și Ordinul

Ministerului de Finanțe nr. 2388 din 15 decembrie 1995.

Pe de alta parte înscrisurile nu fac

dovada refuzului revizuentului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu ce îi

reveneau conform art. 2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare.

Solicită admiterea revizuirii,

admiterea recursului și casarea deciziilor instanțelor în grad subsecvent.

Anexează la dosarul cauzei: copia

încheierii pronunțate în dosarul nr. 1188/1/2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție; un memoriu; copia dispozitivului sentinței civile nr. 845 din 26 mai

1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, copia deciziei civile

nr. 2478 din 13 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul București; copia

deciziei civile nr. 704 din 23 februarie 2000 pronunțată de Curtea de Apel

București.

La termenul din 8 septembrie 2010,

instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privind admisibilitatea

cererii de revizuire.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322

alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse revizuirii „hotărârile rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanța de

recurs atunci când evocă fondul".

Decizia supusă revizuirii însă a fost

pronunțată în revizuire. Prin urmare, este inadmisibil a se promova o revizuire

împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire, fără a încălca dispozițiile

legale în materie, potrivit cu care revizuirea este o cale de atac

extraordinară și nu de drept comun, a cărei exercitare impune realizarea

condițiilor expres prevăzute de lege în privința hotărârilor ce pot fi supuse

revizuirii și a motivelor de revizuire.

În consecință, revizuirea nu este

admisibilă, din moment ce legiuitorul nu a deschis juridic calea revizuirii

unei hotărâri pronunțate în revizuire.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de

revizuientul

S.M. împotriva deciziei nr. 275 din 21 ianuarie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, în

dosarul nr. 5858/1/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 septembrie 2010.