ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 418/2011

Asupra cererii civile de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2921 din 12

aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

reclamantul Ș.M. împotriva deciziei nr. 745/ LM din 24 septembrie 2004 a Curții

de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, hotărâre care

la rândul său a soluționat o cerere de revizuire a unei alte hotărâri.

Această decizie a fost atacată cu

revizuire de către Ș.M., cerere care a fost respinsă de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 7236 din 3 iulie 2009.

Împotriva acestei decizii

revizuentul Ș.N. a formulat o altă cerere de revizuire soluționată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

prin decizia nr. 275 din 21 ianuarie 2010, prin respingerea căii de atac.

Ș.A. a solicitat revizuirea și a

acestei hotărârii la data de 29 iunie 2010, iar Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 4313

din 8 septembrie 2010, a respins, ca inadmisibilă, această cerere.

În cererea care a învestit Înalta

Curte în prezenta cauză, Ș.M. a solicitat revizuirea acestei decizii civile, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că

instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la situația înscrisurilor care

au stat la baza emiterii de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a Ordinului nr. 64/1998, înscrisuri care au fost întocmite cu

nerespectarea prevederilor legale cu privire la procedura de predare-primire a

mijloacelor fixe.

La termenul de judecată din data de

21 ianuarie 2011 instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Revizuentul a precizat că, în opinia

sa, cererea de revizuire este admisibilă, întrucât decizia atacată evocă fondul.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei revizuentul a reclamant faptul

că prin respingerea cererilor formulate anterior i se încalcă dreptul la un

proces echitabil.

Analizând cererea de revizuire,

Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:

Revizuirea oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict

determinate de lege.

Conform dispozițiilor art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1 - 9 C.

proc. civ.

În sensul textului de lege citat,

hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de

revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci

când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele

administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și

pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de

instanțele inferioare.

Or, decizia atacată cu revizuire nu

evocă fondul pricinii ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a

constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de

revizuire, dintr-un lung șir de astfel de cereri formulate de către revizuent

(soluționate prin deciziile civile pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală nr. 2921 din 12 aprilie 2005,

436 din 17 ianuarie 2006, 6266 din 26 iunie 2006, 8528 din 25 octombrie 2006,

692 din 26 ianuarie 2007, 3046 din 13 aprilie 2007, 7396 din 2 noiembrie 2007,

5032 din 17 septembrie 2008, 1144 din 5 februarie 2009, 7236 din 3 iulie 2009,

275 din 21 ianuarie 2010 și 4313 din 8 septembrie 2010), cale extraordinară de

atac, la rândul său, exercitată împotriva unei hotărâri prin care Înalta Curte

de Casație și Justiție a soluționat o altă cerere de revizuire.

Prin urmare, atât timp cât se

constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii

de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.,

analizarea condițiilor specifice reglementate de pct. 2 se privește ca fiind un

demers inutil.

Așa fiind, constatând că hotărârea

atacată cu revizuire nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate

prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1), raportat la art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge solicitarea de revizuire dedusă

judecății în prezenta cauză, ca inadmisibilă.

De altfel, enumerarea de către

revizuent a unor înscrisuri doveditoare, care susține că sunt noi, având

aceleași efecte juridice ca și cele enunțate în cererile anterioare nu poate

justifica folosirea de mai multe ori a aceleiași căi de atac, situație care se

plasează mai mult pe tărâmul exercitării fără bună-credință a drepturilor

procedurale, decât pe acela al încălcării dreptului la un proces echitabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

formulată de Ș.M. de revizuire a deciziei civile nr. 4313 din 8 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2011.