ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6928/2012

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată: Prin Decizia nr. 2129 din 22 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4373/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Ș.M. împotriva Deciziei nr. 3884 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, reținând, în esență, că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. S-a motivat în considerentele Deciziei nr. 2129/2012 a instanței supreme că, prin Decizia nr. 3884 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 911/1/2011 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva Deciziei nr. 418 dată la 21 ianuarie 2011 de aceeași instanță.

Împotriva Deciziei nr. 2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat o altă cerere de revizuire, revizuentul Ș.M., aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 26 martie 2012. În motivarea acestei cereri, revizuentul a susținut că instanța de recurs „nu a asigurat desfășurarea regulamentară a activității de judecată, ca formă de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, începând de la momentul primirii cererii de revizuire, astfel încât, pe chestiuni de formă, nici după 13 ani nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor doveditoare și determinante care au stat la baza emiterii de către Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a Ordinului nr. 64/1998". La termenul de judecată din 13 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ. Astfel, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) din cod, potrivit cărora, „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere" în cazurile prevăzute limitativ la pct. 1 - 10 din textul procedural invocat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă și o va respinge pentru considerentele ce succed: Revizuirea, fiind reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac, oferă posibilitatea părții care o exercită la a retracta o hotărâre judecătorească, numai în cazurile și cu îndeplinirea condițiilor strict determinate de lege.

Conform art. 322 C. proc. civ., mai sus evocat, în sensul dispozițiilor cuprinse în acest text procedural, hotărârile date de instanța de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. Ca atare, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, în speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă o altă cerere de revizuire.

Așa fiind, cum decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire (dintr-un lung șir de astfel de cereri, formulate de același revizuent), se constată că hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire, evident inadmisibilă. Prin urmare, întrucât se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 2 se privește ca fiind un demers inutil. În concluzie, fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă o altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva Deciziei nr. 2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ