ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6928/2012

Deliberând asupra

cererii de revizuire de față, constată:

Prin Decizia nr. 2129 din 22 martie 2012,

pronunțată în Dosarul nr. 4373/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

Ș.M. împotriva Deciziei nr. 3884 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, reținând, în esență, că

pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile rămase definitive în apel sau prin

neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă

fondul.

S-a motivat în

considerentele Deciziei nr. 2129/2012 a instanței supreme că, prin Decizia nr.

3884 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 911/1/2011 a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același revizuent

împotriva Deciziei nr. 418 dată la 21 ianuarie 2011 de aceeași instanță.

Împotriva Deciziei

nr. 2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, a formulat o altă cerere de revizuire, revizuentul Ș.M., aceasta fiind

înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 26 martie 2012.

În motivarea acestei

cereri, revizuentul a susținut că instanța de recurs „nu a asigurat

desfășurarea regulamentară a activității de judecată, ca formă de îndeplinire a

sarcinilor de serviciu, începând de la momentul primirii cererii de revizuire,

astfel încât, pe chestiuni de formă, nici după 13 ani nu s-a pronunțat cu

privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor

doveditoare și determinante care au stat la baza emiterii de către Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale a Ordinului nr. 64/1998".

La termenul de

judecată din 13 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat

inadmisibilitatea cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C.

proc. civ.

Astfel, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) din cod, potrivit

cărora, „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere" în cazurile prevăzute limitativ la pct.

1 - 10 din textul procedural invocat, Înalta Curte constată că cererea de

revizuire este inadmisibilă și o va respinge pentru considerentele ce succed:

Revizuirea, fiind

reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac, oferă posibilitatea

părții care o exercită la a retracta o hotărâre judecătorească, numai în

cazurile și cu îndeplinirea condițiilor strict determinate de lege.

Conform art. 322 C. proc.

civ., mai sus evocat, în sensul dispozițiilor cuprinse în acest text

procedural, hotărârile date de instanța de recurs pot constitui obiect al

cererii de revizuire numai dacă evocă fondul.

Ca atare, pentru a se

putea cere revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs, legiuitorul a

impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Or, în speță, nu se

identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost

exercitată prezenta cerere de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă o altă

cerere de revizuire.

Așa fiind, cum

decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin

această hotărâre Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de

admisibilitate ale unei cereri de revizuire (dintr-un lung șir de astfel de

cereri, formulate de același revizuent), se constată că hotărârea atacată nu

este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire, evident inadmisibilă.

Prin urmare, întrucât

se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a

cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 322 C.

proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 2 se privește ca

fiind un demers inutil.

În concluzie, fiind

inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii

îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă o altă cerere

de revizuire, conform art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva

Deciziei nr. 2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ