ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5112/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 2688 din 16 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva deciziei civile nr. 6928 din 13 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I c ivilă. În motivare, Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la evocarea fondului. Împotriva acestei decizii, Ș.M. a formulat cerere de revizuire. În motivare, revizuentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și față de înscrisurile depuse la dosar.

Cu aceste înscrisuri revizuentul a făcut dovada că pârâta nu și a îndeplinit obligațiile de serviciu, conform regulamentelor și legislației în vigoare. Atât propunerea de sancționare, cât și ancheta administrativă sunt nule, în sensul art. 130 alin. (1) lit. i) C. muncii. Instanțele de judecată nu au pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale, excepția inadmisibilității schimbării părților în recurs. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul. Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Regula prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. În speța dedusă judecății, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu este pronunțată în recurs, ci este pronunțată într-o altă cerere de revizuire, formulată împotriva deciziei nr. 6928 din 13 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva deciziei civile nr. 2688 din 16 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.