ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5112/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2688 din 16

mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M.

împotriva deciziei civile nr. 6928 din 13 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția

I

c

ivilă.

În motivare, Înalta Curte a reținut că

cererea de revizuire nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ., care se referă la evocarea fondului.

Împotriva acestei decizii, Ș.M. a

formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuentul a arătat că

instanța nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și față de

înscrisurile depuse la dosar.

Cu aceste înscrisuri revizuentul a

făcut dovada că pârâta nu și a îndeplinit obligațiile de serviciu, conform

regulamentelor și legislației în vigoare.

Atât propunerea de sancționare, cât și

ancheta administrativă sunt nule, în sensul art. 130 alin. (1) lit. i) C. muncii.

Instanțele de judecată nu au pus în

discuția părților excepția necompetenței teritoriale, excepția inadmisibilității

schimbării părților în recurs.

Cererea de revizuire a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând excepția inadmisibilității

cererii de revizuire,

Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date de

instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de

recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a

cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât

cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor

dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în

oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de

situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

Condiția ca hotărârea a cărei

revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei

căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere

instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra

hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit

ulterior pronunțării hotărârii.

Regula prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre

prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.

În speța dedusă judecății, hotărârea

împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu este pronunțată în

recurs, ci este pronunțată într-o altă cerere de revizuire, formulată împotriva

deciziei nr. 6928 din 13 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția

I

civilă.

Având în vedere cele arătate mai sus,

văzând dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 326 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva

deciziei civile nr. 2688 din 16 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.