ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2688/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2688/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 6928 din 13
noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I c
ivilă, a fost respinsă, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Ș.M. împotriva deciziei nr.
2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I
civilă.
În motivare, instanța supremă a reținut
că decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii conform art. 322 C.
proc. civ., ci critică soluția pe fond și face parte dintr-un lung șir de
astfel de cereri, formulate de același revizuent.
Împotriva acestei decizii Ș.M. a
formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Într-o amplă motivare a cererii,
revizuientul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra situației
de fapt și nu a motivat în drept asupra înscrisurilor depuse la dosar.
A mai criticat și modul de desfășurare
al judecății, instanța încălcând dispozițiile imperative ale legii referitoare
la citare și la calitatea părților.
Analizând cererea de revizuire,
Înalta Curte constată că este
inadmisibilă pentru considerentele ce succed.
Conform dispozițiilor art. 322 alin.
(1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date de
instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanța de
recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a
cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât
cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor
dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în
oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus
judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de
situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge
recursul.
Condiția ca hotărârea a cărei
revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei
căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere
instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra
hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit
ulterior pronunțării hotărârii.
Regula prevăzută de art. 322 alin. (1)
C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre
prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
În speța dedusă judecății, hotărârea
împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu este pronunțată în
recurs, ci este pronunțată într-o altă revizuire, declarată împotriva deciziei
nr. 2129 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I
civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus,
văzând dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 326 C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de
revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva deciziei civile nr. 6928 din
13 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I c
ivilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.