ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2013

Prin Decizia civilă

nr. 290 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, s-a respins recursul declarat de pârâții T.I., B.V. și D.I.I. împotriva

Deciziei civile nr. 7 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările

sociale, în contradictoriu cu reclamantul Ministerul Apărării Naționale și cu

pârâtul C.I.L.

Împotriva acestei

decizii, C.I.L. a formulat cerere de revizuire, arătând că, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a făcut publică opinia sa în cazul Revoluției din 1989 și

s-a trasat sarcină justiției române să soluționeze penal și civil cauza, fără a

se prescrie faptele, și că cere onoare, profesionalism, precum și eliminarea

abuzurilor și corupției din justiție. Arată că întreaga răspundere pentru

repararea prejudiciului revine Ministerului Apărării Naționale.

Cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.

Art. 322 C. proc.

civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute de pct.

1-10 ale textului de lege.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În cauză însă,

cererea de revizuire nu respectă cerințele impuse de art. 322 C. proc. civ.,

care constituie sediul materiei.

Astfel, textul

cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce privește

hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea

este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanță de recurs

atunci când a evocat fondul.

Se constată că în

speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest

aspect, și anume, prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de pârâții

T.I., B.V. și D.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 7 din 19 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurările sociale, și, prin urmare, nu s-a evocat

fondul.

Mai mult, revizuentul

nu a avut calitatea de recurent în litigiul finalizat cu hotărârea a cărei

anulare se solicită.

Se reține totodată,

în plus, că argumentele pentru care a fost promovată cererea de revizuire, prin

care se prezintă stări de fapt și etapele soluționării dosarului, nu pot fi

încadrate în niciunul din motivele prevăzute de pct. 1-10 ale art. 322 C. proc.

civ., care prevăd limitativ condițiile în care poate fi exercitată această cale

extraordinară de atac.

Așadar, raportând

cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu

sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest

text de lege, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 290 din 20 ianuarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul

C.I.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG