ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta G.P., constatarea calității acesteia de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit notei de constatare din 25 martie

2009, pârâta a fost recrutată de către Securitate, în calitate de colaborator,

la data de

22 iunie

1964, pentru încadrarea informativă a unor colegi de serviciu, foști legionari

ori „fii de chiaburi", precum și a unor studente ale Institutului

Pedagogic din Constanța; în această calitate, i-a fost atribuit numele

conspirativ „G.S.".

Reclamantul a susținut

că pârâta a arătat disponibilitate la recrutare și că a furnizat o serie de date

ofițerului recrutor, detaliate de înscrisurile aflate în dosarul acesteia, evaluările

ofițerilor pe marginea informațiilor furnizate, precum și modul în care acestea

au fost exploatate în munca de Securitate fiind relevante în sensul întrunirii condițiilor

impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea de „colaborator al Securității".

de fond

Prin sentința civilă

nr. 4615 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a arătat că aspectele relatate de către pârâtă nu se referă la

activități sau atitudini contrare regimului comunist, nefiind, astfel, îndeplinită

una din condițiile imperativ impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 în vederea

constatării calității de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe

a făcut recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de atac

, recurentul - reclamant a arătat că în speță se impunea admiterea acțiunii, pentru

că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii condițiilor impuse prin art.

2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Cu privire la condiția

furnizării unor informații despre atitudini sau situații potrivnice regimului comunist,

recurentul - reclamant a arătat că situația unei persoane care era descendent al

unui deținut politic și nu informase ea însăși autoritățile vremii despre a această

împrejurare era socotită potrivnică regimului comunist și putea genera consecințe

negative, cum ar fi imposibilitatea de a urma cursurile anumitor facultăți și de

a accede la anumite locuri de muncă ori dificultăți în obținerea pașaportului.

Recurentul - reclamant

a arătat că în speță era îndeplinită și cea de-a doua condiție, aceea ca informațiile

să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru

că intimata - pârâtă a furnizat informații despre viața privată a unor persoane,

iar condiția impusă de legiuitor este aceea a aptitudinii informației de a leza

un drept sau o libertate fundamentală , nu a existenței unei încălcări propriu-zise.

În fine, recurentul -

reclamant a arătat că determinantă este atitudinea morală a persoanei care furniza

informația, în sensul conștientizării faptului că asupra persoanei denunțate putea

să urmeze cel puțin o acțiune de verificare , ce implica o imixtiune în viața privată.

Intimata - pârâtă nu a

formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ. , dar a depus la

dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

principala apărare fiind aceea că toate documentele din dosar sunt întocmite de

ofițerii de securitate, că nu a semnat nici un angajament sau notă informativă și

nu a primit nici o sumă de bani de la securitate, singurele contacte cu acest organism

fiind două întâlniri, în cursul anului 1964, cu lucrătorul de securitate A.P., care

i-a cerut să furnizeze date despre profesorii din cadrul Institutului Pedagogic,

unde se angajase ca laborantă.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

și de drept relevante

Intimata - reclamantă,

deținătoare a unui titlu de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989,

a fost supusă verificărilor ca urmare a unei cereri formulate de S.S.P.R. din Decembrie

1989, sub imperiul Legii nr. 187/1999, și a intrat apoi în categoria persoanelor

ce pot fi verificate din oficiu, potrivit art. 3 lit. z) O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 2 lit. b)

O.U.G. nr. 24/2009, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate

de lucrătorii securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Instanța de fond a reținut

că, în speță, nu este îndeplinită condiția furnizării unor informații referitoare

la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, apreciind că relatarea

potrivit căreia o persoană are calitatea de fiu al unui deținut politic și că pune

camera sa la dispoziția unor studenți, fără a se preciza că persoana menționată

a pus la dispoziție camera pentru desfășurarea unor activități contrare regimului

totalitar comunist, nu se încadrează în ipoteza prevederii legale.

Semnificația pe care judecătorul

fondului a dat-o informațiilor furnizate de intimata - reclamantă despre anumiți

colegi de serviciu - F.C., fiu de deținut politic, închis în anul 1948, cu relații

în rândul studenților, cărora le pune camera la dispoziție, ori F.G.., cu rude apropiate

în străinătate, nu ia în considerare însă maniera în care erau privite astfel de

situații și consecințele pe care le puteau produce asupra persoanelor în cauză în

contextul politic și juridic al anului 1964, în plin regim totalitar.

O.U.G. nr. 24/2008 nu

impune cerințe cantitative cu privire la informațiile furnizate, după cum nu impune

ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile „să

vizeze” îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Cât privește forma în

care au fost furnizate informațiile, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 exprimă

intenția legiuitorului de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și

informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor securității, toate

aceste documente bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate, care în speță

nu a fost răsturnată.

Dimpotrivă, înscrisurile

depuse la dosar se coroborează între ele și denotă o disponibilitate a intimatei

- reclamante în relația cu lucrătorul de securitate, atitudine subiectivă ce poate

fi dedusă din numărul mare de aspecte relatate despre viața privată sau profesională

a colegilor de serviciu și preocuparea de a inspira încredere și de a asigura păstrarea

caracterului secret al întrevederilor.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii formulate

de C.N.S.A.S..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de către

C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 4615 din 19 noiembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că admite acțiunea reclamantului.

Constată calitatea de colaborator al securității

a pârâtei G.P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie

2011.