ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2015

Decizia nr. 852/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. Dosar x/2/2013, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 5720 din 07 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 5720 din 07 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității acțiunii și a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului A. privind contestarea unui număr de 14 ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților, precum și ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Sentința civilă nr. 5720 din 07 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost menținută de instanța de control judiciar, prin Decizia irevocabilă nr. 3503 din 14 septembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respingând recursul declarat de reclamantul-recurent A.

Prin sentința civilă nr. 3108 din data de 16 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 5720 din 07 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011.

Împotriva sentinței civile nr. 3108 din 16 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, recurentul-revizuent a declarat recurs, criticând hotărârea primei instanțe prin invocarea generică a dispozițiilor art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, criticile recurentului urmând a fi înlăturate pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentul A., respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menționate.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 și motivele invocate de revizuent, în mod corect instanța fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține că înscrisurile invocate au valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătorești.

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

Revizuentul nu a făcut o asemenea dovadă.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac întrucât înscrisurile noi, chiar dacă ar fi existat la dosar la data pronunțării sentinței civile nr. 5720 din 07 octombrie 2011 a cărei revizuire s-a solicitat, nu ar fi condus la o altă soluție a instanței pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011, respectiv în baza excepției tardivității acțiunii privind anularea celor 14 ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților emise în perioada 2007-2008 și comunicate sub semnătură fostului nostru funcționar public parlamentar A., nefiind de natură să înlăture tardivitatea acțiunii în raport de termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 și a datelor de comunicare a actelor administrative individuale care au format obiectul Dosarului nr. x/2/2011.

De asemenea, susținerile recurentului-revizuent privind o pretinsă autoritate de lucru judecat în raport de sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ca și cele privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu nu au nicio relevanță în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3108 din 16 octombrie 2013, în condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată exclusiv în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nicidecum în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză, precum și în considerarea prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează cât se poate de clar că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În concluzie, Curtea de Apel București în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va menține soluția Curții de Apel București, urmând a respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3108 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.