ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4814/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 10108 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș" Craiova împotriva sentinței nr. 2918 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1303/63/2008, în contradictoriu cu reclamantul M.C.E. Curtea de Apel Craiova a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea pentru perioada 01 februarie 2005 – 01 ianuarie 2008, privind acordarea diferenței de 50% reprezentând spor condiții deosebit de periculoase. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a se pronunța această decizie, instanța a reținut că sunt întemeiate motivele de recurs formulate de pârât, Tribunalul Dolj făcând o greșită aplicare a legii, întrucât dispozițiile O.U.G.

nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005 nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului maxim de 100% pentru condiții deosebit de periculoase, ci între 50 și 100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică să stabilească , în acord cu sindicatele reprezentative, semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, acordarea în concret a acestui spor, în ce procent și cu mențiunea de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli. Împotriva deciziei respective, a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.C.E., invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ.

Motivând-și în fapt cererea, s-a susținut de către revizuient că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre greșită, întemeiată pe reținerea eronată a stării de fapt, iar pe de altă parte, decizia contestată este în contradicție cu alte hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, hotărâri unde au figurat salariații intimatei, întemeiată pe aceeași cauză și având același obiect. La data de 24 aprilie 2009 revizuientul a precizat temeiul juridic al cererii, indicând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că înțelege să renunțe la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. S-a reținut că, față de temeiul juridic invocat, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul M.C.E., aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., precizează faptul că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Cum în cauză, revizuienta a susținut că hotărârile potrivnice sunt pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, ca instanță de recurs, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței superioare în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție București. Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2436 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Asupra cererii de revizuire cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită urmare a declinării de competență de către Curtea de Apel Craiova, se constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia civilă nr. 10108 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova care ar fi contrară altor decizii pronunțate de aceeași instanță, în dosare unde au figurat ca părți salariați ai intimatei, cereri întemeiate pe aceeași cauză și având același obiect. Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. stipulează faptul că - revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi incidente aceste dispoziții legale este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența autorității de lucru judecată, și anume identitatea de obiect, cauză și părți. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Cum în cauza dedusă judecății se invocă contrarietatea deciziei pronunțate în dosarul nr. 1303/63/2008 cu alte decizii pronunțate în cauze care vizează alte părți, nu este incident motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.E., a deciziei civile nr. 10108 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2436 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.C.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.